Incestul emotional (abuz emotional)

Un articol despre incestul (abuz) emotional, impactul incestului emotional in viata adultului abuzat, psihoterapie adulti cu incest emotional.

Ce este incestul emotional ?

Incestul emotional este o forma de abuz emotional care are loc atunci cand parintele cauta sprijin emotional la copil. Parintele se asteapta sau isi forteaza copilul sa-si asume un rol emotional specific unui adult.

Copilul este pus in situatia de a raspunde nevoilor emotionale ale parintelui si de a deveni confidentul emotional al acestuia.

Ca in orice abuz emotional, granitele psihice sanatoase dintre parinte si copil sunt incalcate. Se creeaza o dinamica nesanatoasa in care copilul devine, in esenta, parinte. Intr-un fel sau altul, legaturile de afecţiune care-i unesc pe parinţi si copii sunt bulversate.

Desi, psihic, un copil poate fi coplesit sa indeplineasca un astfel de rol, copiii pusi in aceasta pozitie se pot simti speciali sau privilegiati, deoarece parintele, cautand acoperirea propriilor nevoi nesatisfacute, creaza un sentiment de apropiere, ceea ce ii da copilului iluzia ca este iubit.

Uneori, un parinte submineaza celalalt parinte in timpul unui conflict sau proces de separare / divort, prin punerea copiilor la mijloc sau complotand cu un copil. Copilul, la randul sau, poate deveni preocupat sa isi protejeze unul dintre parinti.

Termenul de incest emotional nu include incestul sexual, dar este vorba tot de o perversiune, de nerespectarea rolului pe care trebuie sa-l aiba fiecare membru al unei familii, iar efectele incestului emotional pot fi similare cu cele care rezulta din incestul fizic (este o trauma psihica).

Nevoi relationale

Consecinta imediata a incestului emotional este ca nevoile relationale ale copilului sunt ignorate in favoarea nevoilor parintelui, iar pe termen lung consecintele sunt devastatoare. Copiii sunt abandonati emotional, fiind traumatizati

Exemple de nevoi relationale ale parintelui ce ar trebui satisfacute de catre alti adulti, nu de catre copii:

-nevoia de a avea un confident, de a avea „cel mai bun prieten”,
-de a avea un sot inlocuitor,
-de a avea un parinte substitut,
-de a primi suport emotional pentru fricile si alte emotii grele resimtite,
-validare si apreciere,
-de a primi sfaturi, consiliere,
-de a avea companie sau intimitate.

Exemple de nevoi ale copilului susceptibile a fi neglijate in astfel de situatii:

-protectie, orientare, afectiune, validare, limite, structura.

In mod evident, este de dorit ca parintii si copiii lor sa aiba relatii apropiate. In relatiile sanatoase parinte-copil, parintii prioritizeaza nevoile emotionale ale copiilor lor. Intr-o relatie sanatoasa, parintele solicita sprijinul de care are nevoie unui adult sau apeleaza la psihoterapie individuala si nu cere copilului sa-i satisfaca nevoile neimplinite.

Cazuri de inversare a dinamicii sanatoase parinte-copil sunt intalnite atunci cand relatia de cuplu este fragila, un parinte este singur sau exista o ruptura in familie cum ar fi infidelitatea sau dependenta unuia dintre parteneri, parintii au putin sprijin social din partea altor adulti sau sunt parinti narcisici, parinti traumatizati, parinti care au suferit la randul lor abuz emotional. Se intalnesc chiar si in familii aparent functionale cand nu este evidenta prezenta unei dependente.

Impactul incestului emotional

Adultii care au experimentat incest emotional ar putea manifesta:

  • dificultati in stabilirea granitelor si implinirea nevoilor proprii la varsta adulta. Ei au invatat sa isi reprime / suprime nevoile proprii, inclusiv emotiile
  • un comportament codependent
  • criza de identitate, inclusiv sexuala, dificultatea de a fi ei insisi in relatii; confuzie in ce priveste identitatea de gen (feminin sau masculin) si esec in asumarea identitatii 
  • izolare de colegi ca urmare a dezvoltarii insuficiente a abilitatilor sociale necesare
  • sentimente de inadecvare, de vinovatie excesiva, stima de sine scazuta
  • strategii de a fi „speciali”, ca fiind singura modalitate de a obtine aprobarea celorlalti
  • un sentiment nesanatos de loialitate sau o obligatie fata de un parinte, care poate avea ca rezultat o relatie de dragoste / ura intre copil si parinte
  • teama de intimitate si angajament personal (din cauza fricii inconstiente de a fi exploatati in acelasi mod cum au fost exploatati de catre parintele „nevoias” sau din cauza fricii ca orice astfel de relatie va deveni „sufocanta” precum relatia cu parintele din copilarie)
  • dificultati in mentinerea relatiilor din cauza idealizarii si asteptarilor nepotrivite plasate pe parteneri
  • comunicare indirecta, prin intermediul unui tert in munca, familie sau in relatiile romantice
  • abuz de substante si compulsivitate in jurul muncii si mancatului
  • probleme legate de dependenta de sex / evitare a sexului sau
  • dragoste adictiva/ evitare.

