Arhive etichetă: sedinte-online

Distanța nu trebuie să fie un obstacol în calea echilibrului  emoțional. Ofer ședințe de psihoterapie online pentru cei care își doresc un spațiu sigur de explorare, indiferent unde se află. Fie că lucrăm pe teme legate de atașament, imagine de sine sau traume, formatul online oferă flexibilitate și continuitate procesului terapeutic. Când lucrez online, ofer ajutor profesional la același nivel calitativ ca la cabinet. Practic, facem împreună aceeași muncă, doar că suntem conectați pe Teams sau pe WhatsApp.

Aici poți citi mai multe despre cum abordăm diverse provocări psihologice.

Echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză

Te simți mai iritabilă, mai anxioasă, mai obosită sau mai puțin motivată decât te știai?

Perimenopauza și menopauza sunt etape cu cele mai profunde reconfigurări prin care poate trece o femeie — pe plan hormonal, dar și emoțional și identitar. Există o explicație clară, neurobiologică. Hormonii sexuali nu influențează doar corpul. Ei influențează și starea psihică.

Iată cum.

1. Estrogenul — claritatea minții și bucuria de a trăi

Estrogenul susține, la nivel cerebral, sinteza de dopamină și serotonină — cei doi „mesageri” ai motivației, ai concentrării și ai bucuriei. Când nivelul lui scade, resimțim:

  • ceață mentală și dificultăți de concentrare;
  • un nivel de energie mult mai scăzut decât înainte;
  • pierderea motivației și plăcerii pentru lucruri care înainte ne interesau;
  • o senzație de epuizare profundă („nu mai am chef să mă ridic din pat”).

Dacă există deja un teren depresiv netratat, scăderea estrogenului poate acționa ca un amplificator al acestuia.

Ce te ajută să ai un echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză?

Poate mai mult decât altădată, avem nevoie de odihnă adaptată nevoilor actuale, de mișcare, dietă sănătoasă, de evaluări medicale pentru echilibrare hormonală.

Ce apare în tine când te gândești la astfel de lucruri? Cum privești ritmul pe care îl ai acum? Ce gândești despre tine?

Fără să vrem, adesea, ne putem surprinde judecându-ne, comparându-ne cu alții, devalorizându-ne sau criticându-ne. Aceste dinamici interne produc presiune, un stres mai mare, ură de sine și înrăutățirea stării generale.

Aducerea atenției către lumea internă, cum gândim despre noi și cum ne raportăm la noi, susține echilibrul emoțional. De asemenea, poate fi necesar să ne uităm împreună și la cauzele mai profunde ale stărilor depresive, acolo unde ele există.

2. Progesteronul — calmantul natural

Progesteronul acționează asupra receptorilor GABA din creier, având un efect asemănător unui calmant natural. El este cel care ne ajută să nu ne agităm din orice, să punem gândurile „pe pauză” și să ținem la distanță amintirile sau emoțiile mai dureroase.

Când scade, este de așteptat să apară:

  • iritabilitate — te enervezi mai ușor din lucruri mărunte;
  • anxietate, frici și incapacitate de a face față unor situații mai stresante;
  • un „scut emoțional” mai slab, care lasă la suprafață vulnerabilitate crescută, răni sau traume mai vechi;
  • ruminații — gânduri care se repetă obsesiv, fără să găsești o rezolvare.

Din experiența mea, fluctuațiile hormonale din această perioadă reactivează adesea dinamici emoționale mai vechi — un istoric de respingere, abandon sau relații parentale dificile.

Cum sprijinim reechilibrarea:

  • Pe plan biologic: un consult de specialitate pentru evaluarea și, eventual, reechilibrarea nivelului de progesteron.
  • Pe plan psihic: psihoterapia te ajută să procesezi conținuturile emoționale care ies acum la suprafață, să gestionezi starea de vulnerabilitate și să-ți construiești mecanisme sănătoase de autoreglare.

3. Testosteronul — sursa forței interioare

Deși prezent în cantități mai mici la femei, testosteronul are un rol esențial în sentimentul de putere personală, fermitate și reziliență în fața vieții.

