Stima de sine • Daniela Dumitru

Ce este stima de sine?

Stima de sine se refera la cat de multa valoare ne acordam noua insine la un moment dat. Dupa Cristophe Andre (2009), o stima de sine inalta inseamna sa dovedim ca suntem capabili sa:

spunem ce gandim;
spunem ce avem de spus, chiar daca avem trac;
indraznim sa spunem „nu” sau „stop”;
indraznim sa spunem „nu stiu”;
ne dam dreptul de a deceptioana sau de a rata;
ne dam dreptul sa spunem „mi-e teama” sau „sunt nefericit(a)” fara sa ne simtim injositi;
cerem ajutor fara sa ne simtim inferiori;
ne dam dreptul de a ne schimba parerea dupa ce chibzuim;
facem ce vrem;
tragem invataminte din greselile noastre;
ne simtim in regula cu ranile din trecutul nostru;
suportam sa nu mai fim iubiti, chiar daca pe moment suntem nefericiti;
stim ca putem supravietui esecurilor si nefericirilor noastre;
nu ne este teama de viitor;
insistam cand ne lovim de o dificultate;
ne urmam calea, chiar daca suntem singuri;
facem tot ce putem ca sa reusim, dar fara sa ne fortam;
ii iubim pe ceilalti fara sa ii supraveghem sau sa ii sufocam;
dam dovada de umor fata de noi insine;
radem din toata inima daca suntem luati peste picior;
ne acordam dreptul de a fi fericiti;
nu ne lasam pacaliti de publicitate sau de moda;
indraznim sa ne aratam in costum de baie chiar daca corpul nostru nu arata perfect;
nu ne desconsideram atunci cand nu suntem multumiti de noi insine;
ne consideram OK, cu calitatile si defectele noastre;
ne simtim impacati cu noi insine;
ne acceptam asa cum suntem azi, fara sa renuntam totusi sa ne schimbam maine;
simtim ca progresam si ca tragem invataminte din viata;
ne gandim si la altceva decat la noi insine.

Ce anume face ca stima de sine a copilului sa se diminueze considerabil?

Stima de sine a copilului este determinata, pe de o parte, de mesajele timpurii pe care le primeste de la parinti, iar pe de alta parte, este determinata de cum interpreteaza copilului mesajele.

De exemplu, multe familii au dificultati in a vedea si a recunoaste faptul ca propriul copil este o persoana separata, unica, cu propriile gusturi, nevoi si dorinte.

Faptul ca un copil este diferit de ceea ce isi imagineaza parintii, pentru el poate inseamna ca este rau, ceea ce il determina sa se deprecieze considerabil.

Lipsa comunicarii dintre membrii familiei adanceste prapastia dintre ceea ce vor parintii si ceea ce interpreteaza copiii. Astfel se creaza o imensa ruptura intre copii si parinti.

Parintii se plang de copiii lor astfel: „Ea/El nu vorbeste niciodata cu noi.” sau „Pur si simplu nu il mai cunosc/ nu o mai cunosc.” sau „Doar il/o cunosc! Ii place sa bata mingea/ sa stea in oglinda, prefera sa piarda vremea cu prietenii/prietenele decat sa fie cu noi sau sa-si faca temele, se infurie repede”…

in timp ce copiii spun: „Parintii mei nu ma asculta. Nici macar nu stiu cine sunt eu!” sau „As vrea ca parintii mei sa ma „auda”, sa ma cunoasca, sa imi satisfaca nevoia de iubire, dar cu cat trece timpul, sunt mai de neinteles pentru ei, mai strain/a si mai necunoscut/a.” …

Cum isi manifesta copiii stima de sine?

In feluri care arata ca nu se simt bine cu ei insisi. Iata cateva dintre semnele comune:

vaicareala,
timiditate,
perfectionism,
lauda exagerata,
a recurge la diferite tactici in vederea obtinerii atentiei,
a fi critic cu sine,
a-i invinovati pe ceilalti pentru orice,
teama de a incerca lucruri noi,
lipsa increderii in oameni,
comportament defensiv,
mancat excesiv,
dorinta de a face intotdeauna pe plac,
incapacitatea de a face alegeri, de a lua decizii, de a spune „nu”,
comportamentul antisocial.

Un copil cu o stima de sine scazuta este un copil cu un sentiment al sinelui pierdut. El nu este in contact cu propria sa putere.

Pentru a-i ridica valoarea de sine este esentiala comunicarea intre membrii familiei.

Ce inseamna comunicarea intre membrii familiei?

Comunicarea nu inseamna doar sa vorbim frumos cu ceilalti, ci sa fim capabili sa vorbim despre atat despre ce ne place cat si despre ce e dureros sau neplacut.

Sa fim capabili sa ne exprimam pe noi insine si sa permitem celorlalti membrii sa se exprime. Sa acceptam conflictele care pot aparea si diversele sentimente, pozitive si negative.

Sa avem grija sa nu ii etichetam pe ceilalti, sa nu ii jignim, sa nu ii desconsideram. Sa ne dam voie sa experimentam impreuna toate acestea si astfel sa ne permitem sa cream relatii interpersonale intime, intense si sanatoase.

Atunci cand exista dificultati de comunicare intre membrii unei familii, sentimentele, gandurile, dorintele, nevoile copilului nu sunt auzite, recunoscute si acceptate. Mai grav, nici nu mai sunt exprimate.

Daca mult timp copiii se simt ignorati, respinsi sau anulati de catre parintii lor, ei renunta sa se mai exprime pe sine, renunta sa-si exprime indoielile, nelinistile si ingrijorarile si se indeparteaza din ce in ce mai mult de parinti.

