Ce este furia, de unde vine, ce înseamnă autocontrolul și gestionarea furiei?
Pentru a înțelege furia, avem nevoie să clarificăm diferența dintre furia sănătoasă, furia reprimată și furia distructivă, toxică.
Furia sănătoasă
Deși poate fi trăită ca neplăcută sau incomodă, furia are un scop important. Ea ne informează despre noi înșine și despre modul în care mediul sau ceilalți ne afectează. Nu ne enervăm pe lucruri care nu au legătură cu viața, obiectivele sau dorințele noastre.
Funcția furiei este de a ne determina să ne apărăm atunci când suntem atacați sau răniți. Când simțim furie, corpul ne transmite că anumite nevoi relaționale sunt nesatisfăcute, că limitele ne sunt încălcate sau că obiectivele noastre sunt blocate de altcineva.
Furia semnalează lipsa de răspuns adecvat din partea celuilalt față de o nevoie relațională:
- când nevoile vitale nu sunt întâmpinate. Pentru copil, nevoia de a fi împreună este esențială. Dacă nu primește siguranță, predictibilitate, conectare emoțională, înțelegere, apartenență, contact corporal și vizual, susținere etc., sistemul nervos percepe pericol. Se activează furia și răspunsul de luptă pentru supraviețuire.
- când nevoia de limite nu este respectată. Când nevoia de autonomie nu este respectată. Dacă voința proprie și limitele nu sunt luate în considerare, reacția sănătoasă este furia. Când nu ai spațiu să spui „NU” și acesta nu este respectat, corpul percepe pericol.
- când celălalt nu își asumă responsabilitatea pentru procesul său intern, deciziile și acțiunile sale și o plasează asupra ta.
- când identitatea ta nu este văzută sau recunoscută.
Este responsabilitatea noastră să recunoaștem ce ne provoacă furia și să avem grijă de nevoile noastre.
Istoricul traumatic și furia
Un istoric traumatic, în special traumele de dezvoltare trăite în relații de abuz și/sau neglijare, poate face ca furia să fie intensă și greu de conținut.
Dacă furia copilului nu este acceptată ca reacție sănătoasă la o situație anormală, copilul învață să o suprime pentru a nu pierde relația de atașament. Astfel, la maturitate, poate continua să caute persoane indisponibile emoțional, să își suprime inconștient furia și să repete tiparul frustrării.
Furia nu e trăită ca o furie sănătoasă care oferă protecție. În locul ei, apar durerea, neputința, copleșirea sau comportamentele pasiv-agresive și atacurile distructive.
Furia reprimată
Când protestul copilului este ignorat sau pedepsit, iar situațiile nesănătoase sunt „normalizate”, apar strategii de supraviețuire:
- renunțarea la propria voință și pierderea controlului asupra vieții personale
- dificultăți în a stabili limite
- perfecționism excesiv
- reprimarea furiei la nivel fizic (tensiune în maxilar, dureri cervicale, de cap, boli)
- întoarcerea furiei împotriva propriei persoane (autoagresiune, ură de sine)
- dezvoltarea unui Critic Intern sever.
Furia distructivă, toxică
Când trauma de dezvoltare a fost prezentă mult timp, furia actuală devine frecventă, intensă și greu de controlat.
Persoana de atașament din trecut nu a răspuns potrivit nevoilor de relație ale copilului și, pe de altă parte, el a depins exclusiv de acea persoană. Pentru că în relația timpurie nu a fost soluție, în prezent psihicul nu are altă soluție.
Trăirile reprimate (frica, neputința, vulnerabilitatea) sunt clivate, iar apropierea de aceste emoții activează adesea furia ca mecanism de apărare. Această furie se exprimă adesea agresiv, prin țipete, reproșuri, tăceri îndelungate sau comportamente impulsive. Sau pasiv, prin ironie, înțepături, priviri de sus etc. Pe termen scurt poate da senzația de „eliberare”, dar pe termen lung deteriorează relațiile și starea personală.
De aceea, în prezent, poate încercăm să schimbăm persoanele de atașament, dar de fapt sperăm ca nevoile noastre să fie satisfăcute. Din cauza rănirii profunde, furia tinde să fie frecventă, intensă, greu de controlat. Dar în felul acesta devine o forță pe care nu o folosim pentru a ne proteja și a pune limite sănătoase. Nu o folosim pentru a simți încredere, siguranță și sentimentul că ne putem apăra. Adesea o folosim să intrăm într-o stare de luptă cu celălalt, fără soluție și care ne epuizează.
Autocontrolul furiei
Autocontrolul poate părea dificil, mai ales dacă există un istoric traumatic. Totuși, ascultând mesajele furiei și conectându-ne la nevoile de dedesubt, putem recăpăta controlul asupra reacțiilor.
Strategii utile:
- exerciții de respirație și calmare
- conectarea cu o persoană de sprijin
- mișcarea corpului
- exprimarea prin artă
- lovirea unei perne, țipatul într-o pernă, ruperea unor hârtii
Cu practică, putem rămâne în contact cu furia fără să ne copleșească.
Gestionarea furiei
Autocontrolul singur nu este suficient.
Gestionarea furiei într-un proces de psihoterapie individuală ne permite conectarea cu emoțiile „ascunse”. Poate fi despre furie sănătoasă, frică, singurătate, durere, lipsa conectării emoționale cu mama sau o figură de atașament. Poate fi despre neglijare, abandon, despre pierderi semnificative. Gestionarea furiei presupune un proces profund de reconectare care ne ajută să deblocăm resurse importante. Găsim răspunsuri adecvate în loc să recurgem la reacții automate.
De asemenea, putem avea tabuuri despre furie, ceea ce împiedică răspunsul natural de luptă sau fugă în situații de pericol. Într-un proces de psihoterapie a traumei dobândim claritate cu privire la interdicțiile care ne fac să ne blocăm furia.
Psihoterapeutul sprijină auto-reglarea. Te ajută să ai claritate asupra situațiilor în care nu ai putut fi în control, iar limitele au fost abuzate. Te ajută să devii conștient de furia suprimată și de cauzele suprimării ei. Poate că urmezi un model de suprimare a furiei și sacrificiu de sine pentru a crea imaginea unui om bun, iubitor. Sau percepi un pericol foarte mare dacă te exprimi.
Un obiectiv important în reglare îl constituie deblocarea furiei sănătoase suprimate și exprimarea asertivității.
Creșterea clarității în ce privește mesajul furiei ne crește capacitatea de a o conține și gestiona.
Pentru a lucra cu mine îmi poți scrie ce ai nevoie și putem stabili împreună când să ne vedem. Apasă butonul de mai jos și scrie-mi. Voi primi mesajul tău.
Ilustratie: Daniela Dumitru