Dacă scăderea estrogenului și progesteronului creează deja o vulnerabilitate generală (prin oboseală, anxietate, lipsă de claritate), scăderea testosteronului adâncește această stare într-un mod specific:

  • poate apărea senzația pregnantă că „nu mai faci față” lumii și cerințelor de zi cu zi;
  • devine mai greu să pui limite clare și să te simți în siguranță în propria viață.

Contează desigur dacă ai fost o persoană sportivă sau mai degrabă sedentară. Și cum te-ai raportat la a avea forță fizică.

Multe dintre noi am fost învățate, încă din copilărie, să respingem ideea de „forță” sau „putere”. De asemenea, nu de puține ori forța a fost manifestată în jurul nostru cu agresivitate și violență, lipsind blândețea din mediul familial.

Sau poate că dificultățile prin care am trecut ne-au determinat să ne respingem vulnerabilitatea naturală. Ori a fost respinsă de către cei din jur. Acum că vulnerabilitatea este prezentă și amplificată prin scăderea hormonilor, care este relația ta cu vulnerabilitatea?

În ce fel îi lași pe ceilalți să te susțină?

Cum reconstruim forța interioară:

  • Pe plan biologic: reechilibrare hormonală la recomandarea medicului, antrenamente de forță, care stimulează natural secreția de testosteron și susțin sănătatea osoasă.
  • Pe plan psihic: un proces în care redefinim, împreună, relația ta cu vulnerabilitatea – acea sensibilitate naturală, dar și cu puterea — o forță blândă, fermă și protectoare, nu una agresivă.

Nu trebuie să treci singură prin această tranziție

Perimenopauza și menopauza nu înseamnă pierderea identității tale, ci o perioadă de reașezare. Cred că fiecare femeie are propriul ei traseu și are nevoie de ajustări specifice. Cu sprijinul potrivit — biologic și psihoterapeutic — este posibilă regăsirea stării de echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză.

Dacă te confrunți cu dificultăți, cu anxietate, stări depresive, iritabilitate sau un sentiment de vulnerabilitate în această perioadă, te invit să îmi scrii. Împreună putem găsi calea ta, personală, spre echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză.

Programează ședință

Fiecare drum spre claritate începe cu un prim pas. Află mai multe despre mine sau despre cum lucrăm în ședințele de psihoterapie pentru tranziții de viață.

Imagine: pictura este făcută de mine și reprezintă un măr copt, cules de mult, dar încă frumos, cu pete ce vorbesc despre trecerea timpului și despre transformare.

Sunt la menopauză – Psihoterapie de grup

Eveniment încheiat

Sesiunea pilot și grupul de psihoterapie anunțate în acest articol au început în iunie 2026 și s-au desfășurat cu succes. Înscrierea pentru această ediție este acum închisă. Pentru mai multe detalii despre serviciile oferite vizitează pagina Cabinetului Individual de Psihologie Dumitru Daniela.

*

Perioada aceasta s-a născut în mine proiectul „Sunt la menopauză”, iar acum simt că e momentul să vorbesc despre el, să îl fac cunoscut.

Sunt într-o etapă de viață în care sunt la menopauză. E o etapă firească poate veți zice o parte dintre voi, de ce să vorbim despre asta?

Eu aleg să vorbesc pentru că m-a marcat, pentru că, uitându-mă înapoi, văd ce impact a avut asupra mea. Vorbesc la trecut pentru că acum sunt într-o perioadă mai echilibrată și îmi e mai ușor să diferențiez cum a fost, prin ce-am trecut, ce înseamnă, la ce să mă aștept. Desigur, menopauza poate lovi în multe feluri, dar ceea ce putem face este să ne creștem capacitatea de a gestiona cât mai bine efectele ei, pas cu pas.

Tot mai clar îmi este cât de necesar e să construim un trib de femei care se confruntă cu perimenopauza și menopauza. Un trib de femei care nu se sfiesc să își spună cel puțin lor înșiși „sunt la menopauză” și care vor să împărtășească cu alte femei prin ce trec.

Cred că femeile au nevoie să fie însoțite în acest proces, că nu trebuie să îl ducă singure. Avem nevoie de însoțire emoțională, medicală, dar și suport din partea familiei. Avem nevoie de o voce mai puternică, ce poate crește atunci când suntem împreună.

