Tag Archives: vina

Vinovatia – un sentiment sanatos sau o strategie?

Ce este vinovatia?

Vinovatia este un sentiment conditionat. Noi, oamenii, invatam sa ne simtim vinovati inca de foarte mici. Invatam de timpuriu despre ”bine” si ”rau” in special de la parintii. Familia, societatea, religia, cultura influenteaza major sentimentul de vinovatie al unei persoane.

Spre deosebire de rusinea cronica atunci cand persoana se percepe pe sine ca find gresita, vinovatia este un sentiment pe care ar trebui sa il simtim dupa ce am facut ceva gresit, ceva rau, fie intentionat, fie accidental.

Sa ne simtim vinovati si sa suferim dupa ce am facut un rau ne conduce spre schimbari bune in noi insine si in relatiile noastre. Ne asumam responsabilitatea pentru raul facut, ne cerem scuze si ne modificam comportamentul din acel moment. In felul acesta durerea se diminueaza si, in timp, vinovatia ca sentiment se diminueaza. Dezvoltam sentimente de compasiune pentru noi, dar si pentru semenii nostri.

Vinovatia coplesitoare

Cand nu mai este posibil sa reparam raul facut, vinovatia poate persista multa vreme. Psihoterapia ajuta persoana sa accepte ceea ce s-a intamplat, sa se priveasca cu indulgenta si sa ia in considerare modul in care ar putea face alegeri diferite in viitor.

Pentru ca ne simtim vinovati de actiunile pe care le-am internalizat ca fiind ”rele” sau ”gresite” e posibil sa apara diferite confuzii in psihicul nostru. O confuzie este atunci cand ne simtim vinovati pentru ceva de care noi credem ca suntem vinovati, fara sa fim responsabili cu adevarat. De exemplu, o fiica adulta care, desi e respinsa, criticata si rusinata de parinti, se simte vinovata cand vrea sa isi ia spatiu si sa se indeparteze de acestia.

Cand exista o astfel de confuzie aveam de-a face cu trauma psihica relationala.

Vinovatia neconsumata are un impact negativ asupra relatiilor, a starii psihice, dar si fizice. Fara clarificarea cauzei si a unui proces psihoterapeutic adecvat, vinovatia nu trece de la sine. Suportul unui pshoterapeut specializat in trauma psihica ajuta acest proces.

Multi dintre noi poate ca nici nu permitem vinovatiei sa ajunga in constiinta noastra. Pentru ca ne temem sa simtim vinovatia suntem dispusi sa acceptam orice, doar ca sa scapam de ea. Nu putem refuza, nu putem spune nu. Sunt foarte multe persoane care se simt vinovate si cred ca sunt egoiste daca aleg sa fie in acord cu sine, sa se exprime autentic. Vinovatia e o traire, nu face diferenta daca noi am facut ceva rau sau doar ne-am exprimat sinele autentic. Doar pe masura ce invatam sa acceptam vinovatia, reusim sa judecam singuri daca intr-adevar ne simtim vinovati pentru ca am facut un rau sau pur si simplu ne satisfacem niste nevoi legitime fara sa ranim pe nimeni.

Vinovatia in trauma psihica 

Pentru a aduce claritate in ce priveste vinovatia ca urmare a traumatizarii psihice, ne ajuta sa facem diferenta dintre:

  • conditia de victima versus atitudini tipice victimei
  • conditia de agresor versus atitudini tipice agresorului

Conditia de victima

Devenim victima din cauza raului suferit si caruia nu ii putem face fata cu resursele fizice si psihice din acel moment.

Raul poate fi cauzat de:

  • evenimente naturale precum incendii, tornade, tsunami-uri, cutremure
  • actiunile unei persoane (parinte, coleg, prieten, altii)

Suferinta si raul produs victimei unei traumatizari psihice sunt cu atat mai mari cu cat aceasta este dependenta de persoana care o raneste, are incredere in ea, o iubeste.

