Repere psihoterapeutice – roata suferinței personale

Nu, nu suntem perfecți.

Relațiile noastre nu sunt perfecte.

Iubim, suferim, ne despărțim. Iubim iar, fugim. Mințim, trădăm, părăsim, rănim.

Este un amalgam ciudat din care nu avem cum să ieșim teferi.

Suferim din ce în ce mai mult şi cu greu descoperim rădăcinile acestei dureri.

Până atunci ne sabotam, ne anulăm, ne pedepsim, suntem noi înşine împotriva noastră, ne suntem propriul duşman.

Câtă durere încape într-un om! Câtă durere îi dă târcoale! Nimeni nu scapă! Atât de multă durere, până ne rupem de noi înşine, până uităm câtă durere trăim!

Şi apoi, toată durerea asta uitată o căutăm.

Vrem să ne-o reamintim.

Doar că, în timpul căutării, repetăm cu noi înşine, cu ceilalți, actul de agresiune care s-a facut cândva împotriva noastră.

Ne chinuim corpurile, ne otrăvim, ne omorâm încet, subminându-ne viața, ne păcălim că este vorba despre plăcere, că viața e scurtă şi vrem să-i simțim gustul.

Cine să oprească sau cum sau de ce să oprească această roată a suferinței personale?

Cine în fiecare din noi se poate trezi din cercul acesta nebunesc? Ce forțe ne mişcă până într-acolo încât să vrem să punem stop haosului şi lipsei de iubire față de noi înşine? Când vom putea să auzim dorința corpurilor noastre de a fi iubite, când ne vom putea trata fiecare celulă cu respect?

Şi oare când ne sosește timpul pentru a ne vindeca ?

Daniela Dumitru, psiholog-psihoterapeut

Repere psihoterapeutice – suferința în relații

„Iubirea vindecă, dar nu poate vindeca cu forţa, până la iubire drumul e lung.

Nu e vorba că o mamă nu vrea să-şi iubească propriul copil, ci că nu poate.

Nu e vorba că un bărbat nu vrea să fie iubit, ci că se teme că va fi părăsit sau înşelat.

Oamenii traumatizaţi au învăţat să supravieţuiască, punând un zid pe sentimentele lor. Pe toate sentimentele, nu doar pe cele dureroase.

Şi-au separat mintea de corp ca să nu mai simtă oroarea petrecută cândva.

E un mecanism de apărare cu care ajung să se confunde la un moment dat, ajung să trăiască pe pilot automat, fără să mai implice şi sentimentele.

Au decis asta cândva, inconştient, ca să poată supravieţui traumei respective, fie că ea a fost un abuz sexual, un abandon, moartea cuiva esenţial.

Problema nu e că n-ar vrea să deschidă din nou uşa iubirii, ci că, dacă o deschid, o dată cu dragostea intră şi toată spaima şi suferinţa veche, pe care o izolaseră acolo.

Şi atunci, dragostea care ar trebui să-i vindece îi doare.

Dragostea nu doare, de fapt.

E un zbucium permanent la mijloc. Dacă nu se deschid, pierd dragostea, dacă se deschid, riscă să simtă şi suferinţa veche pe care au pus cândva capac.

Dar trebuie să ai curajul să laşi toate acele sentimente să iasă la iveală, să le înţelegi, să faci curăţenie şi apoi să iubeşti din nou.

E valabil şi în cuplu, dar şi în relaţia mamă-copil. Copiii reuşesc în mod straniu să zgândărească trauma veche a mamei, care de multe ori se detaşează şi nu-i poate iubi suficient, pentru că nu poate tolera o prea mare apropiere de propriile ei sentimente. Dar dragostea părinţilor pentru copiii lor există întotdeauna, trebuie doar eliberată din închisoarea traumelor.” Dr. Franz Ruppert

Dr. Franz Ruppert e psihoterapeut, profesor de psihologie la München și, de mai bine de două decenii, se dedică studiului traumei, al depresiei şi tulburărilor psihice grave. “Metoda Constelaţiei Identităţii”, expusă în detaliu în cărţile sale, pleacă de la ideea că o mare suferinţă afectează nu doar pe cel care o trăieşte, ci şi pe cei din jur şi chiar pe urmaşii urmaşilor acestora.

Citiți întreg interviul, găsit in http://www.formula-as.ro/2017/1248/asul-de-inima-45/prof-dr-franz-ruppert-bolile-cu-foarte-putine-exceptii-isi-au-cauza-in-relatiile-noastre-21691

Terapie pentru durerea pierderii

Durerea este un raspuns natural atunci cand ne confruntam cu pierderea, indiferent ce pierdem. Putem pierde relatii, persoane dragi, animale sau sa primim noi insine sau cei dragi nou un diagnostic de boala incurabila sau terminala.

Ne putem impaca cu timpul, dar cu certitudine durerea unei pierderi este o stare dificila. Uneori ne simtim mai bine in saptamani sau luni, iar alteori, procesul de doliu se masoara in ani. Indiferent insa de experienta personala a pierderii, este necesar pentru sanatatea noastra, sa permitem procesului sa se desfasoare natural.

