Depresie. Comportament depresiv. Psihoterapie

depresie, comportament depresiv, psihoterapie depresie

În acest articol găsești informatii despre depresie:  ce este depresia, ce este un comportament depresiv (de la o reactie de aparare sanatoasa la un mod patologic de relationare), depresia severa, cum este experimentata depresia, psihoterapie depresie.

Mă refer la depresie folosind expresia „experiență depresivă” deoarece, depresia, mai inainte de a fi un diagnostic psihiatric, este o experiență de viață.  Poate nu o experiență plăcută, dar în mod evident, o experiență cu sens.

Ce este experiența depresivă?

Este o tulburare afectivă datorată pierderii speranței în fața zădărniciei încercărilor repetate de a ajunge la ceva dorit.

Această experiență este diferită de experiența doliului.

În cazul pierderii cuiva drag, o persoană pierde un altul de care este atașată. În depresie, ea pierde condițiile care fac posibilă o astfel de legătură.

Conform sistemelor de diagnostic psihiatric (DSM IV), în stabilirea unui diagnostic de depresie și pentru măsurarea profunzimii acesteia se au în vedere prezența pe anumite perioade de timp a unui număr de simptome din lista următoare:

– dispoziție depresivă – tristețe, starea de „fără chef ” la adulți sau stare iritabilă la copii și adolescenți,
– lipsa interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile,
– pierdere sau câștig în greutate,
– insomnie sau hipersomnie,
– activitate motorie agitată sau încetinită,
– lipsa energiei sau oboseală,
– sentimente de culpabilizare excesivă,
– capacitate redusă de concentrare sau decizie,
– idei recurente de moarte, planuri de suicid.

Asociate acestor simptome sunt și sentimente de:

-tristețe, iritabilitate, meditativitate, anxietate, acuze de durere, dificultăți în relațiile intime, interacțiuni sociale mai puțin satisfăcătoare, dificultăți în activitatea sexuală.

Comportament depresiv – de la reacția de apărare sănătoasă a organismului la un mod patologic de relaționare.

Emoțiile au rolul de a crea în interiorul organismului stări care să ne permită să gestionăm situațiile cu care ne confruntăm. Așa cum durerea simțită la tăierea cu un obiect ascuțit are rolul de a ne proteja contra unei răniri și mai profunde, tot așa și emoțiile au acest rol de protecție.

În această perspectivă, starea emoțională de depresie/deprimare poate fi văzută ca cea mai bună modalitate de autoreglare a organismului. 

Atunci când ne simțim deprimați ne ajută să acceptăm emoția, in ciuda disconfortului de a fi „fara chef”. Emoția de deprimare este normală. Ne oferă un prilej de a încetini, de a renunța, permitându-ne astfel să ne restabilim și să ne reîncărcăm.

Ce este un comportament depresiv?

Când o persoană își pierde interesul pentru ceva pe care crede că nu îl poate obține, nu mai luptă. În acest mod, se protejează de a fi rănit sau distrus. E reacție de apărare sănătoasă, în care persoana trăiește depresia ca o suferință care îi limitează capacitatea de functionare.

Organismul este comutat pe modul „in asteptare”: eforturile sunt reduse, energia este scăzută, nivelul activității și intensitatea experiențelor sunt limitate.

Este ca hibernarea în cazul animalelor sălbatice. Persoana a atins un punct în care continuarea activității ar însemna o risipă de energie. Experiența de depresie îi permite persoanei să ia un răgaz pentru a analiza situația și a lua o decizie.

Depresia poate semnala apariția unei etape de tranziție în viață când „Nu mai merge să fac ceea ce făceam”. Ne poate reorienta spre căutarea unui răspuns la întrebarea  „Ce am de ales?”.

Atunci când o persoană foloseste un comportament depresiv într-un mod rigid și stereotip, mecanismul, care inițial are rolul de autoreglare a organismului, se manifestă ca o apărare rigidă, patologică, devenind un mecanism epuizant.

Este ca atunci când durerea, care inițial are rolul să prevină durerea mai profundă, devine o durere cronică, paralizantă.

