In acest articol gasesti informatii despre:
-ce este trauma psihica, trauma psihica relationala, trauma psihica complexa,
-reprezentarea schematica a psihicului dupa agresiune,
-cativa factori externi ce duc la trauma psihica relationala,
-efectele traumei psihice (inclusiv retraumatizarea)
-psihoterapie trauma psihica relationala.
Definitie trauma psihica (dupa Conf. Univ. Dr. Diana Vasile, presedinte I.S.T.T.)
„Trauma psihica e o experiență interioară, subiectivă, de ruptura psihica, emoțională, în urma unei situații de viață care copleșește posibilitățile psihicului de autoreglare, provocând sentimente profunde de neputință, teamă, vulnerabilitate fără protecție care duc la o deteriorare de lungă durată a vitalității, identității și capacităților de autoreglare.”
Definitie trauma psihica relationala complexa
Trauma psihica relationala apare ca urmare a relatiei cu persoanele de ingrijire semnificative (mama, tata, bunici) care agreseaza psihicul copilului. Trauma psihica complexa se refera la faptul ca trauma este repetata in timp, devenind din acest motiv severa.
Reprezentare psihic dupa trauma, după Profesor Franz Ruppert
Așa cum indică desenul alăturat, schematic, psihicul se rupe în trei părți: partea originală sănătoasă, partea rănită (traumatizată) și un nou „sine”, sinele de supraviețuire.
Când provenim din familii disfuncționale/toxice este cel mai probabil că, până la vârsta adultă, am suferit deja repetate traume psihice. Devenim supraviețuitori ai traumelor complexe (severe) în relațiile cu cei de care am depins în totalitate pentru a supraviețui (părinții), ei înșiși fiind traumatizați și disociați.
Multe dintre experientele traumatice se petrec in copilarie, in relatie cu mediul in care traim. Psihicul copilului este mult mai vulnerabil la agresiune decât pot percepe marea majoritatea dintre noi și copleșirea psihicului copilului (trauma psihica) se poate produce ușor.
Cauzele traumatizarii psihice (factori externi)
Cativa factorii externi care generează repetate experiențe de ruptura psihica internă (trauma psihica ) în perioada copilăriei și care ne marchează ca adulți:
- copilul nu este dorit,
- consumul excesiv de alcool, substante, medicamente de către un părinte sau de către ambii părinți,
- absența unui părinte / pierderea unui părinte
- comportamentele compulsive, rigide, agresive fizic, emotional ori inadecvate sexual ale părinților,
- certuri și tensiuni repetate între părinți, perioade în care părinții nu își vorbesc, divort.
Ceea ce agresează semnificativ psihicul copilului în tipul de relaționare nesanatoasa, este incapacitatea persoanelor de îngrijire de a recunoaște și de a conține propriile gânduri, emoții ori senzații corporale.
In tipurile de relaționare toxica, disfunctionala, gândurile, emoțiile, senzațiile corporale sunt negate și evitate, inconștient, în mod repetat. Negarea parintelui generează multă confuzie în psihicul copilului. Copilul isi anihileaza propriile percepții, fiindu-i grav afectata capacitatea de a avea încredere în sine.
Sinele de supraviețuire se străduiește din răsputeri, până la epuizare, să țină cât mai departe de zona conștientă amintirea traumei și a trăirilor specifice. Aceste trări sunt încapsulate și împinse din zona conștientă prin strategii de supraviețuire precum evitare, control, compensare.
Efectele traumei psihice relationale
Efectele traumei repetate și continue cauzate de persoanele semnificative nouă, ne schimbă creierul și personalitatea în mod profund.
În lipsa unei schimbări semnificative în tipul de relaționare din mediul familial și a unei terapii adecvate, pe termen lung, pe fondul modelării și adaptării după creierul și psihicul părinților, în psihicul copilului devenit adult, se petrece o schimbare a relației dintre părțile splitate. Astfel, partea supraviețuitoare devine dominantă și poate face ca sinele sănătos să devină foarte mic, așa cum este reprezentat în imaginea alăturată.