Odata ce s-a produs, faptul ca am devenit victima nu mai poate fi intors. Conditia de victima inseamna ca am trait frica intensa, vulnerabilitatea fara protectie, neputinta. Suntem coplesiti de sentimente de durere, furie, rusine sau dezgust. Putem supravietui numai cand aceste trairi sunt refulate si psihicul se rupe.

Cata vreme raul suferit continua, nu putem gestiona conditia de victima si nu putem integra trauma. De exemplu, pentru a supravietui in conditiile unei dependente fata de agresor, dezvoltam atitudini tipice victimei.

Cand un copil nu are nici o sansa sa se revolte impotriva parintilor lui predispusi la violenta (activa sau pasiva), trebuie sa gaseasca alte moduri de a comunica cu ei, astfel incat acestia sa nu il distruga.

O atitudine tipica victimei presupune sa ne simtim vinovati pentru ce am suferit, pentru ca nu am facut mai mult, mai bine. Suprimam furia sanatoasa si o intoarcem impotriva noastra. Ca victima ne asumam intreaga responsabilitate.

Ne straduim sa justificam comportamentul violent al parintelui:

Eu sunt de vina., Eram un copil rau, Eram un copil rebel si faceam prostii., Mama m-a respins din vina mea, Nu sunt buna de nimic..

In cazul unui abuz sexual: Eu sunt de vina., Eu l-am provocat., Mi-a placut., etc.

Suntem preocupati sa aflam ce il multumeste pe agresor: Cum ar putea fi el/ea mai multumit/a de mine?

Conditia de agresor

Devenim agresor atunci cand, intentionat sau neintentionat, facem rau altcuiva producandu-i o vatamare traumatizanta.

Raul se poate produce:

  • in plan psihic, prin minciuna, inselaciune, umilire, rusinare, degradare, injosire
  • in plan material prin furt, jaf
  • in plan fizic prin violenta fizica, lovitura cauzatoare de moarte, crima
  • prin necomiterea unei fapte precum asigurarea hranei, a ajutorului, a ingrijirii, a contactului fizic si emotional, a protectiei in fata violentei, inclusiv sexuale

Atitudinile tipice agresorului sunt consecinte ale traumei cand conditia de agresor nu poate fi resimtita din cauza rusinii. Agresorul dezvolta o mare abilitate de a refuza sa isi asume responsabilitatea si vina. Adesea un agresor rastoarna raportul dintre el si victima sa. Astfel, el se infatiseaza pe sine ca victima.

Vinovatia pentru raul facut o transfera si o impune victimei sale.

De exemplu atunci cand parintii il fac pe copil sa se simta vinovat: Tu m-ai provocat pana mi-am pierdut rabdarea!, Tu m-ai sedus!, Esti rea/rau, semeni cu bunica-ta!, Esti nebuna si rea pentru ca nu mai vorbesti cu mine!, Eu am facut tot ce trebuia., Eu nu sunt vinovata., Eu nu am nicio vina!

Psihoterapia vinovatiei cronice

Procesul de psihoterapie individuala pe trauma cu un psihoterapeut specializat te poate sustine in :

  • recunoasterea traumei/traumelor
  • recunoasterea conditiei de victima/agresor
  • recunoasterea atitudinilor tipice victimei /tipice agresorului
  • identificarea si continerea emotiilor
  • clarificarea confuziilor
  • ce parti ale sinelui tau le respingi
  • reconstruirea realitatii

Daca simti ca e momentul sa faci o schimbare, programeza o sedinta chiar acum. Datele mele de contact, informatii despre tarife gasesti pe pagina Contact.

Daca nu poti ajunge fizic la cabinet, putem lucra online. Daca ai orice alte intrebari, te rog sa imi scrii. Apasa butonul de mai jos si voi primi mesajul tau.

Discuta cu mine pe WhatsApp

Bibliografie:

Ruppert, F. (2021). Cine sunt eu intr-o societate traumatizata? Cum ne determina viata dinamicile relatiei agresor-victima si cum ne eliberam de acestea. Bucuresti: Editura Trei.