Ce ofer

  • o sesiune pilot, de cunoaștere, care se desfășoară gratuit în format online in data de 29,06,2026 pentru care am creat și evenimentul pe Fcebook.
  • grup de psihoterapie care să se desfășoare regulat, cu un angajament de cel puțin 4 întâlniri. Data începerii și condițiile de participare vor fi comunicate ulterior sesiunii pilot.

Grupul de psihoterapie este un program pentru femei care sunt în această etapă în viața lor și/sau femei care vor să fie mai pregătite psihic pentru această etapă.

Dacă vrei să pui și tu umărul la acest trib, ajută să dai de veste sau orice simți că poți face.

E un program în care folosim IoPT Metoda Intenției cu însoțire în modelul NARM. Practic, lucrăm cu instrumente validate și cu tot ce știu eu mai bine să fac: psihoterapie.

De ce te-ar ajuta grupul IoPT /NARM „Sunt la menopauză” și ce poți obține?

Un spațiu de deschidere

Grupul este locul în care poți fi văzută prin ce treci, fără să fie nevoie să te ascunzi. E locul în care nu trebuie să performezi, să dai bine, și poți vorbi despre ceea ce te acaparează și te consumă, lăsându-ți tot mai puțină vitalitate și interes pentru ceea ce altădată făceai cu plăcere.

Oglindire

Ai posibilitatea să vezi părțile psihice din tine și să ai o dimensiune reală despre tine în această perioadă și prin ce treci în realitate. Această oglindire ne ajută întotdeauna să ne luăm mai mult în serios noi înșine. Lucrurile bune se întâmplă în viața noastră cu atât mai mult cu cât ne luăm singure în serios.

Conexiune cu corpul, cu sine

Îți crești capacitatea de a-ți asculta corpul și de a-ți exprima și împlini nevoile. În măsura în care observi ce se petrece cu tine, este mai ușor să știi ce ai nevoie să faci pentru tine ca starea ta să se îmbunătățească.

Claritate mentală și emoțională

Îți crești capacitatea de a fi mai activă în propria ta experiență, în a căuta îngrijire medicală adecvată, mai degrabă decât a rămâne pasivă. Stările anxioase și cele depresive se diferențiază, devenind clar când aceste stări au legătură cu schimbările hormonale și când au alte cauze. Creșterea capacității de a conține stările anxioase și cele depresive te ajută să faci mai ușor față în viața de zi cu zi.

Redefinirea identității

Îți clarifici identitatea ta de acum, cine ești acum în această etapă, iar acest proces îl facem cu bunătate, cu blândețe, cu acceptare.

Susținere și confidențialitate

Te simți auzită, înțeleasă și mai puțin singură. Prin ghidare de specialitate, povești împărtășite, empatie, conținere, vei dobândi perspective și resurse care să îți îmbunătățească starea. Te simți mai ușurată, mai încrezătoare și mai plină de speranță. Construim împreună un spațiu confidențial și sigur, comunicăm respectuos, ne ascultăm activ și ne susținem. Ceea ce este împărtășit în grup rămâne în grup, astfel încât să te poți simți confortabil fiind vulnerabilă.

Cum lucrăm în grupul de psihoterapie cu Metoda Intenției și NARM?

Metoda Intenției a fost dezvoltată de către profesorul Franz Ruppert. Este o abordare terapeutică profundă, centrată pe teoria psihotraumatologiei orientate spre identitate (IoPT).

Nu este necesară experiența anterioară. Doar dorința de a face încă un pas către sine într-un spațiu de vindecare în grup.

Este nevoie să formulezi o intenție din 3 cuvinte, plecând de la ceea ce te preocupă și dorești să explorezi. Pentru fiecare cuvânt din intenție alegi un rezonator dintre participanții la atelier. Prin intermediul acestor rezonatori, în funcție de intenția formulată, te ajut să ai acces la:

  • Realitatea ta interioară;
  • Aspecte psihice conștiente și inconștiente;
  • Dinamicile interne;
  • O rezoluție.

Notă: Rezonatorii nu joacă un rol. Ei se observă pe sine: ce gândesc, ce simt, ce comportamente tind să aibă ori ce trăiesc efectiv în momentul rezonanței.

Metoda NARM este o abordare modernă elaborată de Laurence Heller pentru lucrul cu traumele de dezvoltare și dificultățile de relaționare.

În Psihoterapia NARM atenția este către prezent. La ce putem face de fapt din aici și acum.

