Există momente în care tot ce am construit se dărâmă. Pierzi ceva. Poate un job care te definea sau o relație semnificativă. Treci prin schimbări biologice grele, fie o boală, fie tranziția la menopauză. Sau traversezi experiențe spirituale care te copleșesc. Toate acestea sunt momente în care suntem, la modul cel mai real, la pământ.
În astfel de situații, o întrebare ne apare în minte: care e sensul? De ce trec prin așa ceva?
Sau dacă nu auzim întrebări în mintea noastră, poate ne surprindem justificând ce s-a întâmplat. Ce ni s-a întâmplat. Sau încercând să iertăm pe cineva ori să ne forțăm să acceptăm.
Direcția se construiește
Direcția propriei vieți se construiește treptat. Acolo unde ne ducem intenția, cresc atenția și eforturile noastre.
Din experiența mea, întâi se conturează direcția.
Imediat după o criză, psihicul nostru caută cu disperare o soluție. În acele perioade, sensul poate arăta ca o strategie de supraviețuire: o dorință de a salva pe cineva, o fantezie despre a avea o misiune, o nevoie de a demonstra ceva. Acel „sens” în acel moment are rolul lui salvator — este schela provizorie care ne ține în viață și ne dă puterea să mergem mai departe.
Nu de puține ori m-am rugat să găsesc sensul și direcția. Încotro să o iau. Poate că am așteptat să am revelații. Și cred că de cele mai multe ori avem nevoie să ne putem baza pe ceva sau pe cineva atunci când suntem jos. Iar uneori un punct de sprijin poate fi credința într-o forță superioară. Mai ales atunci când altceva nu este sau nu poate fi primit în interiorul nostru.
La un moment dat am încetat să mă mai rog. Direcția se construia în interiorul meu. Îmi era mai ușor, pentru că aveam eu însămi mai multe repere interioare. Iar direcția să nu mai fie o revelație, ci despre ce îmi doresc pentru mine.
Pericolul iluziilor de vindecare
Trăim într-o lume care ne vinde iluzii. Când suntem la pământ și disperați, suntem vulnerabili în fața promisiunilor de vindecare rapidă: încercăm orice.
Adevărul clinic este altul: psihicul nu poate fi păcălit sau grăbit.
Sensul sau direcția se așează în ritmul lor. Să forțăm asta nu este vindecare. Poate fi invalidare și re-traumatizare. Un proces natural și sănătos nu îți promite că îți face ceva, ci îți oferă cadrul de siguranță în care să te întâlnești pe tine, fără să te mai dezintegrezi.
Care e sensul?
A căuta o direcție după o criză nu înseamnă să justifici răul care ți s-a întâmplat, ci să te întrebi: „Având în vedere unde mă aflu astăzi, cum pot face ce este mai bine pentru mine?”
În realitate, sensul este o direcție pe care o construim zi de zi, chiar din locul în care ne aflăm.
Între momentul de criză și până la găsirea sensului, este nevoie de un timp mai lung. Sensul apare cu mult mai târziu, după depășirea crizei. Sensul se conturează uitându-ne înapoi, ca la o sumă a mai multor momente în care am căutat, am înțeles ceva, am simțit intens, am ales o direcție.
Când te întrebi care e sensul după o pierdere sau o experiență grea, pot spune că sensul se va dezvălui. De fiecare dată. Dar mai întâi apar alte trăiri, alte preocupări: psihicul încearcă să facă față cum poate mai bine la o situație care îl copleșește.
După multă furtună interioară sensul se poate dezvălui.
Sensul este despre cine devii tu după acea experiență. Ce capacitate din tine ai dezvoltat. Sau ce parte din tine ai integrat. Acesta e sensul care vine de după experiența de integrare a crizei și a ceea ce a presupus ea.
Identitatea noastră este suma tuturor experiențelor noastre, a rolurilor pe care le-am avut, a bătăliilor pe care le-am dus. Cu fiecare experiență, identitatea noastră se lărgește. Și aici este un sens de creștere.
Cum te pot însoți
Ca psihoterapeută, știu că nu îți pot oferi un răspuns de-a gata la întrebarea „care e sensul?”. Pentru că nu știu răspunsul pentru tine.
Ceea ce știu este să te însoțesc să traversezi tranzițiile grele din viața ta. Să rămân alături când îți e greu, cu propriile tale bătălii, emoții sau conflicte interioare.
Știu că nu e despre sensul meu, ci al tău.
*
Ilustrația este creată de mine din pete de cafea, cărora le-am dat apoi un sens într-o formă recognoscibilă.