Incestul emotional poate avea un impact in dinamica de familie pentru ca sunt negate oportunitatile pentru intarirea relatiei copilului cu parintele exclus. Cand parintele se sprijina in mare masura pe „copilul ales”, ceilalti copii (frati, surori) sunt neglijati.

Aspecte cheie in procesul de psihoterapie adulti cu incest emotional

In sedintele de psihoterapie adulti cu incest emotional nerezolvat sunt abordate mai multe aspecte:

Procesul de psihoterapie poate implica explorarea modelelor actuale de comportament si relationare, dar si a problemelor din copilaria timpurie.

Seductia copilului, devenit adult, de a fi „special” poate fi destul de greu de recunoscut de catre acesta. De asemenea, poate fi destul de dificil sa identifice modelul de a fi fost impovarat de catre parinte. Din acest motiv este foarte importanta etapa de recunoastere a modelului de incest emotional dintre ingrijitor si persoana abuzata.

In procesul de psihoterapie, adultii sunt sprijiniti pentru a fi in contact cu nevoile si cu sentimentele lor, ingropate demult, prea dureroase pentru a fi suportate.

Invatarea de a spune „nu” si de a pune limite clare in relatii.

Recuperarea identitatii de gen si rezolvarea problemelor legate de sexualitate.

In cazul situatiei cand parintele sau ingrijitorul a decedat e necesar lucrul cu durerea si pierderea.

In lucrul cu adulti, folosesc metoda Constelatiei Propozitiei Intentiei-IoPT, dezvoltata de profesorul Franz Ruppert, foarte eficienta in tratamentul traumei psihice.

*

Sursa foto: https://themighty.com/2017/12/covert-incest-sexual-emotional-abuse-childhood-parent-ptsd/

Stadiul relației de cuplu-Test de evaluare

Îmi place „poezia” pe care partenerii o pot scrie cu iubirea lor in stadiul relatiei de cuplu de inceput , dar cât poate dura? Și apoi cum pot reuși doi parteneri să mențină iubirea, să se inventeze și să se reinventeze dupa 5 ani de conviețuire, după 10 ani, după 15 ani…?

Cum pot reuși să-și permită unul altuia să fie, să se dezvolte, să evolueze frumos? 

Pentru a răspunde cum, cred că important este să descoperim în primul rând ce ne dorim de la relația noastră de cuplu și întrebarea pe care ne-o putem pune este:

Dorim să ne evaluăm stadiul relației de cuplu, să creștem relația, să ne maturizăm și să iubim sănătos?

Răspunsul e simplu: „DA” sau „NU”, dar indiferent care este răspunsul acum, vă propun să descoperiți stadiul relatiei de cuplu, cum este relația de cuplu în prezent, ce înseamnă o iubire sănătoasă în paralel cu iubirea imatura.

Poate fi un început să vă evaluați relația de cuplu și să descoperiți astfel adevărul despre voi.

Pentru a face această evaluare, având în minte relația de iubire în care sunteți implicați, priviți, mai jos, caracteristicile iubirii adictive, imature, din stânga, și pe cele ale iubirii sănătoase, mature, din dreapta.

Pentru a evalua relația puteți să notați fiecare caracteristică a iubirii adictive și apoi fiecare caracteristică a iubirii sănătoase, folosind următoarea scală:

0 = niciodată; 1 = rar; 2 = câteodată; 3 = des; 4 = aproape întotdeauna; 5 = întotdeauna.

Când sunteți gata, adunați scorurile de pe fiecare coloană și împărțiți la douăzeci pentru a obține media. 

Interpretarea testului

În principiu cu cât aspectele adictive sunt mai puține cu atât aveți o relație mai sănătoasă ce vă permite să trăiți, măcar din când în când, în „Paradisul iubirii” ! 

Test de evaluare – stadiul relației de cuplu, după Brenda Schaeffer.

