În acest articol sunt informații despre fobii, obsesii, compulsii (acțiuni compulsive), definiții, clasificare și psihoterapia pentru fobii, obsesii, compulsii. Procesul de terapie are la bază psihoterapia traumei.
Ce este fobia?
Fobia este frica intensă și nemotivată de un obiect sau un loc. Acestea sunt percepute în mod nerealist ca fiind periculoase.
Persoanei nu îi este frică de obiectul/locul în sine (nu îi este teamă că l-ar putea răni), ci are o fobie de senzațiile pe care acesta i le provoacă. Fobia are legătură cu dificultatea de a simți anumite emoții și senzații în corp. Persoana evaluează emoțiile și senzațiile ca insuportabile.
Pentru a nu mai avea senzațiile și sentimentele neplăcute și greu de suportat, persoana tinde să evite contactul cu acele obiecte sau condiții din mediu. Are nevoie să aibă controlul complet pentru a se asigura că obiectul fobic nu este prezent.
Fobia se dezvoltă într-o relație în care persoana, copil fiind, nu a fost sprijinită în reglarea emotiilor și senzațiilor sale. Fără conținerea emoțiilor și senzațiilor de către un adult într-un mod sănătos, senzațiile au devenit periculoase, iar copilul conectează senzațiile interne insuportabile cu un obiect extern care este mai ușor de controlat.
Corpul este micșorat.
Tipuri de fobii
Fobii de contaminare
Fobia de contaminare este frica de faptul că un obiect extern ar putea intra în corpul persoanei. Pericolul este imperceptibil (praf, murdărie, cioburi, gunoi) și dificil de controlat. Această frică este adesea învățată într-o relație primară în care figura parentală este intruzivă din punct de vedere fizic. Persoana crește cu sentimentul că nici măcar granițele corpului nu sunt controlabile și clar delimitate și că mediul poate să le încalce în diverse feluri.
Fobii difuzive
Fobia se dezvoltă și se ramifică rapid și mult (începe cu un obiect și sunt adăugate altele). Persoana trăiește cu iluzia că este posibilă menținerea controlului asupra propriului corp prin controlarea mediului extern.
Fobii monotematice
Fobia de obiecte sau situații precise (de exemplu fobia de avioane).
Ce sunt obsesiile?
Obsesiile sunt gânduri, impulsuri sau imagini de tip invaziv și repetitiv care sunt prezente în minte într-un mod nedorit, irațional și incontrolabil.
Obsesiile pot fi temeri de: boli, a-și face rău sieși sau altora, a fi inadecvat social, a face greșeli, gânduri religioase necorespunzătoare, gânduri sexuale interzise. Obsesiile pot implica, de asemenea, nevoia de simetrie, exactitate, ordine.
Funcția lor pare a fi aceea de a controla emoțiile și senzațiile corporale de care se teme și pe care le consideră periculoase.
Sunt situații în care persoana le înțelege motivele și le asumă ca fiind ale sale. Sunt obsesii sintonice. Persoana știe că ea este cea care trebuie să știe dacă a închis gazele sau nu, sau să decidă dacă trimite mesajul pe care l-a scris sau nu.
Sunt situații în care persoana resimte gândurile ca fiind străine, venite din afara ei (obsesii distonice). Poate avea în minte imagini violente împotriva sa sau a celor dragi. Furia pe care o simte împotriva cuiva drag este adânc reprimată și nu este exprimată. De asemenea, persoana se confruntă și cu frica de a avea propriile emoții, propria voință și de a fi separată de persoana semnificativă.
Persoana încearcă să controleze emoțiile și evită acțiunea. Corpul este foarte încordat și tensionat din moment ce persoana este implicată constant în sarcina de a controla toată energia pe care o simte.
Compulsiile
Compulsiile sunt acțiuni pe care o persoană se simte forțată să le facă sub impulsul unei constrângeri interne pentru a calma tensiunea excesivă. Dacă nu realizează acea acțiune specială, senzația e că va fi aruncată într-o mare teroare și ceva îngrozitor s-ar putea întâmpla.
