Procesul de pierdere si doliu. Vindecarea durerii

durerea in pierdere si doliu; vindecarea durerii pierderii

Un articol despre pierdere, doliu, durerea pierderii, simptome durere pierdere, cele 5 etape diferite de durere, vindecarea durerii pierderi

Durerea pierderii

Durerea este un raspuns natural atunci cand ne confruntam cu procesul de pierdere, indiferent ce pierdem.

Putem pierde relatii, persoane dragi, animale sau sa primim un diagnostic de boala terminala.

In cazul primirii unui diagnostic de boala terminala avem nevoie sa ne pregatim. Sa ne impacam cu cineva, sa ne luam la revedere, sau poate ca ne dorim sa facem ceva ce ne-am dorit mult si am amanat. Poate vrem sa lasam un testament. 

Pierderea face parte din conditia noastra umana. Este o experienta personala ce ne afecteaza diferit. Indiferent de ceea ce pierdem, pentru fiecare din noi, pierderea este dureroasa si cu cat pierderile sunt mai semnificative, cu atat durerea resimtita este mai intensa. Cat de mult suferim, depinde de personalitatea si stilul individual de adaptare, de experienta de viata, de credintele noastre,  de natura pierderii, insa ceea ce traim este unic pentru fiecare.

Simptome durere pierdere

In procesul pierderii ne putem confrunta cu stari emotionale precum socul si neincrederea, tristetea, vina, furia, frica sau putem sa resimtim pierderea la nivelul somatic. Smith M. & Segal, J. (2013) descriu aceste simptome ce insotesc procesul pierderii, astfel:

Socul si neincrederea

– imediat dupa o pierdere, poate fi greu sa acceptam ceea ce s-a intamplat. Putem crede ca pierderea nu s-a intamplat in realitate si sa negam adevarul. Daca cineva drag a murit, s-ar putea sa existe asteptarea ca el sau ea sa apara, chiar daca stim ca el sau ea a murit.

Tristetea

– tristetea profunda este probabil simptomul cel mai cunoscut de durere. Este posibil sa avem sentimente de goliciune, disperare, dor sau singuratate profunda. Putem plange, de asemenea, sau ne putem simti instabili emotional.

Vina

– am putea regreta sau am putea sa ne simtim vinovati pentru ceea ce am facut sau nu am facut, am spus sau nu am spus. Ne putem simti, de asemenea, vinovati de anumite sentimente (de exemplu, sa avem senzatie de usurare atunci cand persoana a murit dupa o boala indelungata, dificila). Dupa un deces, ne putem simti chiar vinovati pentru ca nu am facut ceva pentru a preveni moartea, chiar daca nu era nimic mai mult ce am fi putut face.

Furia

– daca pierderea nu a fost din vina noastra, putem simti manie si resentimente. Putem sa simtim nevoia de a da vina pe cineva pentru nedreptatea pe care o resimtim.

Frica

– o pierdere semnificativa poate declansa o serie de griji si temeri. Ne putem simti anxiosi, neajutorati sau nesiguri, tematori in a ne confrunta cu viata, cu responsabilitatile pe care le avem.

Simptomele fizice

– durerea nu este un proces strict emotional, ea putand implica de multe ori probleme fizice, inclusiv oboseala, greata, imunitate scazuta, pierderea in greutate sau cresterea in greutate, dureri si insomnie.

Vindecarea durerii nu poate fi fortata si nu exista un calendar ” normal ” de doliu. Procesul de doliu are nevoie de timp, caci vindecarea se produce treptat. Unii din noi incepem sa ne simtim mai bine in saptamani sau luni, iar pentru altii, procesul de doliu se masoara in ani. Indiferent insa de experienta personala a pierderii, este necesar sa permitem procesului sa se desfasoare in mod natural.

5 etape diferite de durere

O persoana ce se confrunta cu pierderea trece prin cinci etape de durere (teoria lui Kubler-Ross). Acestea nu apar in mod necesar, in ordinea prezentata, si pot varia in severitate. Ele sunt etape de protejare de realitatea prea dureroasa in procesul de doliu.