Acest comportament depresiv rigid poate fi descris ca un cerc vicios. Scade abilitatea organismului de a gestiona propriile procese mentale și fizice și solicitările externe, ceea ce duce la și mai multe eșecuri și, în consecință, duce la adâncirea stării de depresie și mai departe la o scădere și mai accentuată a capacității organismului.

Eu recomand explorarea experienței depresive într-un proces de psihoterapie.

Experiența depresivă patologică. Rolul semnificativ al factorilor biologici și psiho-sociologici.

Predispoziția genetică poate fi răspunzătoare în situații solicitante când persoanele reacționează preponderant într-o manieră depresivă.   Creierul funcționează într-un mod rigid, neavând capacitatea de a reacționa flexibil la situațiile curente de viață.

În ce privește rolul factorilor psihologici și sociali, o persoană care a experimentat pierderi semnificative în primele etape ale vieții conservă această experiență sub forma unor scheme emoționale depresogene. Dacă mai târziu se regăsește într-o situație de pierdere semnificativă, atunci reacțiile sale emoționale pot activa aceste scheme. Aceste scheme reprezintă tipare rigide care afectează modul în care este percepută realitatea și experimentarea realității. O persoană simte absența dragostei, se simte umilită, blocată și neputincioasă și nu este capabilă să mobilizeze o reacție alternativă.

De asemenea, experiențele de pierderi pot fi transmise de la o generație la următoarele, pe calea legăturilor sufletești. Astfel, consecințele experiențelor de pierdere ale părinților, nerezolvate, se regăsesc la copiii lor sub forma depresiei, ideației suicidare.

Cum este experimentată experiența depresivă?

Persoana deprimată este copleșită de teamă, singurătate, nesiguranță, deznădejde și rușine, se confruntă cu gânduri iraționale și cu incapacitatea de a se bucura sau de a aștepta cu interes ceva.

Experimentează nu atât sentimentul deznădejdii, cât mai degrabă o senzație continuă de greutate fizică, corpul fiind perceput ca fiind greu sau gol. Persoana poate experimenta lipsa oricărui fel de sentiment, o senzație de vid interior și o lipsă de energie care poate duce la încetinirea funcțiilor psiho-motorii. Nu mai are suficientă energie pentru a merge mai departe, lipsesc auto-susținerea, voința și motivația și persoana rămâne izolată în trecut, fără să poată imagina un viitor.

În experiențele depresive severe persoana se confruntă cu lipsa totală de interes. Nimic nu este relevant și nu există nici o intenție. E un fel de finiș, un timp și spațiu arid, fără posibilități, în care prezentul viu, nu există. În astfel de situații depresia poate conduce la suicid.

Experiența depresivă afectează persoana diagnosticată cu depresie, dar și pe cei apropiați cum sunt familia și persoanele semnificative.

Reacția obișnuită a familiei sau a persoanelor apropiate este mai întâi optimistă, de încurajare. Ei spun: „Haide, o să fie bine în curând. Haide să ne distrăm, o să te ajute să treci peste asta.” . Mai târziu, când eforturile se dovedesc ineficiente, ei obosesc, aleg să se protejeze și se retrag.

Psihoterapie depresie

Explorarea experienței depresive într-un proces de psihoterapie pentru depresie ajută persoana să își recapete vitalitatea. În procesul de psihoterapie depresie persoana este ajutată să identifice și să recunoască experiențele sale traumatice care genereaza experiența depresivă actuală.

Este esențială dezvoltarea capacității de a rămâne în corp cu trăirile emoționale și senzațiile fizice. Este benefic sa rămânem deschiși și iubitori față de sine.

În procesul de psihoterapie pentru depresie folosesc si Metoda Propozitiei Intentie, dezvoltata de profesorul Franz Ruppert. Despre aceasta metoda de psihoterapie a traumei gasiti mai multe detalii aici.

Bibliografie:

Francesetti G., Roubal, J. (2014). Aplicații Clinice ale Psihoterapiei Gestalt. Abordarea experiențelor depresive din perspectiva terapiei Gestalt. București: Editura Gestalt Books. 

Sursa foto: https://www.pri.org/stories/2016-03-01/depression-isnt-funny-these-comics-are