În aceste condiții, capacitatea noastră de a vedea și înțelege realitatea așa cum este ea, ca supraviețuitori ai traumelor complexe (severe), se diminuează semnificativ. Nu mai suntem capabili să vedem lucrurile în mod clar și ne este afectată calitatea vieții.
A funcționa din sinele de supraviețuire imediat după trauma psihica este un mod vital de a ne menține în viață, însă a rămâne în acest sine pe perioade lungi de timp, devine dăunător pentru noi și pentru cei cu care relaționăm.
Relația dintre părțile splitate ale sinelui este complexă și se schimbă în funcție de circumstanțele în care suntem.
Când ne simțim în siguranță, putem fi în sinele sanatos. Din sinele sanatos suntem capabili să vedem lucrurile în mod clar, să-i vedem pe ceilalți clar, să gândim clar, să luăm decizii bune, să gândim logic și rațional, să înțelegem realitatea așa cum este și să trăim bine în viața noastră. Diagrama din stânga indică relația.
Exemple de relationare toxica, disfunctionala
Un exemplu de relaționare toxica, disfuncționala este atunci când deși copilul a suferit o agresiune emoționala cauzată de un alt copil sau de către un adult, părintele îi spune că nu trebuie să plângă ori că nu trebuie să sufere, ori că e prea sensibil. In acest exemplu parintele e incapabil să recunoască agresiunea și să se conecteze cu experiența dureroasă a copilului. Mai mult, părintele este incapabil să își protejeze copilul de agresiune și prin comportamentul său lipsit de empatie, adaugă agresiune asupra copilului. Părintele se enervează de „smiorcăiala” copilului și îl amenință că o să se supere dacă o ține tot așa. În felul acesta, sentimentele și percepțiile copilului sunt ignorate și negate mai degrabă decât acceptate și validate.
În cazul copiilor deveniți adulți care caută sprijin psihoterapeutic, părinții aduc agresivitate în relație inclusiv prin desconsiderarea acestei nevoi, de bază, de a solicita ajutor. Ei își critica fiul sau fiica ca fiind „atât de imaturi, de blegi și de incapabili de a se descurca singuri la vârsta lor”.
Despre retraumatizare
Ca adulți, retraumatizarea poate fi destul de subtilă și se poate întâmpla destul de frecvent. Ceea ce putem observa la noi înșine este că:
-ne simțim răniți foarte ușor,
-ne simțim adesea copleșiți de emoții intense,
-neajutorați,
-nu găsim soluții de ieșire.
-ne simțim ca și cum trebuie să ne apărăm în relații,
-ne retragem din relații,
-avem sentimente puternice de vină, rușine,
-tindem să ne controlăm pe noi înșine, mediul și pe ceilalți oameni,
-avem o tendință compulsivă în a-i salva pe alții,
-dezvoltăm diferite strategii disociative
-și pot apărea gânduri suicidare, anxietate, depresie, boli ori diferite tulburări.
Psihoterapie trauma psihica relationala
Ca supraviețuitori dupa trauma/ trauma psihica complexa (severa) este foarte greu să ne ajutăm singuri. Tindem să căutăm soluții ce provin din sinele nostru de supraviețuire. Soluțiile pe care le găsim au de-a face cu aceleași strategii de agresiune prin care ne menținem ruptura psihica, ne autosabotam.
A trăi sănătos după trauma psihica trebuie să implice terapia adecvată traumei. Clientul e sprijinit să conștientizeze strategiile de supraviețuire, procesul de ruptura psihica, să recunoască și să consolideze partea sănătoasă a sinelui. Treptat, în procesul de vindecare, sinele arată din ce în ce mai mult ca în imaginea alăturată.
Procesul de psihoterapie trauma psihica relationala este foarte mult un proces de a ne conecta cu adevărul nostru, de a consolida în psihic acest adevăr ce nu a fost multă vreme susținut, ghidat, recunoscut, ci mai degrabă negat, invalidat, nerecunoscut, distorsionat.