Ca sa intelegem furia, avem nevoie sa clarificam ce este furia sanatoasa, ce este furia reprimata, ce este furia distructiva, toxica. Hai sa incepem cu furia sanatoasa.
Furia sanatoasa
Desi furia se poate simti ca fiind neplacuta sau incomoda, emotia in sine are un scop important. Prin furie, corpul ne informeaza despre noi insine, despre cum ne afecteaza interactiunea cu mediul. Nu ne enervam pe lucruri care nu interferează cu vietile noastre, cu obiectivele noastre sau cu ceea ce ne dorim.
Functia furiei este de a ne face sa ne angajam in comportamente prin care sa ne aparam de a fi atacati sau raniti de alti oameni.
Cand simtim furie, mesajul corpului este ca anumite nevoi relationale sunt nesatisfacute sau obiectivele noastre sunt intrerupte de o alta persoana.
Furia ne semnaleaza ca pentru o anumita nevoie relationala nu primim raspuns adecvat in interactiunea cu celalalt:
- atunci cand nevoia de a fi impreuna nu este intampinata de catre celalalt, psihicul poate fi frustrat ca urmare a lipsei raspunsului asteptat. Nu primesc ce am nevoie – siguranta, predictibilitate, conectare emotionala, intelegere, apartinere, contact corporal, contact cu ochii, sustinere, etc.
- daca nevoia de autonomie nu este acceptata si sustinuta de catre celalalt, raspunsul sanatos al psihicului este de furie. Practic, nu am spatiu pentru propria vointa si autonomie. Nu imi sunt respectate limitele, nu am spatiu sa spun NU, nu e luat in considerare NU-ul meu.
- daca celalalt din relatie nu isi asuma partea sa de responsabilitate, felul in care ne transmite ceea ce ne transmite, ne poate duce in a simti furie.
Este responsabilitatea noastra sa recunoastem ce ne provoaca furia si sa avem grija de nevoile noastre.
Istoricul traumatic si furia
Este frecvent ca atunci cand avem un istoric traumatic sa simtim furie intensa. Ma refer la traumele de dezvoltare, cand traim o perioada lunga de timp in relatii abuzive, neglijare.
Neacceptarea protestului, a furiei copilului de catre parinti ca fiind o reactie sanatoasa la o situatie anormala, duce la pierderea contactului copilului cu sine, cu nevoile sale. Deoarece pentru copil este important sa nu piarda relatia de atasament, el se adapteaza la mediul sau.
Acest tip de contact este continuat si la maturitate. Astfel, ajungem sa mergem catre persoane indisponibile pentru nevoile noastre si sa ne frustram continuu pentru ca nu stim cum sa ne recunoastem nevoile si cum sa recunoastem persoanele disponibile pentru noi.
Furia, in loc sa fie traita ca o furie sanatoasa in care avem controlul asupra noastra, este traita ca o furie conflictuala, in care reprosam celuilalt ori ne simtim neputinciosi.
Furia reprimata
Cand protestul copilului este neglijat, cand situatiile nesanatoase sunt „normalizate” de catre figurile de atasament, dezvoltam diferite strategii de supravietuire:
- renuntam la propria vointa, avand din ce in ce mai putin control asupra vietii personale, mai putina „voce”
- nu reusim sa setam propriile granite
- facem eforturi de a fi perfecti
- reprimam furia adanc, inclusiv la nivel muscular ceea ce poate duce la tensiune in maxilar, dureri cervicale sau boli
- intoarcem furia catre noi insine, autoagresandu-ne, dezvoltam ura de sine
- dezvoltam un Critic Intern foarte sever.
Furia distructiva, toxica
Cand avem un istoric traumatic de fapt avem in spate o experienta lunga de a fi fost agresați, neglijati.
Persoana de atasament din trecut nu a raspuns potrivit nevoilor de relatie si, pe de alta parte, am depins exclusiv de acea persoana. Pentru ca in relatia timpurie nu a fost solutie, in prezent psihicul nu are alta solutie.
