Furia si controlul cand avem un istoric traumatic

furia si controlul cand avem un istoric traumatic

Este frecvent ca persoanele cu istoric traumatic sa experimenteze furie intensa si dezechilibru in ce priveste controlul asupra propriei vieti.

Furia sanatoasa

Desi furia se poate simti ca fiind neplacuta sau incomoda, emotia in sine are un scop important. Prin furie, corpul ne informeaza despre noi insine, despre cum ne afecteaza interactiunea cu mediul. Acest feedback intern ne permite sa comunicam celorlalti despre noi si sa ne imputernicim.

Cand simtim furie, mesajul corpului este ca ne-au fost violate anumite nevoi relationale si nu avem control asupra situatiei in care suntem.

De exemplu, partenerul anuleaza intalnirea cu tine, in ultimul moment. Reactia imediata poate fi de furie, suparare, ne putem simti devalorizati. Fiind atenti la ceea ce simtim si lasand emotia sa se consume, putem prelua controlul asupra vietii noastre. Ne mentinem respectul si iubirea de sine comunicand partenerului nevoia de a fi respectati si asigurandu-ne ca astfel de situatii nu se vor repeta. In felul acesta stabilim granite sanatoase.

Furia ne semnalizeaza cu intensitate crescatoare ca pentru o anumita nevoie relationala nu primim raspuns adecvat in interactiunea cu celalalt. Pentru mai multe informatii despre nevoi relationale de baza, cautati aici.

  • atunci cand nevoile de a fi impreuna sunt ranite de catre celalalt, psihicul e frustrat ca urmare a lipsei unui raspuns adecvat. Celalalt nu imi ofera ce am nevoie – siguranta, predictibilitate, conectare emotionala, intelegere, apartinere, contact corporal, contact cu ochii, sustinere, etc.
  • daca nevoile de autonomie nu sunt acceptate si sustinute de catre celalalt, raspunsul sanatos al psihicului este de furie. Practic, imi e incalcata vointa, autonomia. Nu imi sunt respectate limitele, nu imi e permis sa spun NU, nu se tine cont de NU-ul meu.

Controlul

Cand ma refer la istoric traumatic, ma refer la faptul ca traim o perioada lunga in relatii abuzive, traumatizante, suntem in mod constant „violati”, frustrati, in nesiguranta. Parintii nu valideaza furia ca fiind o reactie sanatoasa la o situatie anormala, iar copilul isi asuma vina pentru a avea un sens si un control. Cand astfel de situatii sunt „normalizate” de catre figurile de atasament, dezvoltam diferite strategii de supravietuire:

  • renuntam la propria vointa, avand din ce in ce mai putin control asupra vietii personale, mai putina „voce”
  • exercitam autocontrol in efortul de a fi perfecti
  • exercitam foarte mult control in exterior pentru a face fata fricilor si nelinistilor interioare.

In situatia de renuntare la controlul propriei vieti, tindem sa ii lasam pe ceilalti sa hotarasca pentru noi, simtindu-ne neputinciosi, slabi, dependenti. In aceasta situatie furia este reprimata foarte adanc.

In cazul autocontrolului, efortul de a fi perfect da un sentiment de control. Perfectionismul este mecanismul de aparare al copiilor abandonati emotional. El ofera un sentiment de sens si directie pentru copilul neputincios și neacceptat de figurile de atasament. De asemenea, il scuteste pe copil de amenintarile cu pedepse sau de pedepsele severe.

Cand exercitam foarte mult control, tindem sa evitam orice schimbare. Avem o perspectiva foarte rigida asupra modului in care „trebuie sa se intample lucrurile”. Facem „tot ceea ce trebuie” pentru a ne asigura ca evenimentele se desfasoara asa cum „trebuie”. O persoana predispusa sa controleze are in minte un tipar rigid despre cum „trebuie” sa gandim, sa actionam, sa simtim. Cealalta fateta este ca o astfel de persoana e putin disponibila sa accepte ceea ce este si sa sprijine relatia. Raspunde cu furie sau neputinta atunci cand realitatea nu se potriveste cu ordinea din perspectiva sa.

Furia distructiva, toxica

Cand avem un istoric traumatic, putem simti ca pericolul este peste tot si ca nu exista scapare. Trecerile de la amorteala la anxietate intensa si invers ne dau sentimentul de viata haotica si in afara controlului. Furia tinde sa fie frecventa, intensa, greu de controlat.

Datorita traumei, psihicul este coplesit, blocat. Toate incercarile de a face fata prin mecanismele de lupta sau fuga esueaza. Trairile asociate traumei de frica, neputinta, vulnerabilitate sunt clivate. Cand, inconstient, ne apropiem de astfel de emotii, raspundem cu furie.

Astfel, furia poate deveni un raspuns obisnuit in situatiile greu de controlat. E un mecanism de aparare fata de durerea si trairile peste care am pus capac ca urmare a traumelor. Uneori, nu suntem constienti ca simtim furie si ajungem sa ne manifestam agresiv asupra celorlalti. Alteori, suprimam furia si o intoarcem catre noi insine, autoagresandu-ne.

Despre comportamente agresive si autoagresive si atitudinea de a fi agresor puteti gasi informatii mai multe aici.

Exprimarea furiei fara control, impulsiv, pe moment, da sentimentul de eliberare. Simti ca, „te racoresti”, dar, pe termen lung, exista consecinte negative. Daca raspunzi partenerului (din exemplul de mai sus), tipand, bufnind, trantind, intrand intr-o perioada prelungita de tacere, relatia se deterioreaza si starea ta se degradeaza intr-o astfel de relatie.

Gestionarea furiei

Furia poate fi o emotie dificil de gestionat, mai ales cand avem un istoric traumatic. Cu toate acestea, daca ne ascultam furia si incercam sa ne conectam cu informatiile pe care ni le ofera, ne ajuta sa interactionam mai sanatos cu mediul. Intelegand de ce este prezenta, avem claritate si control asupra noastra.

Exista modalitati sanatoase de a sta cu furia intensa, coplesitoare. De exemplu, exercitii de auto-calmare, respiratie, conectarea cu o persoana sustinatoare, miscarea, exprimare prin diferite forme de arta, lovirea pernelor, tipatul intr-o perna, ruperea unui teanc de hartii nefolositoare.

Procesarea traumelor intr-un proces psihoterapeutic ne permite conectarea cu emotiile „ascunse” dedesubtul furiei. Poate fi despre frica, singuratate, durere, lipsa conectarii emotionale cu mama sau o figura de atasament importanta. Poate fi despre neglijare, despre abandon, despre pierderi semnificative. Acest proces profund de reconectare ne ajuta sa ne deblocam resurse importante. Astfel, gasim cu usurinta raspunsurile adecvate in loc sa recurgem la reactia automata de furie.

Avem claritate asupra situatiilor in care nu am putut fi in control, in care limitele ne-au fost abuzate, si de catre cine. Devenim constienti de furia suprimata si de cauzele suprimarii ei. Poate ca urmam un model de suprimare a furiei si sacrificiu de sine pentru a crea imaginea unui om bun, iubitor. Un obiectiv important in vindecare il constituie deblocarea furiei suprimate si exprimarea asertivitatii.

Cu cat avem mai multa claritate in ce priveste sensul furiei cu atat ne crestem capacitatea de a o contine si gestiona.

Sursa foto: Sorrow by Noor Alassaba