Rusinea – de la sanatoasa la toxica. Psihoterapia rusinii

Un articol in care gasiti informatii despre rusine: cum o recunoastem, functia sanatoasa a rusinii, functia de supravietuire a rusinii, traumatizare si strategii de camuflare a rusinii, psihoterapia rusinii, recuperare toxica, ce sa faci cand experimentezi rusinea.

Cum recunoastem rusinea?

Ne putem recunoaste rusinea observandu-ne senzatiile fizice in corp, expresiile faciale, posturale si comportamentele noastre. Rusinea este conectata de corp. Legatura cu corpul este exprimata si in vorbirea de zi cu zi. Cred ca ati auzit expresia: „nu te pot privi in ochi de rusine”.

Senzația fizica asociata rusinii (felul in care simtim rusinea in corp)  este temperatura crescuta, in special la nivelul fetei. Ne inrosim, ne ard obrajii. Comportamentul fizic specific este de a ne ascunde. Incercam sa ne facem cat mai mici, sa ne asezam in locuri mai retrase, mai putin luminate, mai putin vizibile. Expresiile faciale sunt de evitare a privirii, ochii plecati, parul lasat peste fata si peste ochi. Constiinta faptului ca ne-am inrosit ne poate face sa simtim si mai multa rusine. Postura este inclinata, prabusita.

Rusinea poate fi traita in diferite grade de intensitate, de la timiditate, jena pana la umilire.

Rusinea de sine este traita in sensul in care imi e rusine cu mine sau in legatura cu cine sunt eu. Am o imagine despre mine sau un sentiment ca sunt rau sau inadecvat sau într-un fel defect/a.

Functia sanatoasa a rusinii

Rusinea are o functie de protectie morala. E un proces natural de retinere care ne apara intimitatea.

Cand facem ceva opus propriilor valori morale sau normelor culturale simtim rusine. Ne este clar de ce ne simtim rusinati. Simtim rusine cand suntem constienti ca am facut rau, am ranit, am fost indisponibili pentru cei care depind de noi. Este o emotie pe care o simtim din sinele nostru sanatos. Cand ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce facem ne mentinem sanatosi psihic.

Functia de supravietuire a rusinii

Rusinea ne poate inunda in viata de zi cu zi fara sa fi facut ceva imoral sau agresiv.

In astfel de cazuri este util sa exploram relatia cu parintii si modul in care am fost rusinati.

• rusinea a fost folosita de parinte ca mijloc de educatie sau/si ca mod de relationare (abuz), iar parintele a normalizat acest comportament ca fiind benefic. Este ideal daca parintele este capabil sa exprime suparare fara sa il faca pe copil sa se simta izolat emotional. Din pacate, multi parinti au probleme de autoreglare a emotiilor lor si reactioneaza violent, cu furie, cu raceala, cu retragere emotionala. Pedepsele excesive, amenintarea ruperii relatiei, netolerarea nici unui semn de slabiciune/autonomie sunt cai de rusinare si de traumatizare a copilului.

• in perioada copilariei foarte timpurii, inclusiv in uter, retragerea parintelui, absenta, indisponibilitatea lui (neglijarea), ne arunca in experiente de rusine. Ca sugari si copii foarte mici nu dispunem de intelegerea necesara pentru a interpreta dispozitiile, starea de sanatate sau expresiile faciale ale parintilor. La copiii mici se observa posturi rusinate ca reactie la simpla intrerupere a contactului vizual al parintelui.

• ne putem naste intr-un context sufocat de rusine. Mama poate avea un fundal traumatizat de rusine, la fel si tatal. Inca din uter ne incurcam cu sentimentul de rusine al mamei care nu poate fi continut de ea. Fiind in uter, informatia de rusine ramane la un nivel inconstient in corp ca o stare de normalitate.

Rusinea este un răspuns adaptativ la circumstanțele din trecut. In prezent insa poate fi problematica, mai ales atunci cand se creeaza cicluri vicioase, perpetuam izolarea, avem dificultati de relationare.

Mai multe informatii despre sinele supravietuitor, sinele sanatos, traumatizare in relatii, gasiti aici.

Traumatizare si strategii de camuflare a rusinii

Situatiile repetate in care sentimentele, nevoile sau felul de a fi al copilului, nu sunt tratate cu respect, nu sunt validate, au potențialul de a rusina copilul și a-l traumatiza. Experienta de a fi fost traumatizati, duce ea insasi la rusinare.

Copilul pierde „vocea” unei parti din sine daca nu exista nimeni in mediu care sa ii primească acea „voce”. Copilul experimenteaza o parte din sine ca fiind plina de rușine, nedemna de a fi vazuta, auzita, iubita.

