Un articol despre furie: ce este furia, de unde vine furia, autocontrolul furiei, tratarea furiei.
Ce este furia
Ca sa intelegem ce este furia, avem nevoie sa clarificam ce este furia sanatoasa, ce este furia reprimata, ce este furia distructiva, toxica. Hai sa incepem cu furia sanatoasa.
Furia sanatoasa
Desi furia se poate simti ca fiind neplacuta sau incomoda, emotia in sine are un scop important. Prin furie, corpul ne informeaza despre noi insine, despre cum ne afecteaza interactiunea cu mediul. Acest feedback intern ne permite sa comunicam celorlalti despre noi si sa ne imputernicim.
Cand simtim furie, mesajul corpului este ca ne-au fost violate anumite nevoi relationale si nu avem control asupra situatiei in care suntem.
De exemplu, partenerul anuleaza intalnirea cu tine, in ultimul moment. Reactia imediata poate fi de furie, suparare, ne putem simti devalorizati. Fiind atenti la ceea ce simtim si lasand emotia sa se consume, putem prelua controlul asupra vietii noastre. Ne mentinem respectul si iubirea de sine comunicand partenerului nevoia de a fi respectati si asigurandu-ne ca astfel de situatii nu se vor repeta. In felul acesta stabilim granite sanatoase.
Furia ne semnalizeaza cu intensitate crescatoare ca pentru o anumita nevoie relationala nu primim raspuns adecvat in interactiunea cu celalalt.
- atunci cand nevoile de a fi impreuna sunt ranite de catre celalalt, psihicul e frustrat ca urmare a lipsei unui raspuns adecvat. Celalalt nu imi ofera ce am nevoie – siguranta, predictibilitate, conectare emotionala, intelegere, apartinere, contact corporal, contact cu ochii, sustinere, etc.
- daca nevoile de autonomie nu sunt acceptate si sustinute de catre celalalt, raspunsul sanatos al psihicului este de furie. Practic, imi e incalcata vointa, autonomia. Nu imi sunt respectate limitele, nu imi e permis sa spun NU, nu se tine cont de NU-ul meu.
Istoricul traumatic si furia
Este frecvent ca persoanele cu istoric traumatic sa experimenteze furie intensa si dezechilibru in ce priveste controlul asupra propriei vieti.
Cand ma refer la istoric traumatic, ma refer la faptul ca traim o perioada lunga in relatii abuzive, traumatizante fiind in mod constant „violati”, frustrati, in nesiguranta. Cand parintii nu valideaza furia ca fiind o reactie sanatoasa la o situatie anormala, copilul isi asuma el vina pentru a avea un sens si un control.
Copilul traumatizat, de exemplu, ar putea rămâne bolnav ca o modalitate de a-și exprima furia. Acest lucru este valabil mai ales atunci când furia pe care o simte copilul nu este permisa de catre parinti. Parinti nu permit exprimarea furiei copilului , inclusiv prin a-l lovi. Continuam sa manifestam aceste strategii la vârsta adultă și sa resimtim dureri cronice pentru ca tinem furia in corp. In felul acesta, evitam sa simtim ceva ce pare insuportabil si evitam posibilele consecințe ale exprimării furiei noastre.
In alte cazuri parintii se plang de cat de grea a fost pentru ei viata (erau bolnavi ori nu aveau sprijin din exterior). Ei nu tolereaza furia copilului declansata de indisponibilitatea lor pentru nevoile lui firesti.
Furia reprimata
Cand situatiile nesanatoase sunt „normalizate” de catre figurile de atasament, dezvoltam diferite strategii de supravietuire:
- renuntam la propria vointa, avand din ce in ce mai putin control asupra vietii personale, mai putina „voce”
- facem eforturi de a fi perfecti
- exercitam foarte mult control in exterior pentru a face fata fricilor si nelinistilor interioare.
- reprimam furia adanc, inclusiv la nivel muscular ceea ce poate duce la tensiune in maxilar, dureri cervicale sau boli.
Ca adulti, renuntam la controlul propriei vieti, tindem sa ii lasam pe ceilalti sa hotarasca pentru noi, simtindu-ne neputinciosi, slabi, dependenti.
In cazul autocontrolului, efortul de a fi perfect da un sentiment de control, dar perfectionismul este mecanismul de aparare al copiilor abandonati emotional. El ofera un sentiment de sens si directie pentru copilul neputincios și neacceptat de figurile de atasament. De asemenea, il scuteste pe copil de amenintarile cu pedepse sau de pedepsele severe.
