Am inceput terapia pentru ca doream sa imi controlez manifestarile de furie. Imi dadeam seama ca imi afecteaza familia si era frustrant sa pierd controlul asupra mea. Pe parcursul procesului terapeutic am reusit sa imi accept mai bine emotiile de tristete, furie si rusine. Desi stiam ca nu exista emotii bune sau rele, ca este bine sa le traim, m-a ajutat sa discut despre asta si sa retraiesc in cadru terapeutic situatiile care mi-au provocat astfel de emotii. Am mai invatat sa recunosc parti din mine legate de trecut, care aduc incarcatura emotionala in viata mea de acum – copilul speriat, parintele critic. Am invatat sa fiu mai blanda cu mine, sa arat mai multa compasiune pentru copilul interior. Si sa fiu mai atenta la mine, sa-mi constientizez din timp emotiile, sa imi acord bunavoita si timp ca sa le traiesc si apoi sa rezolv problema pe care mi-o semnaleaza – sa fiu constienta de ce simt si vreau eu intr-o anumita situatie inainte de a incerca sa ii impac pe toti ceilalti, sa pun limite. In procesul de terapie cel mai mult mi-a placut ca am gasit un mediu sigur in care sa imi exprim emotiie si gandurile. Daniela a fost foarte rabdatoare si empatica, am gasit la ea intelegerea de care am nevoie, dar pe care nu mi-o poate oferi nimeni dintre cei apropiati. Chiar avand cele mai bune intentii, oamenii nu stiu să asculte si se grabesc sa vina cu sfaturi si incurajari ca sa te ajute sa treci cat mai repede peste emotiile ‘negative’. Am venit deschisa catre terapie, a inceput sa ma intereseze psihologia dupa ce am nascut primul copil si am venit convinsa ca ma va ajuta. Din tot ce am facut, singura metoda fata de care am fost mai sceptica a fost cea a „propozitiei intentiei” pentru ca parea mai putin ‘stiintifica’. Dar ma bucur ca am incercat-o si m-a ajutat foarte mult. O recomand cu drag pe Daniela, va va ajuta sa va cunoasteti mai bine si sa fiti mai blanzi si mai impacati cu voi insiva.

Atunci când aveam gânduri negre, când optimismul dispăruse complet, când nu mai eram tatăl special, când nu mai găseam echilibru, am știut ca trebuie sa fac ceva. Asa am cunoscut-o pe Dana. O numesc simplu Dana pentru ca nicio clipa nu am simțit ca „merg la psiholog”, ba dimpotrivă am simțit ca merg la un prieten. Dana este cea care m-a ajutat în primul rand să-mi înțeleg trăirile, sa nu fug de trecut, sa inteleg aproape tot ce se întâmplă cu mine, a fost persoana în care am avut cea mai mare încredere. Dana a fost „EU” atunci când îmi era greu sa merg mai departe. Dacă aveți nevoie sa va cunoașteți sa va înțelegeți trăirile apelați cu încredere la serviciile sale, veți câștiga și un prieten.