Ilustratie: Daniela Dumitru

Fobii, obsesii, compulsii – stiluri relationale

In acest articol sunt informatii despre fobii, obsesii, compulsii (actiuni compulsive), definitii, clasificare si psihoterapia pentru fobii, obsesii, compulsii. Procesul de terapie are la baza psihoterapia traumei.

Ce este fobia?

Fobia este frica intensa si nemotivata de un obiect sau un loc percepute in mod nerealist ca fiind periculoase.

Persoanei nu ii este frica de obiectul/locul in sine (nu ii este teama ca l-ar putea rani), ci are o fobie de senzatiile pe care acesta i le provoaca. Fobia are legatura cu dificultatea de a simti anumite emotii si senzatii in corp pe care el le evalueaza ca insuportabile.

Pentru a nu mai avea senzatiile si sentimentele neplacute si greu de suportat, persoana tinde sa evite contactul cu acele obiecte (animate sau nu) sau conditii din mediu (spatii largi/agorafobie, spatii restranse/claustrofobie) de care ii e teama si are nevoie sa aiba controlul complet pentru a se asigura ca obiectul fobic nu este prezent.

Fobia se dezvolta intr-o relatie in care persoana, copil fiind, nu a fost sprijinita in reglarea emotiilor si senzatiilor sale. Fara continerea emotiilor si senzatiilor de catre un adult intr-un mod sanatos, senzatiile au devenit periculoase, iar copilul conecteaza senzatiile interne insuportabile cu un obiect extern care este mai usor de controlat.

Corpul este micsorat.

Tipuri de fobii

Fobii de contaminare

Fobia de contaminare este frica de faptul ca un obiect extern ar putea intra in corpul persoanei. Pericolul este imperceptibil (praf, murdarie, cioburi, gunoi) si dificil de controlat. Aceasta frica este adesea invatata intr-o relatie primara in care figura parentala este intruziva din punct de vedere fizic. Persoana creste cu sentimentul ca nici macar granitele corpului nu sunt controlabile si clar delimitate si ca mediul poate sa le incalce in diverse feluri.

Fobii difuzive

Fobia se dezvolta si se ramifica rapid si mult (incepe cu un obiect si sunt adaugate altele). Persoana traieste cu iluzia ca este posibila mentinerea controlului asupra propriului corp prin controlarea mediului extern.

Fobii monotematice

Fobia de obiecte sau situatii precise (de exemplu fobia de avioane)

Ce sunt obsesiile?

Obsesiile sunt ganduri, impulsuri sau imagini de tip invaziv si repetitiv care sunt prezente in minte intr-un mod nedorit, irational si incontrolabil.

Obsesiile pot fi  temeri de: boli, a-si face rau siesi sau altora, a fi inadecvat social, a face greseli, ganduri religioase necorespunzatoare, ganduri sexuale interzise. Obsesiile pot implica, de asemenea, nevoia de simetrie, exactitate, ordine.

Functia lor pare a fi aceea de a controla emotiile si senzatiile corporale de care se teme si pe care le considera periculoase.

Sunt situatii in care persoana le intelege motivele si le asuma ca find ale sale. Sunt obsesii sintonice. Persoana stie ca ea este cea care trebuie sa stie daca a inchis gazele sau nu, sau sa decida daca trimite mesajul pe care l-a scris sau nu.

Sunt situatii in care persoana resimte gandurile ca fiind straine, venite din afara ei (obsesii distonice). Poate avea in minte imagini violente impotriva sa sau a celor dragi. Furia pe care o simte impotriva cuiva drag este adanc reprimata si nu este exprimata. De asemenea persoana se confrunta si cu frica de a avea propriile emotii, propria vointa si de a fi separata de persoana semnificativa.

Persoana incearca sa controleze emotiile si evita actiunea. Corpul este foarte incordat si tensionat din moment ce persoana este implicata constant in sarcina de a controla toata energia pe care o simte.