Cand exercitam foarte mult control, tindem sa evitam orice schimbare. Avem o perspectiva foarte rigida asupra modului in care „trebuie sa se intample lucrurile”. Facem „tot ceea ce trebuie” pentru a ne asigura ca evenimentele se desfasoara asa cum „trebuie”. O persoana predispusa sa controleze are in minte un tipar rigid despre cum „trebuie” sa gandim, sa actionam, sa simtim. Cealalta fateta este ca o astfel de persoana e putin disponibila sa accepte ceea ce este si sa sprijine relatia. Raspunde cu furie sau neputinta atunci cand realitatea nu se potriveste cu ordinea din perspectiva sa.
Furia distructiva, toxica
Cand avem un istoric traumatic, putem simti ca pericolul este peste tot si ca nu exista scapare. Trecerile de la amorteala la anxietate intensa si invers ne dau sentimentul de viata haotica si in afara controlului. Furia tinde sa fie frecventa, intensa, greu de controlat.
Datorita traumei, psihicul este coplesit, blocat. Toate incercarile de a face fata prin mecanismele de lupta sau fuga esueaza. Trairile asociate traumei de frica, neputinta, vulnerabilitate sunt clivate. Cand, inconstient, ne apropiem de astfel de emotii, raspundem cu furie.
Astfel, furia poate deveni un raspuns obisnuit in situatiile greu de controlat. E un mecanism de aparare fata de durerea si trairile peste care am pus capac ca urmare a traumelor. Uneori, nu suntem constienti ca simtim furie si ajungem sa ne manifestam agresiv asupra celorlalti. Alteori, suprimam furia si o intoarcem catre noi insine, autoagresandu-ne.
Exprimarea furiei fara control, impulsiv, pe moment, da sentimentul de eliberare. Simti ca, „te racoresti”, dar, pe termen lung, exista consecinte negative. Daca raspunzi partenerului (din exemplul de mai sus), tipand, bufnind, trantind, intrand intr-o perioada prelungita de tacere, relatia se deterioreaza si starea ta se degradeaza intr-o astfel de relatie.
Autocontrolul furiei
Autocontrolul furiei poate sa para dificil. Furia poate parea o emotie greu de gestionat, mai ales cand avem un istoric traumatic. Cu toate acestea, daca ne ascultam furia si incercam sa ne conectam cu informatiile pe care ni le ofera, ne ajuta sa interactionam mai sanatos cu sine si cu mediul. Intelegand de ce este prezenta, avem claritate si control asupra noastra.
Exista modalitati sanatoase pentru autocontrolul furiei. De exemplu, exercitii de auto-calmare, respiratie, conectarea cu o persoana sustinatoare, miscarea, exprimare prin diferite forme de arta, lovirea pernelor, tipatul intr-o perna, ruperea unui teanc de hartii nefolositoare.
Cu timpul, pe masura ce facem astfel de exercitii, descoperim ca putem sa stam cu furia noastra.
Gestionarea furiei
Doar autocontrolul furiei nu este suficient.
Gestionarea furiei intr-un proces psihoterapeutic ne permite conectarea cu emotiile „ascunse” dedesubtul furiei. Poate fi despre frica, singuratate, durere, lipsa conectarii emotionale cu mama sau o figura de atasament importanta. Poate fi despre neglijare, despre abandon, despre pierderi semnificative. Gestionarea furiei presupune un proces profund de reconectare care ne ajuta sa deblocam resurse importante. Gasim raspunsuri adecvate in loc sa recurgem la reactia automata de furie.
De asemenea putem avea tabuuri despre furie (constiente sau inconstiente) ceea ce impiedica raspunsul natural de lupta sau fuga in situatii de pericol. In astfel de cazuri avem nevoie ca in procesul de terapie sa dobandim claritate cu privire la interdictiile care ne fac sa ne blocam furia si sa invatam sa stam cu furia noastra.
Procesul psihoterapeutic ne ajuta sa distingem intre furia toxica si furia sanatoasa si sa ne continem furia sanatoasa. Ne ajuta sa avem claritate asupra situatiilor in care nu am putut fi in control, in care limitele ne-au fost abuzate, si de catre cine. Ne ajuta sa devenim constienti de furia suprimata si de cauzele suprimarii ei. Poate ca urmam un model de suprimare a furiei si sacrificiu de sine pentru a crea imaginea unui om bun, iubitor. Sau percepem un pericol foarte mare daca ne exprimam furia.
Un obiectiv important in vindecare il constituie deblocarea furiei suprimate si exprimarea asertivitatii.
Cu cat avem mai multa claritate in ce priveste sensul furiei cu atat ne crestem capacitatea de a o contine si gestiona.
Ilustratie: Dorien Bellaar