Iubirea adictivă   Iubirea sănătoasă
Este mistuitoare. Permite manifestarea individualității.
Nu poate stabili granițele Eului.    Favorizează atât uniunea cu partenerul, cât și separarea de acesta.
Prezintă elemente de sado-masochism. Scoate la iveală ce e mai bun în ambii parteneri.
Se teme să renunțe. Acceptă sfârșiturile.
Se teme de riscuri, schimbări și necunoscut. Este deschisă la cunoaștere și la nou.
Permite în mică măsură creșterea individuală a partenerilor. Stimulează creșterea ambilor parteneri.
Nu implică intimitatea reală. Implică intimitatea reală.
Joacă jocuri psihologice. Se simte liberă să își exprime deschis dorințele.
Dăruiește pentru a primi în schimb.   Trăiește actul de a dărui și a primi în același mod.
Încearcă să îl schimbe pe partener.   Nu încearcă să îl schimbe sau să îl domine pe partener.
Are nevoie de partener pentru a se simți  împlinită. Încurajează autonomia partenerului.
Caută soluții în afara sinelui.   Acceptă limitările proprii și pe cele ale partenerului.
Cere și așteaptă iubire necondiționată. Nu insistă asupra iubirii necondiționate.
Refuză implicarea. Acceptă implicarea.
Caută la partener doar afirmarea și valoarea. Are stimă de sine și un sentiment de bine ridicate.
Se teme de abandon în despărțiri de rutină. Are încredere în amintirea celui drag, îi place singurătatea.
Re-creează sentimente negative familiare .   Își exprimă sentimentele spontan.
Își dorește, dar se teme de apropiere. Este deschisă la apropiere și își asumă riscul vulnerabilității.
Încearcă să se ocupe de sentimentele  partenerului. Îi pasă, dar se poate detașa.
Joacă jocuri de putere. Afirmă egalitatea și puterea personală a sa și a partenerului.

 

Daniela Dumitru psihoterapeut

Bibliografie, sursa foto: Brenda Schaeffer (2009). Dragoste sau dependență. Editura Trei.

Stima de sine. Sugestii pentru parinti

Ce este stima de sine?

Stima de sine se refera la cat de multa valoare ne acordam noua insine la un moment dat. Dupa Cristophe Andre (2009), o stima de sine inalta inseamna sa dovedim ca suntem capabili sa:

  • spunem ce gandim;
  • spunem ce avem de spus, chiar daca avem trac;
  • indraznim sa spunem „nu” sau „stop”;
  • indraznim sa spunem „nu stiu”;
  • ne dam dreptul de a deceptioana sau de a rata;
  • ne dam dreptul sa spunem „mi-e teama” sau „sunt nefericit(a)” fara sa ne simtim injositi;
  • cerem ajutor fara sa ne simtim inferiori;
  • ne dam dreptul de a ne schimba parerea dupa ce chibzuim;
  • facem ce vrem;
  • tragem invataminte din greselile noastre;
  • ne simtim in regula cu ranile din trecutul nostru;
  • suportam sa nu mai fim iubiti, chiar daca pe moment suntem nefericiti;
  • stim ca putem supravietui esecurilor si nefericirilor noastre;
  • nu ne este teama de viitor;
  • insistam cand ne lovim de o dificultate;
  • ne urmam calea, chiar daca suntem singuri;
  • facem tot ce putem ca sa reusim, dar fara sa ne fortam;
  • ii iubim pe ceilalti fara sa ii supraveghem sau sa ii sufocam;
  • dam dovada de umor fata de noi insine;
  • radem din toata inima daca suntem luati peste picior;
  • ne acordam dreptul de a fi fericiti;
  • nu ne lasam pacaliti de publicitate sau de moda;
  • indraznim sa ne aratam in costum de baie chiar daca corpul nostru nu arata perfect;
  • nu ne desconsideram atunci cand nu suntem multumiti de noi insine;
  • ne consideram OK, cu calitatile si defectele noastre;
  • ne simtim impacati cu noi insine;
  • ne acceptam asa cum suntem azi, fara sa renuntam totusi sa ne schimbam maine;
  • simtim ca progresam si ca tragem invataminte din viata;
  • ne gandim si la altceva decat la noi insine.
Ce anume face ca stima de sine a copilului sa se diminueze considerabil?

Stima de sine a copilului este determinata, pe de o parte, de mesajele timpurii pe care le primeste de la parinti, iar pe de alta parte, este determinata de cum interpreteaza copilului mesajele.