În acest sens, psihoterapia NARM, explorează:

  • strategiile de adaptare dezvoltate în copilărie, de foarte timpuriu și cum acestea pot încurca în prezent relațiile, modul în care ne percepem (imaginea de sine) și ne raportăm la sine și la alții
  • experiența relațională dintre client și psihoterapeut
  • emoțiile, senzațiile, reacțiile din prezent și modificările psihobiologice care apar cu scopul creșterii conexiunii clientului cu sine și creșterii capacității sale de a rămâne tot mai mult conectat
  • răspunsurile din prezent ale sistemului nervos și reglarea acestuia.

Practic, psihoterapia prin Metoda NARM pune accent pe contactul autentic, conexiune, reglare, stabilitate, De aceea stilul metodei este blând, conținător, cu atenție la ritmul clientului și reglare treptată. Procesul se desfășoară într-un spațiu sigur și fără judecată.

Este pentru tine dacă:

  • Ești femeie;
  • Cauți un grup de psihoterapie / dezvoltare personală;
  • Te preocupă starea ta, ai diferite simptome psihice sau/și fizice, ești într-o perioadă de confuzie identitară și îți dorești claritate;
  • Te simți blocată;
  • Îți dorești să transformi provocările actuale în soluții și oportunități de creștere personală.

Facilitator grup ”Sunt la menopauză”

Sunt Daniela Dumitru, psiholog, psihoterapeut integrativ acreditat COPSI, cu 2 specializări în psihoterapia traumei complexe, traumei de dezvoltare, traumei de atașament:

  • Sunt Facilitator IoPT de grup și individual, certificată în Psihotraumatologie multigenerațională orientată spre identitate (2021) de către Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT);
  • Sunt Practicant NARM (2025), certificată în Modelul Neuro-Afectiv Relațional, de către NARM România.

Am o experiență de lucru practic de peste 11 ani.

”Am apreciat foarte mult abordarea caldă, empatică și răbdătoare. M-am simțit ascultată, înțeleasă și ghidată fără să fiu grăbită sau judecată. Cel mai valoros aspect pentru mine a fost libertatea de a vorbi deschis despre orice subiect, inclusiv despre cele mai vulnerabile gânduri și emoții, într-un spațiu sigur și plin de încredere.” (Ana)

Dacă simți că locul tău e în acest grup, te aștept cu mare drag să ne cunoaștem.

De aceea, te invit la sesiunea pilot care este gratuită și se desfășoară online luni 29,06.2026 de la ora 18:00 până la ora 20:30.

Pentru înscriere la sesiunea pilot „Sunt la menopauză”, îmi poți scrie direct pe WhatsAppp.

Vreau să particip

Te aștept cu drag!

Ilustrație de Daniela Dumitru

Autodezvăluirea psihoterapeutului în terapie – când, cum și de ce

Autodezvăluirea psihoterapeutului în terapie ridică uneori întrebări firești: Este potrivit ca terapeutul să împărtășească ceva personal? Ajută sau mai degrabă încurcă? Scriu acest articol din postura mea de psihoterapeut de traumă, nu ca teoretician, ci ca om care se întâlnește zi de zi cu oameni. Vreau să vorbesc despre cum aleg uneori să mă arăt, ce sens are acest gest și ce poate aduce pentru procesul clientului.

Autodezvăluirea în psihoterapie nu este o confesiune personală, ci o intervenție clinică conștientă. Ea servește ca o punte de umanitate care validează experiența clientului și transformă relația terapeutică într-un spațiu viu, de siguranță și co-reglare

Relația terapeutică nu e o relație obișnuită, dar este una specială și profund umană. Unii clienți mă întreabă intenționat cum sunt eu, cum mă simt. Pentru alții poate fi dificil să știe despre viața psihoterapeutului. Unii se pot întreba: „Oare e normal ca psihoterapeutul să-mi spună și mie ceva despre el?” Sau dimpotrivă: „Oare de ce nu-mi spune nimic?”

Vreau să vorbesc despre acest gest de autodezvăluire – ce înseamnă pentru mine, cum îl aleg, de ce cred că poate fi uneori vindecător.

Cum se manifestă autodezvăluirea psihoterapeutului în terapie?

