Relații de cuplu. Influențe timpurii

Despre relații de cuplu mi se întâmplă să aud des replici fie de la femei, fie de la bărbați: „A, un bărbat ți-a făcut asta! Dă-i dracu de bărbați!”, „Bărbații sunt nişte porci !”, ” Nu merită să suferi pentru un bărbat!”

De când mă ştiu am fost oripilată auzind aceste replici şi am refuzat să urmez astfel de îndemnuri.

Cred cu tărie că bărbații, ca şi femeile, pot fi oameni deosebiți, sensibili, talentați, de încredere, oameni pe care te poți baza, care nu trădează, care ştiu să fie alături atunci când ai nevoie, care ştiu să mângâie, să aline, să fie tandri si care merită să fie iubiți.

Nu identitatea de sex împarte oamenii în buni şi răi, merituoşi sau mai puțin merituoşi, iar relațiile dintre femei şi bărbați nu eşuează pentru că bărbații sunt o specie infernală de care femeile trebuie să fugă dacă nu vor să sufere.

Pentru mine, sunt îndemnuri periculoase care mențin un mare dezgust față de sexul opus şi perpetuează o luptă neîncetată între femei şi bărbați, fiecare fiind dușmanul celuilalt, în timp ce cauza reală a rănirilor dintre sexe rămâne ascunsă pentru mulți dintre noi.

Adevărul este că relația părinte – copil pune o amprentă semnificativă pe toate relațile viitoare ale copilului devenit adult, nu doar în relații de cuplu.

Dacă părintele este indisponibil emoțional pentru copilul său, copilul internalizează acest model relațional care îi devine familiar si care va fi echivalentul in relațiile de cuplu. Pe măsură ce creşte şi devine interesat de relații de cuplu, va alege acei parteneri indisponibili emoționali, după modelul de ataşament cu părintele său, pentru că acesta este modelul de iubire cunoscut și după modelul relației părinților.

Doar la astfel de parteneri vibrează şi are experiența unei atracții erotice intense. Ei par partenerii de cuplu perfecți fața de care ar putea să-și implinească nevoia uriaşă de iubire, care a fost constant neîmplinită în familia de bază. Iar în timp, o dată ce aleg aceşti parteneri, descoperă că suferă, că nevoia de iubire este tot neîmplinită şi că rănile emoționale sunt tot mai mari, în ciuda eforturilor lor de a fi cei mai buni.

În acelaşi fel caută parteneri agresivi, abuzivi atunci când abuzul, agresivitatea au marcat copilăria. Caută parteneri imaturi atunci când părintele este veşnic imatur, incapabil să îşi asume rolul de părinte. Toate aceste tipare sunt nesănătoase, extrem de dăunătoare pentru sine, cu consecințe foarte grave asupra sănătății psihice şi fizice proprii, dar şi asupra celor din jur, pentru că suntem ființe sociale şi ne influențăm unii pe ceilalți.

Până nu înțelegem ce ni s-a întâmplat în trecut, copii fiind, vom continua să căutăm izvoare de iubire secate, vom căuta vinovați, rămânând departe de propria experiență timpurie care ne-a marcat existența până acolo încât să nu putem recunoaşte acei parteneri care pot fi disponibili emoțional pentru noi, blânzi, tandri, atenți, iubitori.

În consecință, depinde în primul rând de noi înşine să avem o viață mai bună, să găsim izvorul iubirii, să învățăm să fim în relații de cuplu sănătoase, pline de sens, în care partenerii se sprijină unul pe celălalt într-un mod sănătos şi îşi oferă iubire cu generozitate.