Ce este frica?
Frica este profund primordială si are o functie de protectie. Ea ne alerteaza in cazurile de posibila ranire si de perceptie a amenintarii propriei vieti.
Sunt o serie de senzatii interne care sunt transmise rapid creierului si astfel:
- suntem informati intern ca simtim frica,
- comunicam celor din jurul nostru ca simtim frica prin intermediul posturii corporale sau a expresiei faciale.
Senzatiile interne asociate fricii sunt: puls crescut, batai puternice ale inimii, musulatura incordata, transpiratie, uscaciune a gurii, tremurat, respiratie scurta si rapida.
Expresiile faciale si de postura asociate fricii sunt: paloare a fetei, tremurat, ochi mariti, sprancene ridicate, fuga, ascundere.
Neurostiinta fricii
Diferitele informatii captate de simturile noastre ajung in maduva spinarii. De aici trunchiul cerebral si sistemul limbic (regiunea subcorticala) lucreaza impreuna si creeaza stari precum furia sau frica. Apoi intervine reglarea descendenta din partea cortexului frontal care ne ajuta sa evaluam situatia, sa decidem, sa manifestam empatia sau comportamentul moral. Cand creierul este integrat, toate partile comunica intre ele si noi avem capacitatea de a ne proteja si a ne regla.
Cand suntem stresati, traumatizati, desi suntem informati prin diferiti stimuli, nu avem contact cu cortexul frontal care are perspectiva, claritate, capacitate de reflectie si empatie. Cand suntem declansati si simtim frica, are loc o bucla subcorticala. Cu alte cuvinte, controlul e preluat de creierul nostru de supravietuire. Manifestam raspunsuri de lupta, de fuga, colaps sau alte mecanisme precum: a face pe plac sau agatarea/strigatul de ajutor. In corpul nostru se mobilizeaza posturile defensive specifice si instinctiv ne retragem, fugim, inghetam sau intram in colaps, ne luptam.
De la frica la anxietate
Cand ne confruntam cu pericolul de amenintare a vietii (trauma existentiala), frica este traita ca teroare. O data ce evenimentul se incheie, teroarea se reduce. Cu toate acestea, ulterior, in timpul unui flashback, teroarea se poate intoarce cu aceeasi intensitate initiala. Chiar daca persoana nu se confrunta cu un pericol real, ea simte frica care este generata din interiorul sau.
In cazul in care o persoana de atasament a produs trauma, frica este inhibata. Persoana nu recunoaste corporal ca simte frica de agresor, dar traieste o stare de anxietate si o dificultate de a recunoaste de unde vine pericolul.
In anxietate pericolul este supraestimat, in timp ce resursele personale sunt subestimate. Perceptia continuua a amenintarii poate duce la dificultati in a discrimina intre ceea ce este cu adevarat primejdios sau nu.
Functia protectiva a fricii este blocata si persoana cauta protectia prin retragere sau evitare.
Anxietatea manifestata ca retragere, evitare a contactului cu mediul
In cazul PTSD sau Complex-PTSD, frica persista mult timp dupa ce amenintarea a disparut, persoana ajungand sa perceapa mediul exterior ca fiind periculos, chiar daca nu este asa.
Astfel, persoana care a fost expusa la experiente adverse, poate simti frica de a iesi, de a relationa, de a fi vazuta, de a vorbi, de critica, dezaprobare, rejectie, de a nu fi ridiculizata, de a incerca lucruri noi, de un aparat medical, de medici, de caini, etc.
Anxietatea manifestata ca retragere, evitare a contactului cu sine
Activitatea simpatică şi parasimpatică a sistemului nervos provoaca diferite senzatii corporale. Constientizarea lor ne permite sa ne identificam nevoile si sa simtim starea de bine.
Mai jos am descris ciclul Gestalt al unei nevoi. Acesta incepe de la senzatie. Daca o constientizam, ne putem mobiliza in sensul satisfacerii nevoii legate de acea senzatie. Actiunea propriu zisa facuta in scopul satisfacerii nevoii este continuata apoi de contactul cu ceea ce avem nevoie si cu satisfactia implinirii ei.
Acest ciclu sanatos este intrerupt cand suntem intr-un atasament dezorganizat si suntem expusi la trauma de dezvoltare. Persoana de ingrijire nu vede copilul ca pe un sine distinct cu propriile nevoi, cu propria identitate si vointa. Ca urmare a adaptarii la persoana de atasament, in prezent, cand apare o manifestare interna (senzatie), apare si un nivel de anxietate, respectiv:
- putem percepe o senzatie vaga, dar creierul de supravietuire “stie” ca este periculos sa o simtim. Reprimam, ne desensibilizam, ceea ce poate duce la tulburari psihosomatice.
- o preocupare continua de a constientiza si satisface nevoia celuilalt, in timp ce ignoram nevoia interna pana la a confunda cu absenta oricarei nevoi. Putem manifesta tulburare alimentara.
- in loc sa ne mobilizam, negam senzatia producatoare de anxietate ca fiind nepotrivita si o atribuim celuilalt
- ne temem ca agresam pe celalalt daca ne exprimam sau actionam sanatos, dar actionam auto-agresandu-ne
- optiunea de a pierde controlul in apropierea de contactul final poate produce atat de mare anxietate incat franam pentru a-l evita.
- la nivelul satisfactiei, anxietatea se manifesata prin dificultatea de a da drumul.
Strategii pentru a gestiona anxietatea
Persoanele cu anxietate si atacuri de panica pot vorbi persistent despre senzatii fizice perturbatoare si frica rezultata in urma acestor senzatii. Pentru ele poate fi dificil sau imposibil sa identifice ce le-a declansat anxietatea, ce trebuie sa faca pentru a o reduce sau de unde provine frica.
Ceea ce ajuta este sa:
- folosim tehnici de meditatie, de respiratie, de vizualizare
- exprimam creativ sentimentele si gandurile
- observam in ce contexte creste anxietatea, ce o declanseaza
- reflectam asupra gandurilor anxioase
- aducem atentia pe corp si constientizam senzatiile corporale
- separam emotiile, gandurile si credintele de senzatiile care stau la baza lor
- crestem capacitatea de a simti senzatiile fizice si a le tolera
- modificam constient postura pentru a informa creierul despre starea de siguranta
- ne facem obiceiuri sanatoase
- crestem relatiile sanatoase
- recuperam treptat functia protectiva a fricii.
Concluzie
Desi ne confruntam in prezent cu anxietate, ne putem recupera functia protectiva a fricii in ciuda experientelor traumatizante la care am fost expusi.
Bibliografie
Siegel, D. (2014). Valtoarea mintii. Bucuresti: Editura Herald.
Francesetti, G., Gecele, M., Roubal, J. (2014). Aplicatii clinice ale psihoterapiei Gestalt. „Anxietatea in situatie: Perturbarile Constructiei Gestalt”, de Jean Marie Robine. Bucuresti: Editura Gestalt Books.
Rothschild, B .(2013). Corpul isi aminteste. Bucuresti: Editura Herald.
Moreau, A (1999) . Incursiune in autoterapia asistata. Constanta: Editura Polirom
Levine, P. (2022), Intr-o voce nerostita. Bucuresti: Editura Pagina de Psihologie
*
Ilustratie: Daniela Dumitru