Sunt momente, puține, în terapie în care spun câte ceva despre mine. Nu mult. Nu oricum. Dar suficient cât să creez o punte.

Ce este autodezvăluirea psihoterapeutului?

Autodezvăluirea înseamnă că psihoterapeutul alege, uneori, să împărtășească un detaliu personal sau o trăire proprie. Nu e vorba despre a povesti despre viața personală, ci despre intervenții punctuale, care vin dintr-un loc conștient, în sprijinul procesului terapeutic. Procesul de psihoterapie al clientului nu e un loc în care psihoterapeutul își descarcă sufletul.

Uneori, un detaliu aparent minor – o frază, o emoție recunoscută, o analogie trăită – creează o apropiere umană reală. Între tăcere și prezență se poate naște contactul uman.

Pentru mine, autodezvăluirea în psihoterapie este uneori un act de prezență. Un mod prin care rămân în relație, nu în spatele unei măști profesionale.

De exemplu: Dacă un client ar spune în terapie că „privea lumea mai în siguranță de sus când era copil”, eu pot să spun: „Și mie îmi place perspectiva de sus. Și eu simt asta”, fără să fac din asta o temă. Fără să cer validare înapoi. Doar ca să fiu acolo, lângă client. E un gest de întâlnire, o fărâmă de umanitate, spusă cu grijă și atenție la client.

Alteori, dezvăluirea presupune să mă arăt cu emoțiile pe care le simt în acea întâlnire. Poate ceva dureros sau trist. Emoții care se nasc în timp ce un client îmi împărtășește ceva despre sine.

Dezvăluirea personală a psihoterapeutului – între autenticitate și grijă

Autenticitate Autodezvăluirea, în cazul meu, nu este o strategie. Nu apare după o regulă sau un plan. Poate veni dintr-o rezonanță autentică cu ce trăiește celălalt, dintr-o emoție comună, dintr-un gest de a fi acolo cu clientul.

Pentru mine, ca psihoterapeut, momentele în care am simțit să împărtășesc câte ceva au fost momente vii. Nu ca să mut atenția asupra mea, ci ca să o întorc, altfel – cu o nuanță nouă, mai umană, poate mai caldă.

Autodezvăluirea vine spontan, organic – ca atunci când am vorbit despre cum e să privești lumea de sus, iar eu simt că e viu, sincer, firesc să spun: „Și mie îmi place asta.” Atât. Dar în acel „atât” poate apărea contactul real.

Atenție la client Poate că nu orice moment e potrivit. Poate că nu orice client are nevoie de acest gest. Uneori apropierea aceasta umană poate fi prea mult pentru un client. Uneori poate speria. Alteori poate încălzi. Știu că acest tip de dezvăluire cere o atenție fină. E o întrebare mereu vie: spun asta pentru mine sau pentru celălalt? În ce fel ajută? În ce fel încurcă?

Astfel de experiențe pot deveni un spațiu de reflecție și pentru procesul clientului. De exemplu atunci când autenticitatea, vulnerabilitatea, prezența caldă a psihoterapeutului îl fac pe client să nu se simtă în siguranță sau confortabil.

Autodezvăluirea – o punte, nu un centru

Când spun ceva personal o fac ca celălalt să se regăsească – sau să își afirme mai clar propria poveste. E un cadru în care relația devine vie, nu unidirecțională.

Nu eu sunt în centrul terapiei. Dar sunt acolo. Iar uneori e nevoie să se simtă asta. O autodezvăluire bine așezată, conținută, nu creează confuzie, ci claritate. Da, și psihoterapeutul e om. Nu abstract sau perfect, ci viu.

De multe ori, clienții spun că astfel de momente i-au făcut să se simtă mai înțeleși. Mai puțin singuri. Că „nu ei sunt problema” sau „nu sunt nebuni”. A auzi că și terapeutul a simțit frică, furie sau rușine, sau că și el are aspecte de Umbră – poate fi liniștitor.

În același timp, autodezvăluirea poate crea un spațiu mai egal, mai puțin ierarhic. Ea arată că psihoterapia nu este o evaluare, ci o căutare împreună.

Autodezvăluirea psihoterapeutului în terapie – un act de responsabilitate

Autodezvăluirea nu e o confesiune. Nu e o descărcare. E important ca ceea ce spun să fie în slujba relației, nu în slujba propriei mele nevoi de a vorbi. Ca psihoterapeut, mă întreb: „Spun acest lucru pentru mine sau pentru client? Ajută procesul clientului meu sau îl încarc?”

