Stima de sine-cat de suficient de bun/a ma simt?

stima de sine
Ce este stima de sine?

Stima de sine se refera la cat de multa valoare ne acordam noua insine la un moment dat. Dupa Cristophe Andre (2009), o stima de sine inalta inseamna sa dovedim ca suntem capabili sa:

  • spunem ce gandim;
  • spunem ce avem de spus, chiar daca avem trac;
  • indraznim sa spunem „nu” sau „stop”;
  • indraznim sa spunem „nu stiu”;
  • ne dam dreptul de a deceptioana sau de a rata;
  • ne dam dreptul sa spunem „mi-e teama” sau „sunt nefericit(a)” fara sa ne simtim injositi;
  • cerem ajutor fara sa ne simtim inferiori;
  • ne dam dreptul de a ne schimba parerea dupa ce chibzuim;
  • facem ce vrem, in acord cu vointa noastra;
  • tragem invataminte din greselile noastre;
  • ne simtim in regula cu ranile din trecutul nostru;
  • suportam sa nu mai fim iubiti, chiar daca pe moment suntem nefericiti;
  • stim ca putem supravietui esecurilor si nefericirilor noastre;
  • nu ne este teama de viitor;
  • insistam cand ne lovim de o dificultate;
  • ne urmam calea, chiar daca suntem singuri;
  • facem tot ce putem ca sa reusim, dar fara sa ne fortam;
  • ii iubim pe ceilalti fara sa ii supraveghem sau sa ii sufocam;
  • dam dovada de umor fata de noi insine;
  • radem din toata inima daca suntem luati peste picior;
  • ne acordam dreptul de a fi fericiti;
  • nu ne lasam pacaliti de publicitate sau de moda;
  • indraznim sa ne aratam in costum de baie chiar daca corpul nostru nu arata perfect;
  • nu ne desconsideram atunci cand nu suntem multumiti de noi insine;
  • ne consideram OK, cu calitatile si defectele noastre;
  • ne simtim impacati cu noi insine;
  • ne acceptam asa cum suntem azi, fara sa renuntam totusi sa ne schimbam maine;
  • simtim ca progresam si ca tragem invataminte din viata;
  • ne gandim si la altceva decat la noi insine.
Ce anume face ca stima de sine sa se diminueze?

Stima de sine este determinata, pe de o parte, de mesajele timpurii, verbale si non-verbale, pe care le primim de la parinti, iar pe de alta parte, este determinata de cum interpretem acele mesaje.

De exemplu, multe familii au dificultati in a vedea si a recunoaste faptul ca propriul copil este o persoana separata, unica, cu propriile gusturi, nevoi si dorinte. Cand parintii raman prea mult in ceea ce isi doresc si isi imagineaza ca este copilul lor, pentru copil poate inseamna ca el este rau. Aceasta centrare a parintilor pe propriul sine si incapacitatea de a isi vedea propriul copil, duce la o depreciere de sine considerabila a copilului.

Lipsa comunicarii emotionale dintre membrii familiei adanceste prapastia dintre ceea ce vor parintii si ceea ce sunt copiii. Astfel se creaza o imensa ruptura intre copii si parinti. 

Parintii se plang de copiii lor astfel: „Ea/El nu vorbeste niciodata cu noi.” sau „Pur si simplu nu il mai cunosc/ nu o mai cunosc.” sau „Doar il/o cunosc! Ii place sa bata mingea/ sa stea in oglinda, prefera sa piarda vremea cu prietenii/prietenele decat sa fie cu noi sau sa-si faca temele, se infurie repede”…

in timp ce copiii spun: „Parintii mei nu ma asculta. Nici macar nu stiu cine sunt eu!” sau „As vrea ca parintii mei sa ma „auda”, sa ma cunoasca, sa imi satisfaca nevoia de iubire, dar cu cat trece timpul, sunt mai de neinteles pentru ei, mai strain/a si mai necunoscut/a.” …

Cum manifestam lipsa stimei de sine sau o stima de sine diminuata?

In feluri care arata ca nu se simtim bine cu noi insine. Iata cateva dintre semnele comune:

  • vaicareala,
  • timiditate,
  • perfectionism,
  • lauda exagerata,
  • a recurge la diferite tactici in vederea obtinerii atentiei,
  • a fi critic cu sine,
  • a-i invinovati pe ceilalti pentru orice,
  • teama de a incerca lucruri noi,
  • lipsa increderii in oameni,
  • comportament defensiv,
  • mancat excesiv,
  • dorinta de a face intotdeauna pe plac,
  • incapacitatea de a face alegeri, de a lua decizii, de a spune „nu”,
  • comportamentul antisocial.
Sugestii utile parintilor pentru a creste si a consolida stima de sine a copiilor.

Iata 13 sugestii utile, oferite de Violet Oaklander (2013), a caror aplicare permite consolidarea sentimentul de sine al copilului:

1. ascultati sentimentele copilului, admiteti ca ele exista si acceptati-le.