De exemplu, multe familii au dificultati in a vedea si a recunoaste faptul ca propriul copil este o persoana separata, unica, cu propriile gusturi, nevoi si dorinte.

Faptul ca un copil este diferit de ceea ce isi imagineaza parintii, pentru el poate inseamna ca este rau, ceea ce il determina sa se deprecieze considerabil.

Lipsa comunicarii dintre membrii familiei adanceste prapastia dintre ceea ce vor parintii si ceea ce interpreteaza copiii. Astfel se creaza o imensa ruptura intre copii si parinti. 

Parintii se plang de copiii lor astfel: „Ea/El nu vorbeste niciodata cu noi.” sau „Pur si simplu nu il mai cunosc/ nu o mai cunosc.” sau „Doar il/o cunosc! Ii place sa bata mingea/ sa stea in oglinda, prefera sa piarda vremea cu prietenii/prietenele decat sa fie cu noi sau sa-si faca temele, se infurie repede”…

in timp ce copiii spun: „Parintii mei nu ma asculta. Nici macar nu stiu cine sunt eu!” sau „As vrea ca parintii mei sa ma „auda”, sa ma cunoasca, sa imi satisfaca nevoia de iubire, dar cu cat trece timpul, sunt mai de neinteles pentru ei, mai strain/a si mai necunoscut/a.” …

Cum isi manifesta copiii stima de sine?

In feluri care arata ca nu se simt bine cu ei insisi. Iata cateva dintre semnele comune:

  • vaicareala,
  • timiditate,
  • perfectionism,
  • lauda exagerata,
  • a recurge la diferite tactici in vederea obtinerii atentiei,
  • a fi critic cu sine,
  • a-i invinovati pe ceilalti pentru orice,
  • teama de a incerca lucruri noi,
  • lipsa increderii in oameni,
  • comportament defensiv,
  • mancat excesiv,
  • dorinta de a face intotdeauna pe plac,
  • incapacitatea de a face alegeri, de a lua decizii, de a spune „nu”,
  • comportamentul antisocial.

Un copil cu o stima de sine scazuta este un copil cu un sentiment al sinelui pierdut. El nu este in contact cu propria sa putere.

Pentru a-i ridica stima de sine este esentiala comunicarea intre membrii familiei.

Ce inseamna comunicarea intre membrii familiei?

Comunicarea nu inseamna doar sa vorbim frumos cu ceilalti, ci sa fim capabili sa vorbim despre atat despre ce ne place cat si despre ce e dureros sau neplacut.

Sa fim capabili sa ne exprimam pe noi insine si sa permitem celorlalti membrii sa se exprime. Sa acceptam conflictele care pot aparea si diversele sentimente, pozitive si negative.

Sa avem grija sa nu ii etichetam pe ceilalti, sa nu ii jignim, sa nu ii desconsideram. Sa ne dam voie sa experimentam impreuna toate acestea si astfel sa ne permitem sa cream relatii interpersonale intime, intense si sanatoase.

Atunci cand exista dificultati de comunicare intre membrii unei familii, sentimentele, gandurile, dorintele, nevoile copilului nu sunt auzite, recunoscute si acceptate. Mai grav, nici nu mai sunt exprimate.

Daca mult timp copiii se simt ignorati, respinsi sau anulati de catre parintii lor, ei renunta sa se mai exprime pe sine, renunta sa-si exprime indoielile, nelinistile si ingrijorarile si se indeparteaza din ce in ce mai mult de parinti.

Daca sunteti parinti si considerati ca in familia dumneavoastra exista dificultati de comunicare sau daca va pregatiti acum sa va formati propria familie, invatati cum sa transmiteti mesaje clare catre copilul dumneavoastra, sa-l recunoasteti si sa-l respectati ca individ separat, unic.

Sugestii utile parintilor pentru a creste si a consolida stima de sine a copiilor.

Iata mai jos 13 sugestii utile, oferite de Violet Oaklander (2013), a caror aplicare permite consolidarea sentimentul de sine al copilului:

1. ascultati sentimentele copilului, admiteti ca ele exista si acceptati-le.

In cazul copiilor mici puteti oferi, in fiecare zi, un timp regulat pentru exprimarea sentimentelor (de furie, de frica, de ingrijorare, etc). Acesta este un moment in care copilul poate spune toate lucrurile care l-au facut sa se simta intr-un anume fel, fara ca dumneavoastra sa aduceti argumente, fara sa-l contraziceti, fara sa-i oferiti explicatii, justificari sau sa faceti comentarii. Important este sa fiti cu el, sa ii acordati atentie si suport pentru ceea ce simte. Timpul alocat pentru culcare este un moment bun si elibereaza copilul de eventualele stari proaste inainte de culcare.