Aceste etape sunt:   Negarea, Furia, Negocierea, Depresia, Acceptarea

Negarea

Raspunsul initial la pierdere este de negare a situatiei.

„Nu se poate, nu este real.”,  ne spunem, si refuzam realitatea prezentului. In prima faza, reactia de negare este modul organismului de a se proteja de socul unei stiri prea dureroase si ne ajuta sa facem fata intr-un astfel de context. Apoi, sanatos este sa fim in contact cu realitatea si sa o procesam. Cand capacitatile noastre psihice de autoreglare sunt depasite de situatia cu care ne confruntam, este posibil sa ne mentinem blocati in acesta etapa de negare pentru mai mult timp cu pretul pierderii vitalitatii, a identitatii noastre si chiar a capacitatilor de autoreglare ale organismului. 

Furia

Dupa ce incepem sa realizam pierderea noastra, experimentam nevoia de a ne elibera de cantitatea coplesitoare de emotii pe care le simtim. Emotia intensa este insa deviata ca furie care se impune sa se elibereze si ne putem regasi furiosi pe cineva sau pe ceva – obiecte, functionari, membri ai familiei. E de ajutor sa putem identifica aceasta etapa din procesul de doliu si sa nu cautam vinovati si pretexte pentru a ne varsa furia coplesitoare pe altii. Ceilalti nu sunt vinovati de trairile noastre. 

Negocierea

In suferinta, ne simtim vulnerabili si neajutorati si, ca reactie de a ne proteja de o realitate prea dureroasa, am putea sa incercam sa recastigam controlul asupra situatiei, prin negociere. Am putea sa facem o intelegere cu Dumnezeu sa promitem ce am fi dispusi sa facem ca totul sa revina la starea initiala.

„Daca as fi facut mai mult, poate ca ea/el ar fi inca aici …”

„Ar fi fost frumos sa merg mai des la ea/el, la spital…”

Depresia 

Exista diferite tipuri de depresie asociate cu durerea.

Primul tip de depresie este o reactie practica legata de pierdere. Ne concentram mai mult pe cat de mult ne lipseste acea persoana sau pe cat de mult ne costa totul. Ne facem griji ca in durerea noastra ne-am petrecut mai putin timp cu celelalte persoane care depind de noi, simtim tristete si regret. Ne ajuta clarificarea cu cei din jur. 

Al doilea tip de depresie este mai subtil. Este vorba despre pregatirea noastra tacuta de a ne separa cu adevarat, de a ne lua ramas bun. 

Acceptarea 

Aceasta etapa nu este o faza de fericire, dar, in schimb, este un moment in care depresia trece si, pur si simplu, „suntem”. Acceptam realitatea situatiei, ne confruntam cu durerea, cu reactiile personale, ceea ce permite vindecarea durerii pierderii. Renuntam sa controlam lucrurile sau persoanele. Suntem capabili sa ne miscam mai departe, sa ne adaptam la ceea ce ne ofera prezentul.

Din pacate, nu toti cei care sufera, ajung sa accepte. Este posibil sa ramanem blocati in oricare din etapele anterioare si sa petrecem restul vietii negand, ori fiind furiosi sau deprimati.

Vindecarea durerii

Sa fim tristi, speriati, sa plangem, sunt reactii normale la pierdere si atunci cand plangem nu inseamna ca suntem slabi sau ca ne plangem de mila, ci avem un raspuns normal la tristetea pe care o traim. Acest raspuns permite vindecarea durerii. Nu exista o modalitate corecta sau gresita de a plange si a suferi, dar exista modalitati sanatoase de a face fata durerii, pentru ca, in timp, sa ne vindecam si sa mergem mai departe, vindecati.

Smith M. & Segal, J. (2013) ne propun mai multi factori in vindecarea durerii ca raspuns la pierdere.

