Experienta de a fi intr-un grup terapeutic

grup terapeutic

In fiecare grup terapeutic in care eram parte, adesea mi se activau trairi si emotii foarte puternice si imi era dificil sa le duc singura. Insa doar asa stiam sa fac – sa fiu singura cu tot ceea ce simteam.

Pe parcursul timpului, dupa un proces terapeutic consistent, am descoperit ca toate aceste trairi si emotii erau atat de vechi, dintr-o perioada atat de timpurie pentru care nici nu aveam amintiri constiente. Ma refer la perioada intrauterina.

Cum as fi putut sa descifrez singura rusinea, dificultatea de a cere sprijin grupului, vigilenta si dificultatea de a ma relaxa, teama ca voi fi respinsa, trairile ca nu contez, ca nu sunt buna?

A retrai astfel de emotii coplesitoare, iar si iar, fara sa le fi gasit cauza, a fost retraumatizant pentru ca nici macar nu aveam usurinta de a impartasi ceea ce simteam. De fiecare data era o diferenta uriasa intre ceea ce traiam in interior si ceea ce era in realitate, in jurul meu. Dar atunci cand emotiile extrem de timpurii si perceptiile proprii ne coplesesc, este foarte greu sa facem diferenta dintre interior (psihic) si exterior (mediu). Treptat, pas cu pas, in procesul terapeutic, am capatat claritatea cauzei dificultatilor mele de a pune in cuvinte si mai ales, de a impartasi cu ceilalti.

Sa inteleg ce mi s-a intamplat a fost un proces dureros, dar m-a ajutat sa diminuez treptat sentimentul ca nu sunt buna, sa am claritate cu privire la ceea ce simt si sa ma recapat pe mine.

Sa fiu intr-un grup terapeutic a fost provocator multa vreme.

Daca este si pentru tine provocator, nu esti singur/a. Si nu ramane singur/a, desi izolarea pare de multe ori cea mai sigura strategie de a evita trairile dificile. Izolarea este o strategie de supravietuire, numai ca prin izolare, nu scapam de frica, de tristete, de durere ori de singuratate.

A fi parte intr-un grup terapeutic este un aspect firesc al vietii. Sa apartinem, sa fim validati, sa primim sprijin si conexiune sunt nevoi relationale de baza. Cand relatiile create sunt disfunctionale sau toxice, nu ne putem implini aceste nevoi firesti, ceea ce ne streseaza si ne devitalizeaza psihic si fizic. Estre vital pentru binele nostru sa construim relatii sanatoase.

Multi dintre noi avem, ca adulti, perspectiva, mostenita de cand eram copii in diferite circumstante, ca trebuie sa ne descurcam singuri, ca un test al maturitatii noastre. A ne descurca singuri este o nevoie relationala si e foarte sanatos sa ne dorim sa ne descurcam singuri.

Adesea acest mesaj a fost internalizat cu sensul sa nu ceri ajutor atunci cand ai nevoie ori sa crezi cu convingere si sa lasi de inteles ca iti este bine, ca viata ta e perfecta, dar sa iti ascunzi durerea, suferinta din interior pentru ca nu stii cum sa faci altfel.

Stii ca atunci cand ajungi sa porti o „masca” inseamna sa crezi, inca
inconstient, ca orice altceva arati decat cine esti, e mai bun decat
tine?  Sa simti rusine sa fii tu si sa te ascunzi, e o poveste in sine,
foarte dureroasa. In timp ce masca iti pare acceptabila, propria ta persoana,
nu.

Nu e usor sa renunti la „masca” cand nu crezi ca ai altceva mai bun sa pui
in loc. Doar de aceea incerci din rasputeri sa fii ok, sa nu dai gres.

Psihoterapia de grup te ajuta sa afli astfel de lucruri despre tine. Te
dezvalui si inveti sa impartasesti cu ceilalti ce ti se intampla. Descoperi ca
nu ai motive reale sa te ascunzi, sa te prefaci. Descoperi ce credinte sunt la radacina. Inveti sa iti pui intrebari cu privire la obiceiurile tale si te apropii mai mult de cine esti tu. Iti descoperi nevoile in relatie cu ceilalti si inveti sa tii cont de tine: sa fii inteles, sa primesti sustinere, sa contezi. Sunt nevoi pe care incepi sa le pretuiesti.

Nu putem sa schimbam nimic din ce ni s-a intamplat. Putem doar sa recunoastem ce ni s-a intamplat si sa ne dam voie sa simtim ce e in noi. In felul acesta incepe sa ne fie mai bine.

Mai multe detalii despre psihoterapia de grup aici.