2. tratati-l cu respect, acceptati-l asa cum este.

Asigurati-va ca intelege foarte clar ca ceea ce nu acceptati sunt doar anumite comportamente ale sale;

3. oferiti-i o lauda specifica, la obiect.

De exemplu ii puteti spune: „Imi place cum ai aranjat azi lucrurile la tine in camera.”, in loc de „Ce copil minunat esti.” In primul caz, copilul primeste un feedback pentru cat de bine se descurca intr-o situatie specifica. In cel de-al doilea caz va tinde sa creada ca va prostiti, pentru ca el stie ca nu este chiar atat de minunat.

4. fiti sinceri cu el, exprimati-va cu privire la ceea ce simtiti si credeti, fara sa-l lezati deoarece aveti gusturi sau pareri diferite.

In cazul in care va simtiti tensionati, tristi, va este teama, etc, este preferabil sa ii spuneti copilului despre cum va simtiti in acel moment si despre cauza sentimentelor dumneavoastra. Astfel el intelege care este sursa comportamentului dumneavoastra si nu isi ia asupra sa vina pentru cum va simtiti;

5. folositi mesaje „eu”, mai degraba decat mesaje „tu”.

De cate ori sunteti suparati de ceea ce copilul nu face bine in loc sa va exprimati nemultumirile cu privire la ceea ce nu face bine sau cum trebuie, incepeti sa vorbiti despre dumneavoastra, despre cum va simtiti, despre temerile voastre, despre vina pe care o resimtiti, etc. De exemplu ii puteti spune copilului: „Ma ingrijoreaza ca tu ai acum rezulate slabe la scoala.” in loc de „Esti cel mai prost copil din clasa ta.”

6. fiti specifici atunci cand il criticati si evitati sa ii spuneti „Tu intotdeauna…” sau „Tu niciodata…”. Cu siguranta veti descoperi ca exista si situatii in care copilul procedeaza asa cum doriti.
7. oferiti-i un timp special cu voi.

Acest timp poate fi destul de scurt, 20 sau 30 de minute, insa lasati copilul sa decida ce activitate sa faceti impreuna. Dumneavoastra oferiti atentie deplina, facand ceea ce copilul VREA sa faca (ritualurile de culcare nu intra aici).

8. oferiti-i responsabilitati, independenta si libertatea de a face alegeri;

implicati-l in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor privitoare la diferite evenimente din familie si din propria-i viata. Respectati-i sentimentele, nevoile, dorintele, sugestiile si intelepciunea;

9. evitati sa emiteti judecati, evitati sa oferiti multi de „trebuie” si sfaturi inutile;
10. fiti voi insiva un model bun

Apreciati-va pe voi insiva, faceti lucruri pentru voi insiva. Este bine sa ne apreciem propria persoana. Este in regula sa ne simtim satisfacuti in urma unor impliniri. Este bine sa simtim placere fata de propria persoana;

11. luati-l in serios, acceptati-i hotararile. El stie cand nu ii este foame/frig, etc;
12. daca copilul exprima sentimente negative despre sine, sa fiti atenti sa nu-l contraziceti.

De exemplu, daca copilul spune: „Sunt asa de urat!”, ati putea fi tentati sa spuneti „Nu! Esti frumos!” Acest lucru serveste doar la cresterea sentimentelor de sine negative, nu la a le schimba, deoarece mesajul implicit este: „ Tu gresesti cand crezi ca esti urat.” Schimbarea trebuie sa vina din interiorul copilului si acest lucru poate fi obtinut prin faptul de a-i permite lui sa aiba sentimente proprii si, totodata, de a i le accepta.

13. amintiti-va ca el este minunat si uimitor in unicitatea sa, chiar daca este foarte diferit de voi;

Un copil cu o stima de sine ridicata inseamna un viitor adult matur psihic, autonom si increzator in el insusi si in lumea inconjuratoare.

Cati dintre noi nu isi doresc ce e mai bun pentru copiii nostri?

Bibliografie:
Andre, C. 2009. Imperfecti, Liberi si Fericiti. Practici ale Stimei de Sine. Bucuresti: Editura Trei.
Oaklander, V. 2013. Ferestre catre copiii nostri. Gestalt-Terapie pentru Copii si Adolescenti. Bucuresti: Editura Herald.