E o linie fină. De aceea, autodezvăluirea cere conștiență, reflecție și respect pentru spațiul clientului.

Nu am întotdeauna certitudinea că o autodezvăluire e perfectă. Dar o asum. O observ. Uneori o discut în supervizare. Pentru că e o decizie relațională și profesională de a menține un cadru etic și, totuși, uman și cald.

Când recunosc o greșeală sau întreb clientul despre un gest făcut în cabinet, e tot o formă de autodezvăluire. Și e parte din ceea ce creează un spațiu sigur, viu și uman în terapie.

Autodezvăluirea trebuie să fie întotdeauna un act conștient, pus în serviciul clientului, respectând acele granițe psihice care asigură că spațiul terapeutic rămâne unul de siguranță, nu unul de confuzie a rolurilor.

Autodezvăluirea în terapie e o tehnică, dar pentru mine se manifestă ca un gest uman, atent și conștient. Nu o folosesc des, dar nici nu o exclud. Poate fi o formă de întâlnire autentică – așa cum sper că e și acest articol. Un pod între lumi. Un pod pe care, uneori, apare vindecarea.

Când autodezvăluirea psihoterapeutului în terapie poate fi prea mult

Există și momente în care felul meu cald de a fi sau apropierea pot să devină copleșitoare pentru un client. Pentru unii oameni, apropierea autentică poate fi resimțită ca un pericol. Ceea ce eu ofer ca o punte, ca un gest de umanitate, poate fi perceput ca un risc.

Atunci, clientul poate să fugă, să se închidă sau să respingă relația. Știu că nu e despre mine ca persoană, ci despre felul în care apropierea și intimitatea emoțională se activează în structura relațională a fiecăruia.

Pentru mine, acesta este un semnal important: apropierea mea nu e întotdeauna ceea ce are nevoie celălalt. Uneori, e nevoie să ajustez intensitatea contactului, să ofer mai mult spațiu și să respect ritmul clientului de a putea primi o prezență caldă.

Această conștiență mă ajută să rămân atent. Autodezvăluirea – la fel ca și empatia exprimată – nu este un panaceu, ci un instrument delicat. Și de aceea cred că procesul de terapie este mereu o întâlnire unică, vie, care cere adaptare și respect pentru vulnerabilitatea fiecăruia.

Mai există și un alt aspect: trăim într-o cultură a eficienței, unde mulți oameni caută soluții rapide și schimbări imediate. Nu pare să fie timp și interes pentru explorare, conectare și apropiere.

Dar tocmai aici apare tensiunea. Procesul de recuperare după traumă nu este o rețetă rapidă. Ci este un drum care cere timp, prezență și disponibilitatea de a sta cu propriile emoții. A învăța să ne apropiem de propriile emoții, chiar și cu pași mici, înseamnă să ne oferim nouă înșine șansa de a trăi relații mai vii și mai autentice. Este șansa de a aduce schimbări profunde și stabile în viețile noastre.

Contacteaza psihoterapeut

Dacă vrei să afli mai multe despre psihoterapiile în care m-am format și modul în care lucrez, te invit să vizitezi pagina „Despre mine”. Dacă îți dorești să lucrăm împreună, îmi poți scrie pentru a face o programare. Dacă îți este mai facil putem lucra online.

Sursa imagine

Imaginea este o pictură realizată de mine după o fotografie ce aparține lui Mihnea Turcu. Am ales această pictură pentru că ilustrează perspectiva de sus, de care amintesc în articol. Este ceea ce m-a atras la fotografia lui Mihnea. De asemenea, e o pictură în care am pus emoții. Pentru mine, ea transmite o atmosferă calmă și primitoare. E acea senzație de a vedea locul de siguranță al altcuiva – în ton cu tema autodezvăluirii conținute în psihoterapie.

Pentru mine, autodezvăluirea psihoterapeutului în terapie rămâne un gest rar, atent și responsabil. Cred că, dincolo de tehnici și metode, psihoterapia este mereu o întâlnire între două ființe umane. Si, uneori, în acest spațiu de întâlnire, se produce vindecarea.