Compulsiile pot include: spălarea, curățarea, verificarea, repetarea, numărarea, aranjarea lucrurilor într-o anumită ordine, căutarea reasigurării etc.
Tipuri de compulsii
Compulsii restrictive
Gesturile restrictive au scopul precis de a calma tensiunea care a devenit de nesuportat.
Ritualurile sunt repetări ale unui singur gest direcționate să controleze o emoție care e resimțită ca fiind periculoasă și incontrolabilă. De exemplu: dacă nu voi număra până la trei, nu voi putea închide ușa. Gesturile sunt însoțite de o gândire magică.
Ticurile sunt comportamente reflexe caracterizate prin repetare. Ele sunt un tip de descărcare corporală a tensiunii care devine insuportabilă la nivel corporal. Un element adesea întâlnit în ticuri este imposibilitatea de a exprima dezacordul în mediul familial.
Bâlbâiala este frica de a exprima un gând contrar sau agresiv împotriva unui membru al familiei de care persoanei îi este frică. Persoana simte impulsul de a se exprima, dar simte și un blocaj puternic.
Compulsii expulsive
Gesturile sunt făcute pentru că par să răspundă unui scop precis (de exemplu, spălarea mâinilor). În realitate, au scopul de a calma o tensiune puternică. În timp ce ritualul este precis și calmant (spălatul mâinilor de trei ori), compulsiile expulsive pot să se prelungească și să dureze până când persoana este epuizată.
Scopul gesturilor compulsive expulsive poate fi dorința de a scoate din corp o experiență care a devenit de nesuportat, o senzație sexuală sau de agresivitate pe care corpul a simțit-o în copilărie. Copilului îi este teamă că va fi pedepsit pentru că a simțit excitare și că va fi aruncat din relație. El încearcă zadarnic să își arunce propriul corp, experiența corporală sau nevoia. Încăpățânarea cu care persoana adultă face gestul expulsiv exprimă furia pe care o simte pentru că trebuie să nege o parte din sine.
Psihoterapia pentru fobii, obsesii, compulsii
Psihoterapia pentru fobii, obsesii, compulsii are în centru ideea că fobiile, obsesiile și compulsiile sunt stiluri relaționale disfuncționale. Fiecare dintre ele dezvăluie o dificultate serioasă a persoanei de a intra într-un contact hrănitor cu mediul. O asemenea funcționare arată o disociere severă a psihicului ca urmare a confruntării persoanei cu evenimente traumatice. Pentru a face față anxietății, durerii, persoana apelează la strategii de supraviețuire (evitare, control, compensare, negare și reprimare a experiențelor traumatizante, produce iluzii (alte explicații, identitate confuză), își asumă foarte multă vină).
În procesul de psihoterapie, eu sprijin clientul să conștientizeze rolul simptomului său. Îl ajut să își conțină senzațiile corporale, să își recunoască nevoile, să fie în contact cu emoțiile sale. Pe măsură ce procesul avansează, structurile psihice sănătoase ale clientului câștigă teren. Persoana acceptă ca realitate propria traumă, iar strategiile de supraviețuire menite să protejeze persoana de confruntarea cu trauma își pierd funcția.
În procesul de vindecare, fiecare client are propriul său ritm
Dacă îți dorești să explorăm ce anume încearcă corpul tău să îți transmită prin aceste stări de evitare, te invit să începem un proces de cunoaștere de sine.
Ai întrebări sau dorești să faci o programare?
Mai multe informatii despre pregatirea mea profesionala aici.
Bibliografie:
Francesetti G., Roubal, J. (2014). Aplicatii Clinice ale Psihoterapiei Gestalt. Terapia Gestalt pentru stilurile relationale fobic-obsesiv-compulsiva de Giovanni Salonia. Bucuresti: Editura Gestalt Books.
