La serviciu, nu aducem doar competențe și obiective. Ne aducem și istoria relațională – felul în care am învățat să ne raportăm la ceilalți, nevoile noastre de apartenență, de validare și siguranță.
De aceea, relațiile profesionale sunt influențate de emoții profunde, chiar dacă nu apar la suprafață. În spatele unei colaborări tensionate pot exista:
- dorința de a fi văzuți și apreciați
- frica de a fi ridiculizați, respinși sau abandonați
- credințe precum „nu sunt suficient” sau „nu merit locul ocupat”, „să nu deranjez” sau „trebuie să demonstrez că merit locul pe care îl ocup”.
Fundalul emoțional intern poate crea dinamici cu atât mai intense cu cât mediul profesional e mai disfuncțional.
Este mediul profesional unul sănătos sau disfuncțional?
Un prim pas important este să ne întrebăm: „Este mediul profesional în care lucrez unul echilibrat sau disfuncțional?”
Semne că te afli într-un mediu profesional disfuncțional:
- lipsa de transparență în luarea deciziilor
- tratamente inegale între colegi, în contexte similare
- mesaje ambigue, transmise pe un ton politicos, dar cu conținut dezechilibrat
- valorile promovate nu se regăsesc în comportamentele reale
- hărțuirea demnității ori integrității fizice sau psihice.
Dacă ai senzația că „ceva nu e în regulă, dar nu pot spune exact ce”, e posibil să te afli într-un mediu profesional toxic sau haotic.
Relațiile profesionale reactivează experiențe vechi
Felul în care reacționăm în contextul profesional are legătură cu felul în care ne-am adaptat de timpuriu să fim în relație.
Două aspecte sunt esențiale: granițele și vocea personală.
Granitele
Pe de o parte sunt granițele noastre, adică propriile nevoi și valori. Apoi, sunt granițele celuilalt cu care interacționăm, nevoile și valorile lui. O relație profesională funcțională presupune reciprocitate și respect.
Granițele sănătoase în relațiile profesionale înseamnă să știi:
- ce este acceptabil pentru tine și ce nu
- care îți sunt nevoile și valorile
- să spui „nu” când devine prea mult sau copleșitor
- să pui „stop” când ceva te rănește sau te nedreptățește
- să respecți limitele colegilor sau superiorilor, chiar dacă nu se aliniază cu valorile tale.
Vocea personală: cum ne exprimăm în relațiile profesionale
Vocea personală este despre cum comunicăm ce avem nevoie, ce simțim și ce nu tolerăm. Clar și ferm. Asertiv.
A fi asertiv nu înseamnă să creezi conflicte, ci să îți exprimi adevărul cu respect față de tine și față de celălalt. Asertivitatea este un semn de maturitate și integritate.
A avea o voce asertivă înseamnă:
- să comunici clar și ferm, fără agresivitate
- să exprimi limite și nevoi într-un mod respectuos
- să refuzi sarcini care îți încalcă drepturile
- să ceri clarificări când lucrurile nu sunt suficient de clare sau transparente.
Adeseori, modul în care ne adaptăm în relațiile noastre semnificative, timpurii, cu figurile parentale, se manifestă prin capacități diminuate:
- de exprimare asertivă
- de identificare a nevoilor și valorilor
- de a rămâne conectați la propriile nevoi și valori.
Din acest motiv, aceste adaptări devin piedici în viața noastră profesională, duc la conflicte și tensiuni. Iar în situația în care și mediul este unul toxic se poate ajunge la copleșire.
Emoții frecvente în relațiile profesionale tensionate
Atunci când relațiile profesionale devin tensionate, pot apărea emoții intense. Este normal. Iată câteva dintre cele mai frecvente:
Furia
Este o reacție firească atunci când o limită este încălcată.
Capacitatea de a te conecta cu furia te ajută să te vezi și să te afirmi. Te repune în contact cu granițele sănătoase și cu un răspuns care îți protejează demnitatea, fără a escalada conflictul. Desigur, e important să poți gestiona corespunzător furia, altfel există riscul să escaladezi conflictul și să perpetuezi ciclul disfuncțional.
Problema nu este furia, ci o capacitate diminuată de a te exprima sănătos.
Cu cât ai mai mare claritate în ce privește granițele tale și ți-ai dezvoltat capacitatea de a comunica asertiv, cu atât e mai natural:
să pui limite fără a te simți vinovat(ă)
să ceri recunoaștere fără teamă și fără să simți că ceri prea mult
să pleci din contexte în care nu te regăsești ori nu te poți exprima autentic.