Daca sunteti parinti si considerati ca in familia dumneavoastra exista dificultati de comunicare sau daca va pregatiti acum sa va formati propria familie, invatati cum sa transmiteti mesaje clare catre copilul dumneavoastra, sa-l recunoasteti si sa-l respectati ca individ separat, unic.

Sugestii utile parintilor pentru a creste si a consolida stima de sine a copiilor.

Iata mai jos 13 sugestii utile, oferite de Violet Oaklander (2013), a caror aplicare permite consolidarea sentimentul de sine al copilului:

1. ascultati sentimentele copilului, admiteti ca ele exista si acceptati-le.

In cazul copiilor mici puteti oferi, in fiecare zi, un timp regulat pentru exprimarea sentimentelor (de furie, de frica, de ingrijorare, etc). Acesta este un moment in care copilul poate spune toate lucrurile care l-au facut sa se simta intr-un anume fel, fara ca dumneavoastra sa aduceti argumente, fara sa-l contraziceti, fara sa-i oferiti explicatii, justificari sau sa faceti comentarii. Important este sa fiti cu el, sa ii acordati atentie si suport pentru ceea ce simte. Timpul alocat pentru culcare este un moment bun si elibereaza copilul de eventualele stari proaste inainte de culcare.

2. tratati-l cu respect, acceptati-l asa cum este.

Asigurati-va ca intelege foarte clar ca ceea ce nu acceptati sunt doar anumite comportamente ale sale;

3. oferiti-i o lauda specifica, la obiect.

De exemplu ii puteti spune: „Imi place cum ai aranjat azi lucrurile la tine in camera.”, in loc de „Ce copil minunat esti.” In primul caz, copilul primeste un feedback pentru cat de bine se descurca intr-o situatie specifica. In cel de-al doilea caz va tinde sa creada ca va prostiti, pentru ca el stie ca nu este chiar atat de minunat.

4. fiti sinceri cu el, exprimati-va cu privire la ceea ce simtiti si credeti, fara sa-l lezati deoarece aveti gusturi sau pareri diferite.

In cazul in care va simtiti tensionati, tristi, va este teama, etc, este preferabil sa ii spuneti copilului despre cum va simtiti in acel moment si despre cauza sentimentelor dumneavoastra. Astfel el intelege care este sursa comportamentului dumneavoastra si nu isi ia asupra sa vina pentru cum va simtiti;

5. folositi mesaje „eu”, mai degraba decat mesaje „tu”.

De cate ori sunteti suparati de ceea ce copilul nu face bine in loc sa va exprimati nemultumirile cu privire la ceea ce nu face bine sau cum trebuie, incepeti sa vorbiti despre dumneavoastra, despre cum va simtiti, despre temerile voastre, despre vina pe care o resimtiti, etc. De exemplu ii puteti spune copilului: „Ma ingrijoreaza ca tu ai acum rezulate slabe la scoala.” in loc de „Esti cel mai prost copil din clasa ta.”

6. fiti specifici atunci cand il criticati si evitati sa ii spuneti „Tu intotdeauna…” sau „Tu niciodata…”. Cu siguranta veti descoperi ca exista si situatii in care copilul procedeaza asa cum doriti.

7. oferiti-i un timp special cu voi.

Acest timp poate fi destul de scurt, 20 sau 30 de minute, insa lasati copilul sa decida ce activitate sa faceti impreuna. Dumneavoastra oferiti atentie deplina, facand ceea ce copilul VREA sa faca (ritualurile de culcare nu intra aici).

8. oferiti-i responsabilitati, independenta si libertatea de a face alegeri;

implicati-l in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor privitoare la diferite evenimente din familie si din propria-i viata. Respectati-i sentimentele, nevoile, dorintele, sugestiile si intelepciunea;

9. evitati sa emiteti judecati, evitati sa oferiti multi de „trebuie” si sfaturi inutile;

10. fiti voi insiva un model bun

Apreciati-va pe voi insiva, faceti lucruri pentru voi insiva. Este bine sa ne apreciem propria persoana. Este in regula sa ne simtim satisfacuti in urma unor impliniri. Este bine sa simtim placere fata de propria persoana;

11. luati-l in serios, acceptati-i hotararile. El stie cand nu ii este foame/frig, etc;

12. daca copilul exprima sentimente negative despre sine, sa fiti atenti sa nu-l contraziceti.

De exemplu, daca copilul spune: „Sunt asa de urat!”, ati putea fi tentati sa spuneti „Nu! Esti frumos!” Acest lucru serveste doar la cresterea sentimentelor de sine negative, nu la a le schimba, deoarece mesajul implicit este: „ Tu gresesti cand crezi ca esti urat.” Schimbarea trebuie sa vina din interiorul copilului si acest lucru poate fi obtinut prin faptul de a-i permite lui sa aiba sentimente proprii si, totodata, de a i le accepta.

13. amintiti-va ca el este minunat si uimitor in unicitatea sa, chiar daca este foarte diferit de voi;

Un copil cu o stima de sine ridicata inseamna un viitor adult matur psihic, autonom si increzator in el insusi si in lumea inconjuratoare.

Cati dintre noi nu isi doresc ce e mai bun pentru copiii nostri?

Bibliografie:
Andre, C. 2009. Imperfecti, Liberi si Fericiti. Practici ale Stimei de Sine. Bucuresti: Editura Trei.
Oaklander, V. 2013. Ferestre catre copiii nostri. Gestalt-Terapie pentru Copii si Adolescenti. Bucuresti: Editura Herald.