In cazul primirii unui diagnostic de boala terminala este important sa ne dam voie sa ne pregatim. Poate avem nevoie sa ne impacam cu cineva, sa ne luam la revedere, sau poate ca ne dorim sa facem ceva ce ne-am dorit mult si am amanat, sau poate vrem sa lasam un testament urmasilor nostri. 

In general vorbind, o persoana ce se confrunta cu pierderea trece prin cinci etape diferite de durere, insa acestea nu apar in mod necesar, in ordinea prezentata, si pot varia in severitate. Ele sunt etape de protejare de o realitatea prea dureroasa in procesul de doliu.

Aceste etape sunt: Negarea, Furia, Negocierea, Depresia, Acceptarea

Negarea

Raspunsul initial la pierdere este de negare a situatiei.

„Nu se poate, nu este real.”,  ne spunem, si refuzam realitatea prezentului. In prima faza, reactia de negare este modul organismului de a se proteja de socul unei stiri prea dureroase si ne ajuta sa facem fata intr-un astfel de context. Apoi, sanatos este sa fim in contact cu realitatea si sa o procesam. Cand capacitatile noastre psihice de autoreglare sunt depasite de situatia cu care ne confruntam, este posibil sa ne mentinem blocati in acesta etapa de negare pentru mai mult timp platind desigur pretul pierderii vitalitatii, a identitatii noastre – cine suntem noi, si chiar a capacitatilor de autoreglare ale organismului. 

Furia

Dupa ce incepem sa realizam pierderea noastra, experimentam nevoia de a ne elibera de cantitatea coplesitoare de emotii pe care le simtim. Emotia intensa este insa deviata ca furie care se impune sa se elibereze si, in aceasta etapa, ne putem regasi furiosi pe cineva sau pe ceva – obiecte, functionari, membri ai familiei. E de ajutor sa putem identifica aceasta etapa din procesul personal de doliu si sa nu cautam vinovati si pretexte pentru a ne varsa furia coplesitoare pe altii pentru ca nu ceilalti sunt vinovati de trairile noastre. 

Negocierea

In suferinta, ne simtim vulnerabili si neajutorati si, ca reactie de a ne proteja de o realitate prea dureroasa, am putea sa incercam sa recastigam controlul asupra situatiei, prin negociere. Am putea sa facem o intelegere cu Dumnezeu sa promitem ce am fi dispusi sa facem in schimb si am vrea sa facem lucrurile altfel, ca totul sa revina la starea initiala:

„Daca as fi facut mai mult, poate ca ea/el ar fi inca aici …”

„Ar fi fost frumos sa merg mai des la ea/el, la spital…”

„Daca as fi fost mai atent/a cand eram mai tanar/a, acest lucru nu s-ar fi intamplat …”

Depresia 

Fiecare isi plange durerea in mod diferit si exista diferite tipuri de depresie asociate cu durerea.

Primul tip de depresie este o reactie practica legata de pierdere. Ne concentram mai mult pe cat de mult ne lipseste acea persoana sau pe cat de mult ne costa totul. Ne facem griji ca in durerea noastra ne-am petrecut mai putin timp cu celelalte persoane care depind de noi, simtim tristete si regret. Ne ajuta clarificarea cu cei din jur. 

Al doilea tip de depresie este mai subtil. Este vorba despre pregatirea noastra tacuta de a ne separa cu adevarat, de a ne lua ramas bun. 

Acceptarea

Aceasta etapa finala nu este o faza de fericire, dar, in schimb, este un moment in care depresia trece si, pur si simplu, „sunt”. Acceptam realitatea situatiei, ne confruntam cu durerea, cu reactiile personale si intelegem ca nu e benefic sa continuam sa evitam si sa controlam lucrurile sau persoanele. Ajungem la un punct de calm in viata si suntem capabili sa ne miscam mai departe, sa ne adaptam la ceea ce ne ofera prezentul.

Din pacate, nu toti cei care sufera, ajung sa accepte. Este posibil sa ramanem blocati in oricare dintre cele 5 etape si sa petrecem restul vietii negand, ori fiind furiosi sau deprimati de pierderea suferita.

Terapie online

Daca percepeti cumva ca sunteti blocati intr-una din aceste etape ori ca va pierdeti vitalitatea, consilierea este una dintre actiunile cele mai utile pe care le puteti face pentru a va ajuta in aceasta perioada dificila. Cu toate ca nimic nu va face sa dispara  durerea, un psihoterapeut va poate ajuta sa faceti fata experientei prin care treceti si cum sa va bucurati de viata, avand aceasta experienta.

In timpul doliului, ati putea gasi intr-adevar dificil sa iesiti din casa pentru a beneficia de consiliere. Terapia online ofera suport si indrumare in perioada in care aveti nevoie mentinand confortul de acasa.

Cu toate ca durerea este o experienta foarte privata, este intotdeauna benefic sa aveti pe cineva cu care sa vorbiti pentru a primi sprijin. Gasirea unui psihoterapeut poate fi o modalitate foarte buna de a avea pe cineva cand sunteti in suferinta si pentru a avea confort atunci cand aveti nevoie de el cel mai mult.

Daca aveti nevoie de ajutor, contactati psihoterapeut Daniela Dumitru, direct la telefon 0722 536 745 sau scriind pe adresa psihodadum@yahoo.com pentru a face o programare.