Dacă observi că ai dificultăți cu furia, fie că nu o poți identifica, fie că te copleșește și simți că nu o poți gestiona, posibil să te confrunți cu răni emoționale mai vechi.
Tristețea și îndoiala de sine
„Poate exagerez eu, pare totul spus cu bunăvoință” sau „Cum să reacționez fără să par agresiv(ă), dacă celălalt pare atât de amabil?”. Sau întrebări precum „Am greșit eu?” sau „De ce atrag astfel de oameni?” pot apărea frecvent.
Sunt întrebări care, puse astfel, aduc implicit vina spre tine.
Dar tonul nu înlocuiește lipsa de etică. Doar pentru că cineva vorbește pe un ton politicos nu implică automat că mesajul e unul corect sau respectuos în conținut.
În realitate, este despre oamenii care au astfel de comportamente și le manifestă, nu despre tine sau valoarea ta.
Sau poate să apară gândul: „Sunt tratată astfel pentru că ceilalți nu mă plac” sau „Nu știu să mă fac plăcută”. Și dacă sunt adevărate aceste gânduri, etica și tratarea corectă nu ar trebui să fie condiționate de simpatie sau de abilitățile de a ne face plăcuți.
Toate aceste reacții sunt moduri de autoanulare de sine și blocare a furiei sănătoase
Neputinta
Când simți că nu ai opțiuni, că nu ai voie să te exprimi sau că vocea ta e ignorată, apare neputința. Aceasta poate reflecta răni mai vechi, internalizate în contexte în care nu ai fost ascultat(ă). Este foarte posibil să fi internalizat ideea că nu ai dreptul să te exprimi sau să ceri un tratament corect.
De ce uneori vocea ta deranjează?
În mediile profesionale în care se evită conflictele și nevoile sunt ignorate, reprimate, o voce clară poate părea deranjantă.
Persoanele asertive sunt uneori etichetate ca fiind:
- „prea sensibile”
- „prea directe”
- „nepotrivite pentru cultura organizațională”.
Dar realitatea este că nu tu ești problema. Problema este lipsa unei culturi a comunicării sănătoase.
În mediile în care etica, claritatea și transparența sunt realmente importante, asertivitatea este naturală, integrată și chiar apreciată. Granițele sănătoase nu mai sunt o luptă, ci o normalitate. Nu trebuie să te aperi pentru a cere ce e firesc: un cadru echitabil, răspunsuri clare, un tratament egal.
Așadar, dacă te simți izolat(ă) sau vinovat(ă) pentru că îți exprimi punctul de vedere, întreabă-te: „Este această reacție despre mine sau despre cultura organizațională în care mă aflu?”
Cum te poate ajuta psihoterapia in relațiile profesionale ?
Într-un proces psihoterapeutic putem explora împreună:
- ce emoții ți se activează în relațiile profesionale
- ce valori personale îți sunt încălcate sau ce valori îți anulezi chiar tu
- cum reacționează ceilalți la vocea ta
- dacă mediul profesional susține sau blochează dezvoltarea ta
- cum poți cultiva o voce clară, asertivă și respectuoasă pentru a gestiona mai sănătos relațiile profesionale
- cum te poți reconecta la propriile nevoi și valori.
A avea reacții sănătoase nu înseamnă că ești dificil(ă). Înseamnă că îți pasă – și e un semn de maturitate, nu un defect. Meriți să fii într-un spațiu profesional în care ești valorizat(ă), nu penalizat(ă). Ai dreptul să te protejezi, să îți păstrezi demnitatea și să cauți medii și relații profesionale în care autenticitatea, respectul și etica chiar contează.
In concluzie
.Este tulburător să descoperim că mediul în care ai investit încredere – care ar fi trebuit să îți ofere siguranță, sens și creștere – a devenit exact opusul. Un loc confuz, lipsit de etică sau chiar toxic. Avem nevoie să ne păstrăm integritatea chiar și în medii provocatoare.
Meriți să lucrezi într-un spațiu în care:
- granițele tale sunt respectate
- vocea ta nu este penalizată
- valorile nu sunt doar afișate pe pereți, ci trăite în fiecare zi.
Dacă te regăsești în cele de mai sus, acordă-ți un spațiu de reflecție și sprijin. Dacă ai nevoie de sprijin psihoterapeutic te pot însoți în procesul tău.
Imagine: desen original realizat de mine, „Vocea care nu se aude”.