Astfel, un factor important este acela de a avea sprijinul altor persoane, fie ca acestea sunt dintre membrii familiei, prieteni, psihologi-psihoterapeuti sau sunt grupuri de sprijin organizate de specialisti in domeniul sanatatii mentale, formate din persoane care au experimentat aceleasi pierderi. Chiar daca nu este confortabil sa vorbim despre cele mai intime sentimente ale noastre, pentru a ne vindeca este important sa le exprimam mai degraba decat sa le mascam si sa ne confruntam cu ele. Impartasirea pierderii face povara durerii mai usor de dus.

Apeland la grupurile de sprijin si la psihoterapie ne putem gasi timpul de a ne plange durerea, gasind empatie si suport, ne putem intelege emotiile intense pe care le traim, putem constientiza pierderea in intreaga ei dimensiune, si putem integra toate aceste constientizari in viata noastra. Confruntarea cu durerea pierderii, pe diferitele paliere ale stadiilor de dezvoltare, in limitele capacitatii noastre de confruntare, ne permite sa integram partile afectate ale eului nostru si ne aduce vindecarea la un nivel profund al fiintei.

Cand trecem printr-o perioada dificila de pierdere, este important ca alaturi de nevoile noastre emotionale sa avem grija si de sanatatea noastra fizica. Cand ne simtim bine fizic, ne simtim mai bine, de asemenea, si din punct de vedere psihic. De aceea e important sa dormim suficient, sa mancam sanatos si sa apelam la exercitii fizice de relaxare. Utilizarea alcoolului sau a drogurilor ne dauneaza mai degraba decat sa ne vindece.

Credinta noastra si activitatile spirituale pe care le consideram relevante pentru noi, cum ar fi rugaciunea, meditatia sau faptul de a merge la biserica, ne pot oferi consolare si pot fi un sprijin important in procesul pe care il traversam.

Ne putem exprima sentimentele intr-un mod creativ scriind despre pierderea noastra intr-un jurnal. Putem scrie o scrisoare spunand lucrurile pe care nu le-am spus, putem face un album foto celebrand pierderea, viata persoanei pe care am pierdut-o sau ne putem implica intr-o cauza sau o organizatie care a fost importanta pentru el sau ea. Aniversarile, sarbatorile pot trezi amintiri si sentimente puternice. Daca alegem sa petrecem un eveniment de vacanta sau data aniversara a celui decedat cu alte rude, putem vorbi cu ei din timp cu privire la asteptarile lor, negociind impreuna asupra modului in care vom petrece timpul pentru a onora persoana pierduta.

Desigur, durerile noastre sunt doar ale noastre si nimeni nu poate sa ne spuna cand este timpul sa „mergem mai departe” sau „sa trecem peste asta”. E in regula sa fim suparati, sa tipam la ceruri, sa plangem sau sa nu. Este, de asemenea, bine sa radem, pentru a gasi momente de bucurie si sa mergem mai departe cand suntem pregatiti. Sa ne permitem sa  simtim tot ceea ce simtim, fara jena sau judecata.

Cu trecerea timpului este normal ca emotiile noastre precum socul, neincrederea, vina, tristetea, furia, frica, sa devina mai putin intense si astfel sa putem accepta pierderea si sa putem merge mai departe in viata noastra.

Cand suprimam sentimentele de tristete, furie, frica, vina, nu facem decat sa tinem pierderea ca o rana deschisa care sangereaza si care risca sa nu se vindece.

Vindecarea durerii poate fi blocata de teama de a resimti durere. Aceasta teama ne determina in fapt sa evitam sau sa ne ignoram sentimentele si ne impiedica sa infruntam adevarul, insa o durere nerezolvata duce la prelungirea procesului de doliu si poate duce la stari de anxietate, depresie, la abuzul de substante sau la diferite probleme de sanatate.

Daniela Dumitru

Sursa foto: https://latinamericanpost.com/24657-grief-therapy-necessary-and-indispensable

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.