De aceea in prezent, incercam sa schimbam persoanele de atasament sperand ca nevoile noastre sa fie satisfacute. Din cauza ranirii profunde, furia tinde sa fie frecventa, intensa, greu de controlat. Din aceasta stare intram adesea intr-o stare de lupta cu celalalt.
Trairile asociate traumei (frica, neputinta, vulnerabilitate) sunt clivate. Daca in prezent avem o experienta care ne apropie de aceste emotii, datorita dificultatii de a le simti, raspundem cu furie. Astfel, furia poate deveni un raspuns obisnuit in situatiile greu de controlat emotional. E un mecanism de aparare fata de durerea si trairile de care ne-am disociat. Furia aceasta intensa pe care o simtim adesea o manifestam agresiv asupra celorlalti.
Exprimarea furiei fara control, impulsiv, pe moment, da sentimentul de eliberare. Poate simti ca, „te racoresti”, dar, pe termen lung, exista consecinte negative. Daca raspunzi partenerului tipand, bufnind, trantind, intrand intr-o perioada prelungita de tacere, relatia se deterioreaza si starea personala se degradeaza.
Autocontrolul furiei
Autocontrolul furiei poate sa para dificil. Furia poate parea o emotie greu de gestionat, mai ales cand avem un istoric traumatic. Cu toate acestea, daca ne ascultam furia si incercam sa ne conectam cu informatiile pe care ni le ofera, ne ajuta sa interactionam mai sanatos cu sine si cu mediul. Intelegand de ce este prezenta, avem claritate si control asupra noastra.
Exista modalitati sanatoase pentru autocontrolul furiei. De exemplu, exercitii de auto-calmare, respiratie, conectarea cu o persoana sustinatoare, miscarea, exprimare prin diferite forme de arta, lovirea pernelor, tipatul intr-o perna, ruperea unui teanc de hartii nefolositoare.
Cu timpul, pe masura ce facem astfel de exercitii, descoperim ca putem sa stam cu furia noastra.
Gestionarea furiei
Doar autocontrolul furiei nu este suficient.
Gestionarea furiei intr-un proces psihoterapeutic ne permite conectarea cu emotiile „ascunse” dedesubtul furiei. Poate fi despre furie sanatoasa, frica, singuratate, durere, lipsa conectarii emotionale cu mama sau o figura de atasament importanta. Poate fi despre neglijare, despre abandon, despre pierderi semnificative. Gestionarea furiei presupune un proces profund de reconectare care ne ajuta sa deblocam resurse importante. Gasim raspunsuri adecvate in loc sa recurgem la reactia automata de furie.
De asemenea putem avea tabuuri despre furie (constiente sau inconstiente) ceea ce poate impiedica raspunsul natural de lupta sau fuga in situatii de pericol. In astfel de cazuri avem nevoie ca in procesul de terapie sa dobandim claritate cu privire la interdictiile care ne fac sa ne blocam furia.
Procesul psihoterapeutic ne ajuta sa distingem intre furia toxica si furia sanatoasa si permite auto-reglarea. Ne ajuta sa avem claritate asupra situatiilor in care nu am putut fi in control, in care limitele ne-au fost abuzate si de catre cine. Ne ajuta sa devenim constienti de furia suprimata si de cauzele suprimarii ei. Poate ca urmam un model de suprimare a furiei si sacrificiu de sine pentru a crea imaginea unui om bun, iubitor. Sau percepem un pericol foarte mare daca ne exprimam furia.
Un obiectiv important in reglare il constituie deblocarea furiei sanatoase suprimate si exprimarea asertivitatii.
Cu cat avem mai multa claritate in ce priveste sensul furiei cu atat ne crestem capacitatea de a o contine si gestiona.
Ilustratie: Daniela Dumitru