Iubirea și copilul rănit din interior

Cercetările clinice făcute în domeniul psihotraumatologiei  arată că ceea ce ne crează dificultăți serioase în relațiile noastre de zi cu zi, fie cu partenerii de viață, fie cu copiii, fie că ne confruntăm cu dificultăți în a lega și a rămâne în relații intime, este însăși istoria noastră de viață timpurie, traumatică.

Ceea ce avem nevoie să înțelegem pentru a ne fi mai bine în relațiile noastre este că modurile în care ne sunt afectate în prezent relațiile sunt adaptări urmare traumelor suferite de timpuriu, în relație cu îngrijitorii noștri primari, ei înșiși traumatizați și indisponibili emoțional pentru nevoile noastre.

Ce este trama relațională? Cum definim trauma?

În psihotraumatologie numim traume relaționale timpurii, acele traume care se produc în psihicul nostru, în perioada copilăriei și chiar mai devreme, de la concepție, atunci când există o amenințare venită din partea unei persoane cu care avem o relație (părinte, bunic, frate, etc) chiar dacă acea persoană dorește sau nu această situație, intenționează sau nu să ne producă acea amenințare.

Totodată, numim traumă acea experiență interioară, subiectivă, de ruptură emotională, sufletească, în urma unei situații de viață care ne-a copleșit posibilitățile de gestionare a acesteia.

Cum suntem afectați de traumele relaționale?

Schiță : Mihai Dumitru

De timpuriu, în relațiile de atașament din păcate prea puțin sănătoase, suntem nevoiți să ne adaptăm ferecând în interiorul nostru un copil foarte rănit, dar, deși exilăm acest copil, el este continuu prezent ca o umbră. Îmi vine în minte conceptul de umbră al lui Jung ca fiind acea parte a noastră întunecată și negativă pe care ne este extrem de dificil să o integrăm în conștientul nostru.

Tocmai această exilare a copilului rănit ne ține departe de noi înșine și ne aduce iar și iar în relații în care suferim, ne simțim singuri, inutili, oricâte eforturi am face pentru a fi iubiți, ne simțim neapreciați, lipsiți de valoare, umiliți, trădați. Și credeam că ne iubim…

În realitate, aceste relații în care suferim, fie că sunt relații la distanță, relații imposibile sau relații în care ne simțim singuri deși suntem împreună, ne sunt atât de familiare, le-am trăit în relația de bază, fără să mai putem recunoaște ceva din ce a fost, de aceea și rezonăm unul cu altul și ne simțim atât de atrași pentru a fi împreună. Credem că ceea ce trăim este iubire. Până nu înțelegem ce anume repetăm, în mod constant căutăm provocări de a aduce în conștiință exact acele părți care au fost rănite de mult și au nevoie să fie aduse în conștiiță, integrate, acceptate.

Poate că am învățat foarte bine să ne înțelegem părinții, să ne spunem că părinții ne iubesc, copilăria a fost fericită, că totul este bine și nu există nici o problemă în relație cu ei, dar cu adevărat nu știm, dacă nu a stat cu noi cineva, cum să stăm și să iubim acest copil rănit din noi înșine. Nu știm cum să îl protejăm, cum să îi înțelegem nevoile, fricile, încăpățânarea.

De fapt, inconștient de cele mai multe ori, facem un efort uriaș să ținem acest copil bine ascuns pentru că în jurul lui este foarte multă rușine, vină, frică și nici nu știm cum să reacționăm când retrăim astfel de emoții.

Și poate că am învățat, că e mai sigur să ne retragem din relații, să ascundem ce simțim, să ne prefacem, să fim neobosiți în încercarea noastră de a fi mai buni de iubit. În spatele unor astfel de comportamente există, de fiecare dată, copilul rănit din noi ale cărui nevoi nu au fost văzute, simțite, împlinite, un copil frustrat pentru că a așteptat prea mult, care nu a primit suport, înțelegere, validare, recunoaștere, căruia îi este foarte frică, și care are mare nevoie în realitate de un contact bun, de empatie, de siguranță.

Pentru a ne deschide sufletul către acest copil rănit, a-l aduce în viața noastră conștientă, putem începe prin a încerca să ne recunoaștem modurile specifice în care relaționăm și apoi să descoperim ce ne determină să avem astfel de comportamente, în realitate complet neiubitoare față de noi înșine sau față de partener:

-facem concesii încercând să acoperim orice nevoie a celui iubit asumându-ne vina de fiecare dată?

-ne ținem partenerul la distanță căutând un exteriorul relației un partener ideal?

-strângem o sumedenie de critici pe care le strigăm partenerului în față ori de câte ori simțim prea multă furie și ne e prea greu?

-căutăm compensare pentru lipsa de bucurie și experiențe plăcute consumând droguri, alcool, sex?

-alocăm mult timp carierei sau hoby-urilor și mai puțin timp cu partenerul?

-ne controlăm partenerul în mod excesiv?

Copii fiind, ne identificăm cu părinții și învățăm comportamente despre care ei ne-au spus că înseamnă iubire și ducem mai departe aceste modele (toxice) în relațiile cu noi înșine și cu ceilalți, crezând cu naivitate că iubim. Ne iubim părinții, dar nu știm, copii fiind, că părinții noștri nu au cum să ne iubească când ei înșiși sunt traumatizați. Indisponibilitatea lor emoțională nu este iubire.

Când efortul și tensiunea psihică sunt dirijate în a ne proteja părinții, a construi iluzii și a-i păstra pe părinți precum icoanele în sufletul nostru, devine din ce în ce mai greu să ne recunoaștem experiența reală, subiectivă, traumatică și ne părăsim pe noi înșine și mai mult, generând noi traume psihice.

Dacă vă e greu în relații și știu că vă e greu, nu lăsați să treacă timpul sperând că mâine va fi mai bine. Nu timpul vindecă rănile unui copil rănit, ci intenția conștientă de a ne fi bine în relațiile noastre.

Doar conștienți de scopul nostru putem deschide acel loc îndepărtat în care am fost nevoiți să exilăm copilul rănit, să ne amintim de ce l-am exilat acolo, de ce am devenit surzi și orbi la nevoile lui.

Un copil rănit are nevoie de blândețe, are nevoie să fie văzut, recunoscut, acceptat, mângâiat, susținut.

Un copil rănit are nevoie să plângă în brațele cuiva care îl acceptă și care îi poate oferi un contact bun.

Daca aveti nevoie de ajutor contactati psihoterapeut Daniela Dumitru direct la telefon 0722 536 745 sau scriind pe adresa de e-mail psihodadum@yahoo.com si solicitati o programare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.