Un articol despre anxietate si frica.
Ce este frica?
Frica este profund primordiala si are o functie de protectie. Ea ne alerteaza in cazurile de posibila ranire si de amenintare a propriei vieti.
Sunt o serie de senzatii interne care sunt transmise rapid creierului si astfel:
- suntem informati intern ca simtim frica,
- comunicam celor din jurul nostru ca simtim frica prin intermediul posturii corporale sau a expresiei faciale.
Senzatiile interne asociate fricii sunt:
- puls crescut, batai puternice ale inimii, musulatura incordata, transpiratie, uscaciune a gurii, tremurat, respiratie scurta si rapida.
Expresiile faciale si de postura asociate fricii sunt:
- paloare a fetei, tremurat, ochi mariti, sprancene ridicate, fuga, ascundere.
Neurostiinta fricii
Diferitele informatii captate de simturile noastre ajung in maduva spinarii. De aici trunchiul cerebral si sistemul limbic (regiunea subcorticala) lucreaza impreuna si creeaza stari precum furia sau frica.
Apoi intervine reglarea descendenta din partea cortexului frontal. In felul acesta evaluam situatia, decidem, manifestam empatia sau comportamentul moral. Cand toate partile comunica intre ele, noi avem capacitatea de a ne proteja si a ne regla.
Cand suntem traumatizati desi suntem informati prin diferiti stimuli, nu avem contact cu cortexul frontal. Din acest motiv ne lipseste perspectiva, claritatea, capacitatea de reflectie si empatie. Cand suntem declansati de ceva si ne este frica, are loc o bucla subcorticala.
Cu alte cuvinte, controlul e preluat de creierul nostru de supravietuire. Manifestam raspunsuri de lupta, de fuga, colaps, a face pe plac sau agatarea/strigatul de ajutor. In corpul nostru se mobilizeaza posturile defensive specifice si instinctiv ne retragem, fugim, inghetam sau intram in colaps, ne luptam.
De la frica la anxietate
Cand ne confruntam cu pericolul de amenintare a vietii (boala, accident, etc), frica este traita ca teroare. O data ce evenimentul se incheie, teroarea se reduce.
Cu toate acestea, ulterior, in timpul unui flashback, teroarea se poate intoarce cu aceeasi intensitate initiala. Desi nu ne confruntam cu un pericol real, simtim aceeasi frica.
In cazul in care o figura de atasament ne-a produs o trauma, frica este inhibata. Nu mai recunoastem frica fata de figura de atasament. In schimb ne confruntam cu anxietate si cu dificultatea de a recunoaste de unde vine pericolul.
In anxietate pericolul este supraestimat, in timp ce resursele personale sunt subestimate. Perceptia continua a amenintarii poate duce la dificultati in a discrimina intre ceea ce este cu adevarat primejdios sau nu.
Functia protectiva a fricii este blocata si persoana cauta protectia prin retragere sau evitare.
Anxietate – manifestata ca retragere, evitare a contactului cu mediul
In cazul traumatizarii frica persista mult timp dupa ce amenintarea a disparut. Persoana ajunge sa perceapa mediul exterior ca fiind periculos, chiar daca nu este asa.
Persoana care a fost expusa la experiente adverse, poate simti frica :
- de a iesi
- de a relationa
- de a fi vazuta
- de a vorbi
- de critica
- de dezaprobare, rejectie
- de a nu fi ridiculizata
- de a incerca lucruri noi
- de un aparat medical, de medici, de caini, etc.
Anxietate – manifestata ca retragere, evitare a contactului cu sine
Activitatea simpatica si parasimpatica a sistemului nervos provoaca diferite senzatii corporale. Constientizarea lor ne permite sa ne identificam nevoile si sa simtim starea de bine.
Mai jos am descris ciclul Gestalt al unei nevoi. Acesta incepe de la senzatie. Daca o constientizam, ne putem mobiliza in sensul satisfacerii nevoii legate de acea senzatie. Actiunea propriu zisa facuta in scopul satisfacerii nevoii, este continuata de contactul cu ce avem nevoie si cu satisfactia implinirii.
Acest ciclu sanatos este intrerupt cand suntem intr-un atasament dezorganizat si suntem expusi la trauma de dezvoltare. Persoana de ingrijire nu vede copilul ca pe un sine distinct cu propriile nevoi, cu propria identitate si vointa.
Ca urmare a adaptarii la figura de atasament, in prezent, cand apare o manifestare interna (senzatie), apare si un nivel de anxietate, respectiv:
- putem percepe o senzatie vaga, dar creierul de supravietuire „stie” ca este periculos sa o simtim. Reprimam, ne desensibilizam, ceea ce poate duce la tulburari psihosomatice.
- ne preocupam continu sa constientizam si satisface nevoia celuilalt, in timp ce ignoram nevoia interna. Putem ajunge sa credem ca nu avem nevoi. Putem manifesta tulburare alimentara.
- in loc sa ne mobilizam pentru a obtine ce avem nevoie, negam senzatia producatoare de anxietate
- ne temem ca agresam pe celalalt daca ne exprimam sau actionam, dar sa actionam auto-agresandu-ne
- optiunea de a pierde controlul in apropiere de contactul final poate produce anxietate mare si sa franam pentru a-l evita.
- la nivelul satisfactiei, anxietatea se manifesata prin dificultatea de a da drumul.
Strategii pentru a gestiona anxietatea
Persoanele cu anxietate si atacuri de panica pot vorbi persistent despre :
- senzatii fizice perturbatoare
- frica rezultata in urma acestor senzatii.
Poate fi dificil sau imposibil sa identifice:
- ce le-a declansat anxietatea,
- ce trebuie sa faca pentru a o reduce sau
- de unde provine frica.
Cum ajuta psihoterapia in gestionarea anxietatii:
- folosim tehnici de meditatie, de respiratie, de vizualizare
- exprimam creativ sentimentele si gandurile
- observam in ce contexte creste anxietatea, ce o declanseaza
- reflectam asupra gandurilor anxioase
- aducem atentia pe corp si sa constientizam senzatiile corporale
- separam gandurile si credintele de senzatiile care stau la baza lor
- crestem capacitatea de a simti senzatiile fizice si a le tolera
- modificam constient postura pentru a informa creierul despre starea de siguranta
- ne facem obiceiuri sanatoase
- crestem relatiile sanatoase
- recuperam treptat functia protectiva a fricii.
De la anxietate la frica
Cand ne confruntam cu anxietate, vindecarea prin psihoterapie individuala pentru trauma (NARM sau Metoda Intentiei) recalibreaza sistemul nervos. Revenim la functionarea de baza si la emotia reglata. Ne recuperam functia protectiva a fricii.
Bibliografie
Siegel, D. (2014). Valtoarea mintii. Bucuresti: Editura Herald.
Francesetti, G., Gecele, M., Roubal, J. (2014). Aplicatii clinice ale psihoterapiei Gestalt. Anxietatea in situatie: Perturbarile Constructiei Gestalt, de Jean Marie Robine. Bucuresti: Editura Gestalt Books.
Rothschild, B .(2013). Corpul isi aminteste. Bucuresti: Editura Herald.
Moreau, A (1999) . Incursiune in autoterapia asistata. Constanta: Editura Polirom
Levine, P. (2022), Intr-o voce nerostita. Bucuresti: Editura Pagina de Psihologie
*
Ilustratie: Daniela Dumitru