Parinte anxios. Ce amprentă lasă o anxietate netratată?

Parinte anxios. Efecte anxietate netratata

Un parinte anxios (anxietate ca efect al traumei complexe), nu poate fi disponibil pentru nevoile copilului său, indiferent de vârsta acestuia. Chiar dacă părintele își recunoaște nivelul de anxietate, pentru copil, frica patologica a parintelui îi pune o amprentă dramatică.

Parintele cu anxietate netratata (trauma netratata) nu se poate conecta sănătos cu copilul și cu nevoile lui, nu poate să ofere suportul de care are nevoie copilul pentru a se descoperi și a se simți pe sine. Nu își poate ajuta copilul să se regleze emoțional, să își dezvolte autonomia și nu poate stabilii repere ferme, sănătoase și blânde.

Frica paralizează încrederea părintelui în copil și permite creșterea îndoielii de sine a copilului și rușinarea acestuia.

Când părintelui îi este frica, el nu este prezent în relația cu copilul său, nu poate oferi contact și îngrijire sănătoasă. În consecință copilul este lipsit de un adult care să îl ghideze, să îi pună limite cu blândețe, care să îl susțină în procesul său de creștere, care să îi dea siguranță. Limitele cu blândețe pot fi puse doar atunci când ne conectăm cu frica sănătoasă.

Pentru a supraviețui, copilul crescut de un parinte anxios este forțat să se susțină singur ori să devină părinte pentru părintele său.

Părinții își educă încă copiii cu: „ești băiat, nu trebuie să plângi” și copiilor le este frica de emoții ori nu se pot conecta cu ele. Când părinții neagă copilului reacțiile emoționale spunându-i acestuia: „nu, nu te doare”, „nu, nu ai nimic”, ei resping neputința, vulnerabilitatea, durerea, frica.

Lipsa susținerii sănătoase a copiilor atunci când aceștia sunt furioși contribuie la creșterea în intensitate a furiei copiilor.

Când un parinte anxios pune numeroase interdicții copilului, el nu oferă repere sănătoase acestuia pentru a-l ajuta să își cunoască nevoile lui și cum poate să le împlinească.

Frica patologica a parintelui ca efect al traumei netratate, nu crează câmp pentru creșterea încrederii în sine a copilului, pentru susținerea inițiativelor sau deciziilor sale, pentru explorare și interacțiune sănătoasă cu ceilalți.

Pe termen lung, efectul este traumatizant pentru copil. Lipsa „ascultării” de către persoana de îngrijire, lipsa înțelegerii copilului și nepermiterii exprimării voinței acestuia, lipsa suportului și a încrederii părintelui, lipsa unei oglindiri adecvate a copilului, duc la frustarea extremă, la ruperea psihicului copilului, la internalizarea acestui model de creștere din frica, la înstrăinarea de cine este el, de nevoile lui, de voința lui, de contactul sănătos cu sine și cu ceilalți, la dezvoltarea diferitelor tulburări de anxietate, de atenție, de voință ori de comportament.

Când ne creștem copiii din frică nu suntem într-un loc de iubire și de conectare și, vrem, nu vrem, perpetuăm abuzul, neglijarea în care noi înșine am fost crescuți. Suferim de frica? Frica netratata, face ravagii!

Este reponsabilitatea noastră de părinți să ne informăm, să ne privim, să ne cercetăm. Fricile noastre au cauze foarte profunde și ne facem nouă și copiilor noștri cel mai mare bine să le explorăm, să le înțelegem, să le vindecăm.

Ne creștem copiii cu iubire sau suntem într-o iluzie a iubirii, așa cum noi înșine am crescut ?

Sursa foto: https://catapult.co/stories/column-when-youre-a-mom-with-anxiety-disorder-parenting-disabled-kids/

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.