Compulsiile

Compulsiile sunt actiuni pe care o persoana se simte fortata sa le faca sub impulsul unei constrangeri interne pentru a calma tensiunea excesiva. Daca nu realizeaza acea actiune speciala, senzatia e ca va fi aruncata intr-o mare teroare si ceva ingrozitor s-ar putea intampla.

Compulsiile pot include: spalarea, curatarea, verificarea, repetarea, numararea, aranjarea lucrurilor intr-o anumita ordine, cautarea reasigurarii, etc.

Tipuri de compulsii

Compulsii restrictive

Gesturile restrictive au scopul precis de a calma tensiunea care a devenit de nesuportat.

Ritualurile sunt repetari ale unui singur gest directionate sa controleze o emotie care e resimtita ca fiind periculoasa si incontrolabila. De exemplu: daca nu voi numara pana la trei nu voi putea inchide usa. Gesturile sunt insotite de o gandire magica.

Ticurile sunt comportamente reflexe caracterizate prin repetare. Ele sunt un tip de descarcare corporala a tensiunii care devine insuportabila la nivel corporal.  Un element adesea intalnit in ticuri este imposibilitatea de a exprima dezacordul in mediul familial.

Balbaiala este frica de a exprima un gand contrar sau agresiv impotriva unui membru al familiei de care persoanei ii este frica. Persoana simte impulsul de a se exprima, dar simte si un blocaj puternic.

Compulsii expulsive

Gesturile sunt facute pentru ca par sa raspunda unui scop precis (de exemplu spalarea mainilor). In realitate au scopul de a calma o tensiune puternica. In timp ce ritualul este precis si calmant (spalatul mainilor de trei ori), compulsiile expulsive pot sa se prelungeasca si sa durereze pana cand persoana este epuizata.

Scopul gesturilor compulsive expulsive poate fi dorinta de a scoate din corp o experienta care a devenit de nesuportat, o senzatie sexuala sau de agresivitate pe care corpul a simtit-o in copilarie. Copilului ii este teama ca va fi pedepsit pentru ca a simtit excitare si ca va fi aruncat din relatie. El incearca zadarnic sa isi arunce propriul corp, experienta corporala sau nevoie. Incapatanarea cu care persoana adulta face gestul expulsiv exprima furia pe care o simte pentru ca trebuie sa nege o parte din sine.

Psihoterapia pentru fobii, obsesii, compulsii

Psihoterapia pentru fobii, obsesii, compulsii are in centru ideea ca fobiile, obsesiile si compulsiile sunt stiluri relationale disfunctionale. Fiecare dintre ele dezvaluie o dificultate serioasa a persoanei de a intra intr-un contact hranitor cu mediul. O asemenea functionare arata o disociere severa a psihicului urmare confruntarii persoanei cu evenimente traumatice. Pentru a face fata anxietatii, durerii, persoana apeleaza la strategii de supravietuire (evitare, control, compensare), neaga si reprima experienta traumatizanta, produce iluzii (alte explicatii, identitate confuza), isi asuma foarte multa vina.

In procesul de psihoterapie eu sprijin clientul sa constientizeze rolul simptomul sau. Il ajut sa isi contina senzatiile corporale, sa isi recunoasca nevoile, sa fie in contact cu emotiile sale. Pe masura ce procesul avanseaza, structurile psihice sanatoase ale clientului castiga teren. Persoana accepta ca realitate propria trauma, iar strategiile de supravietuire menite sa protejeze persoana de confruntarea cu trauma, isi pierd functia.

In procesul de vindecare, fiecare client are propriul sau ritm.

Mai multe informatii despre pregatirea mea profesionala aici.

Bibliografie:

Francesetti G., Roubal, J. (2014). Aplicatii Clinice ale Psihoterapiei Gestalt. Terapia Gestalt pentru stilurile relationale fobic-obsesiv-compulsiva de Giovanni Salonia. Bucuresti: Editura Gestalt Books.

Sursa foto: https://steemit.com/steemiteducation/@cabbagepatch/childhood-anxiety-obsessive-compulsive-disorder-in-children