In cazul copiilor mici puteti oferi, in fiecare zi, un timp regulat pentru exprimarea sentimentelor (de furie, de frica, de ingrijorare, etc). Acesta este un moment in care copilul poate spune toate lucrurile care l-au facut sa se simta intr-un anume fel, fara ca sa aduceti argumente, fara sa-l contraziceti, fara sa-i oferiti explicatii, justificari sau sa faceti comentarii. Important este sa fiti cu el, sa ii acordati atentie si suport pentru ceea ce simte. Timpul alocat pentru culcare este un moment bun si elibereaza copilul de eventualele stari proaste inainte de culcare.

2. tratati-l cu respect, acceptati-l asa cum este.

Asigurati-va ca intelege foarte clar ca ceea ce nu acceptati sunt doar anumite comportamente ale sale;

3. oferiti-i o lauda specifica, la obiect.

De exemplu ii puteti spune: „Imi place cum ai aranjat azi lucrurile la tine in camera.”, in loc de „Ce copil minunat esti.” In primul caz, copilul primeste un feedback pentru cat de bine se descurca intr-o situatie specifica. In cel de-al doilea caz va tinde sa creada ca va prostiti, pentru ca el stie ca nu este chiar atat de minunat.

4. fiti sinceri cu el, exprimati-va cu privire la ceea ce simtiti si credeti, fara sa-l lezati deoarece aveti gusturi sau pareri diferite.

In cazul in care va simtiti tensionati, tristi, va este teama, etc, este preferabil sa ii spuneti copilului despre cum va simtiti in acel moment si despre cauza sentimentelor dumneavoastra. Astfel el intelege care este sursa comportamentului dumneavoastra si nu isi ia asupra sa vina pentru cum va simtiti;

5. folositi mesaje „eu”, mai degraba decat mesaje „tu”.

De cate ori sunteti suparati de ceea ce copilul nu face bine in loc sa va exprimati nemultumirile cu privire la ceea ce nu face bine sau cum trebuie, incepeti sa vorbiti despre dumneavoastra, despre cum va simtiti, despre temerile voastre, despre vina pe care o resimtiti, etc. De exemplu ii puteti spune copilului: „Ma ingrijoreaza ca tu ai acum rezulate slabe la scoala.” in loc de „Esti cel mai prost copil din clasa ta.”

6. fiti specifici atunci cand il criticati si evitati sa ii spuneti „Tu intotdeauna…” sau „Tu niciodata…”. Cu siguranta veti descoperi ca exista si situatii in care copilul procedeaza asa cum doriti.
7. oferiti-i un timp special cu voi.

Acest timp poate fi destul de scurt, 20 sau 30 de minute, insa lasati copilul sa decida ce activitate sa faceti impreuna. Dumneavoastra oferiti atentie deplina, facand ceea ce copilul VREA sa faca (ritualurile de culcare nu intra aici).

8. oferiti-i responsabilitati, independenta si libertatea de a face alegeri;

implicati-l in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor privitoare la diferite evenimente din familie si din propria-i viata. Respectati-i sentimentele, nevoile, dorintele, sugestiile si intelepciunea;

9. evitati sa emiteti judecati, evitati sa oferiti multi de „trebuie” si sfaturi inutile;
10. fiti voi insiva un model bun

Apreciati-va pe voi insiva, faceti lucruri pentru voi insiva. Este bine sa ne apreciem propria persoana. Este in regula sa ne simtim satisfacuti in urma unor impliniri. Este bine sa simtim placere fata de propria persoana;

11. luati-l in serios, acceptati-i hotararile. El stie cand nu ii este foame/frig, etc;
12. daca copilul exprima sentimente negative despre sine, sa fiti atenti sa nu-l contraziceti.

De exemplu, daca copilul spune: „Sunt asa de urat!”, ati putea fi tentati sa spuneti „Nu! Esti frumos!” Acest lucru serveste doar la cresterea sentimentelor de sine negative, nu la a le schimba, deoarece mesajul implicit este: „ Tu gresesti cand crezi ca esti urat.” Schimbarea trebuie sa vina din interiorul copilului si acest lucru poate fi obtinut prin faptul de a-i permite lui sa aiba sentimente proprii si, totodata, de a i le accepta.

13. amintiti-va ca el este minunat si uimitor in unicitatea sa, chiar daca este foarte diferit de voi;

*

Bibliografie:
Andre, C. 2009. Imperfecti, Liberi si Fericiti. Practici ale Stimei de Sine. Bucuresti: Editura Trei.
Oaklander, V. 2013. Ferestre catre copiii nostri. Gestalt-Terapie pentru Copii si Adolescenti. Bucuresti: Editura Herald.

Ilustratie: Daniela Dumitru

Publicat de Daniela Dumitru

Sunt Daniela Dumitru, Psiholog, Psihoterapeut practicant autonom, cu atestat de libera practica, cod RUP 15047, la Cabinet Individual de Psihologie Dumitru Daniela, cod 10B4825. Sunt specializata in a ajuta adultii care au fost traumatizati in copilarie, cu expunere repetata la abuz si neglijare. Detin Atestat de libera practica in Psihoterapie Integrativa, cu specializare in terapia traumei complexe.