Potentialul de traumatizare a copilului creste pe masura ce parintele este mai dezaprobator, mai rece emotional, mai indisponibil, mai sufocat de rusine, iar copilul este mai mic.

O experienta din prezent ne poate activa brusc trairile de rusine si umilire din copilarie, si, in acelasi timp, rusinea de a fi fost traumatizati. Ne simtim defecti, indecvati, vulnerabili si neputinciosi si ne straduim sa mascam rusinea de a fi astfel.

Teama de a retrai rusine cand primim și cel mai mic indiciu, real sau imaginar, ca nu suntem acceptati, ne face sa apelam la comportamente de camuflare si inlaturare a rusinii si sa dam mereu inapoi de la nevoile noastre sanatoase.

Apelam la diferite strategii de camuflare a rusinii. De exemplu: retragere, izolare, furie, control, criticism, perfecționism, dependenta, comportament obsesiv, violenta, cruzime, abuz, suicid.

Stima de sine este foarte scazuta.

Rusinea inseamnă de fapt sa nu fii văzut, sa fii invizibil. Daca crestem în situații de abuz fizic cronic, emotional, abuz sexual, neglijare, a fi invizibil sau a ne ascunde este o strategie de supraviețuire salvatoare. Rușinea ne poate zdrobi capacitatea de a experimenta emotii pozitive sau confortul de a ne simti bine cu altii. Cand avem acel sentiment intens, „Sunt rău/ rea”, “sunt prost”, “nedemn”, “sunt dezgustator”, adesea simtim că nu meritam să experimentam ceva pozitiv.

Psihoterapia rusinii

Cand simtim rusine, suntem mai puțin capabili sa informam lumea despre cine suntem, chiar si in prezenta unui ascultator empatic.

Rusinea nu apare in emisfera stanga a creierului. Ea nu poate fi eliminata prin logica si mijloacele verbale ale creierului stang. Pasi importanti in psihoterapia rusinii presupun sa fii sustinut sa simti ceea ce simti. Perspectiva de a ne uita la psihicul nostru ca la o familie de parti interne ne ajuta sa separam partea care simte rusine, partea care este foarte critica si astfel sa ne adresam fiecarei parti cu curiozitate si sa descoperim in ce fel putem folosi in prezent aceste parti pentru a functiona mai bine. Avem nevoie sa aducem in constiinta care este rolul rusinii sau al criticului interior si sa clarificam tiparele interne de rusinare ce pot forma in prezent adevarate bucle repetitive de rusinare.

Psihoterapia rusinii presupune sa fii sustinut in a-ti gasi identitatea si a-ti recupera modul de a fi in lume. Sa iti dezvolti capacitatea de a fi bun, suportiv, pentru tine, pentru nevoile tale relationale. Aceasta dezvoltare presupune sa iti poti contine sentimentele si sa opresti repetarea inconstienta a modelul de rusinare internalizat in copilarie.

Fiind suportivi, conectati cu emotiile, prezenti, nu rusinam.

Daca in vietile noastre avem si rolul de parinti, ne putem ajuta copilul sa dezvolte un sine suficient de puternic si sanatos. Relatia cu un astfel de parinte permite copilului sa gestioneze diferitele incidente cu care se confrunta in relatiile cu covarstnicii si cu ceilalti adulti.

In psihoterapia rusinii e de ajutor sa identificam radacina rusinii. In munca mea folosesc diferite tehnici terapeutice: teoria polivagala, internal family systems, Metoda Propozitiei Intentiei.

Recuperare toxica

Recuperarile sunt reale, insa e important sa aduc o mentiune, pentru ca am intalnit adesea multa confuzie si chiar rusinare referitor la cum ar arata recuperarea.

Pentru ca nu uitați, rusinea este un raspuns protector. Scopul nu este sa scapam de criticul interior , ci sa putem gestiona mai bine mesajele de rușine atunci cand apar, fie ca cineva extern ne rusineaza, fie ca o parte interna face asta.

Versiunea toxică a vindecarii are legatura cu un ideal cultural „ma simt grozav, totul e grozav”. Este un tip de proiecție idealizata despre cum arata recuperarea, un gen de versiune de Instagram. Procesele de terapie nu sunt usoare. In realitate recuperarile sunt complexe si arata diferit de la o persoana la alta.

Ce sa faci cand experimentezi rusine?

• respira constient cand iti dai seama ca simti rusine
• exerseaza compasiunea de sine;
• retine ca rusinea este o strategie de supravietuire care a avut un rol important in trecut pentru a te proteja de a fi ranit/a;
• cauta conexiuni sanatoase cu alti oameni;
• vorbeste cu un psihoterapeut despre acest lucru;

Bibliografie: