Arhive etichetă: imagine-de-sine

Imaginea de sine este oglinda interioară prin care ne privim valoarea, corpul și locul în lume. Ea se construiește din primele interacțiuni de atașament și se transformă pe parcursul vieții, fiind influențată de experiențele personale. De de la traume și neglijare, până la presiuni profesionale sau schimbări biologice precum menopauza.

Fie că vorbim despre provocările anorexiei și ale rușinii de corp, fie despre blocajele cauzate de sindromul impostorului, explorăm aici modul în care ne putem reconstrui o imagine de sine în acord cu realitatea. În același timp, avem nevoie să construim acea voce internă blândă și empatică, capabilă să ne vorbească cu compasiune.

Echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză

Te simți mai iritabilă, mai anxioasă, mai obosită sau mai puțin motivată decât te știai?

Perimenopauza și menopauza sunt etape cu cele mai profunde reconfigurări prin care poate trece o femeie — pe plan hormonal, dar și emoțional și identitar. Există o explicație clară, neurobiologică. Hormonii sexuali nu influențează doar corpul. Ei influențează și starea psihică.

Iată cum.

1. Estrogenul — claritatea minții și bucuria de a trăi

Estrogenul susține, la nivel cerebral, sinteza de dopamină și serotonină — cei doi „mesageri” ai motivației, ai concentrării și ai bucuriei. Când nivelul lui scade, resimțim:

  • ceață mentală și dificultăți de concentrare;
  • un nivel de energie mult mai scăzut decât înainte;
  • pierderea motivației și plăcerii pentru lucruri care înainte ne interesau;
  • o senzație de epuizare profundă („nu mai am chef să mă ridic din pat”).

Dacă există deja un teren depresiv netratat, scăderea estrogenului poate acționa ca un amplificator al acestuia.

Ce te ajută să ai un echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză?

Poate mai mult decât altădată, avem nevoie de odihnă adaptată nevoilor actuale, de mișcare, dietă sănătoasă, de evaluări medicale pentru echilibrare hormonală.

Ce apare în tine când te gândești la astfel de lucruri? Cum privești ritmul pe care îl ai acum? Ce gândești despre tine?

Fără să vrem, adesea, ne putem surprinde judecându-ne, comparându-ne cu alții, devalorizându-ne sau criticându-ne. Aceste dinamici interne produc presiune, un stres mai mare, ură de sine și înrăutățirea stării generale.

Aducerea atenției către lumea internă, cum gândim despre noi și cum ne raportăm la noi, susține echilibrul emoțional. De asemenea, poate fi necesar să ne uităm împreună și la cauzele mai profunde ale stărilor depresive, acolo unde ele există.

2. Progesteronul — calmantul natural

Progesteronul acționează asupra receptorilor GABA din creier, având un efect asemănător unui calmant natural. El este cel care ne ajută să nu ne agităm din orice, să punem gândurile „pe pauză” și să ținem la distanță amintirile sau emoțiile mai dureroase.

Când scade, este de așteptat să apară:

  • iritabilitate — te enervezi mai ușor din lucruri mărunte;
  • anxietate, frici și incapacitate de a face față unor situații mai stresante;
  • un „scut emoțional” mai slab, care lasă la suprafață vulnerabilitate crescută, răni sau traume mai vechi;
  • ruminații — gânduri care se repetă obsesiv, fără să găsești o rezolvare.

Din experiența mea, fluctuațiile hormonale din această perioadă reactivează adesea dinamici emoționale mai vechi — un istoric de respingere, abandon sau relații parentale dificile.

Cum sprijinim reechilibrarea:

  • Pe plan biologic: un consult de specialitate pentru evaluarea și, eventual, reechilibrarea nivelului de progesteron.
  • Pe plan psihic: psihoterapia te ajută să procesezi conținuturile emoționale care ies acum la suprafață, să gestionezi starea de vulnerabilitate și să-ți construiești mecanisme sănătoase de autoreglare.

3. Testosteronul — sursa forței interioare

Deși prezent în cantități mai mici la femei, testosteronul are un rol esențial în sentimentul de putere personală, fermitate și reziliență în fața vieții.

Dacă scăderea estrogenului și progesteronului creează deja o vulnerabilitate generală (prin oboseală, anxietate, lipsă de claritate), scăderea testosteronului adâncește această stare într-un mod specific:

  • poate apărea senzația pregnantă că „nu mai faci față” lumii și cerințelor de zi cu zi;
  • devine mai greu să pui limite clare și să te simți în siguranță în propria viață.

Contează desigur dacă ai fost o persoană sportivă sau mai degrabă sedentară. Și cum te-ai raportat la a avea forță fizică.

Multe dintre noi am fost învățate, încă din copilărie, să respingem ideea de „forță” sau „putere”. De asemenea, nu de puține ori forța a fost manifestată în jurul nostru cu agresivitate și violență, lipsind blândețea din mediul familial.

Sau poate că dificultățile prin care am trecut ne-au determinat să ne respingem vulnerabilitatea naturală. Ori a fost respinsă de către cei din jur. Acum că vulnerabilitatea este prezentă și amplificată prin scăderea hormonilor, care este relația ta cu vulnerabilitatea?

În ce fel îi lași pe ceilalți să te susțină?

Cum reconstruim forța interioară:

  • Pe plan biologic: reechilibrare hormonală la recomandarea medicului, antrenamente de forță, care stimulează natural secreția de testosteron și susțin sănătatea osoasă.
  • Pe plan psihic: un proces în care redefinim, împreună, relația ta cu vulnerabilitatea – acea sensibilitate naturală, dar și cu puterea — o forță blândă, fermă și protectoare, nu una agresivă.

Nu trebuie să treci singură prin această tranziție

Perimenopauza și menopauza nu înseamnă pierderea identității tale, ci o perioadă de reașezare. Cred că fiecare femeie are propriul ei traseu și are nevoie de ajustări specifice. Cu sprijinul potrivit — biologic și psihoterapeutic — este posibilă regăsirea stării de echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză.

Dacă te confrunți cu dificultăți, cu anxietate, stări depresive, iritabilitate sau un sentiment de vulnerabilitate în această perioadă, te invit să îmi scrii. Împreună putem găsi calea ta, personală, spre echilibru emoțional în perimenopauză și menopauză.

Programează ședință

Fiecare drum spre claritate începe cu un prim pas. Află mai multe despre mine sau despre cum lucrăm în ședințele de psihoterapie pentru tranziții de viață.

Imagine: pictura este făcută de mine și reprezintă un măr copt, cules de mult, dar încă frumos, cu pete ce vorbesc despre trecerea timpului și despre transformare.

Relația cu un părinte narcisic la vârsta adultă

Ești un adult funcțional, cu propria ta viață, propriile decizii, poate proprii copii. Și totuși, la un telefon de la mama sau tatăl tău ori la un prânz de duminică, redevii — pentru câteva ore sau câteva zile — o versiune mai mică, mai confuză și mai epuizată a ta.

Relația cu un părinte narcisic la vârsta adultă nu ține cont de vârsta ta reală. Tiparul relațional s-a format cu zeci de ani în urmă și continuă să se activeze automat, indiferent câți ani ai acum. Când ești adult în toată firea, rănile nu mai vin de la notele de la școală, ci din modurile rafinate în care acesta îți invadează granițele în prezent.

Cum poți să recunoști relația cu un părinte narcisic la vârsta adultă

1. Regresia bruscă de vârstă

Chiar și la gândul că vei avea o discuție cu părintele, simți cum adultul din tine dispare. Vocea îți devine mai subțire, te simți un copil neputincios, blocat, te strângi, alegi cuvintele cu grijă. Este un reflex vechi de supraviețuire, nu o slăbiciune de caracter.

2. Vinovăția care nu are o cauză reală

Ieși dintr-o discuție și simți o încărcătură emoțională grea. Deși pare că e interesat de tine, nu simți că te vede, că te aude ori că îi pasă real. Vrei să pui limite, dar simți vina de a-l răni. Vinovăția pe care o simți nu este răspunsul la o greșeală reală, ci la un tipar relațional în care ai învățat că existența ta, prin ea însăși, e o problemă. Că tu ești de vină.

3. Nevoia compulsivă de a te explica și justifica

Observi că, în minte, continui conversația mult după ce s-a terminat ? Construiești argumente, cauți dovezi că nu ești „exagerat/ă” sau „prea sensibil/ă”? Dacă simți nevoia disperată de a-ți dovedi versiunea realității în fața altcuiva sau chiar și atunci când nu mai e nimeni de față să te asculte, e un indiciu că ai fost antrenat sistematic să te îndoiești de propria percepție. Să crezi că tu te porți inadecvat.

4. Epuizarea disproporționată față de interacțiune

O discuție scurtă te lasă golit/ă de energie pentru restul zilei, deși în aparență „nu s-a întâmplat nimic grav”. Această epuizare este despre efortul tău de a susține o relație în care ești mereu în alertă. Sistemul tău nervos este copleșit.

5. Amorțeala sau „ieșirea din tine” în timpul conversației

Unii oameni nu simt furie sau vinovăție, ci un fel de gol, o detașare sau absență — ca și cum ar privi discuția din afara propriului corp. Este un mecanism de protecție care se activează automat. O parte din psihic însă știe că prezența completă, vulnerabilă, nu este sigură în acea relație.

6. Îndoiala constantă: „oare eu sunt problema?”

Poate observi că e un aspect care revine mereu, indiferent de câte dovezi ai adunat care susțin contrariul. „Nu sunt suficient/ă”, sindromul impostorului, perfecționismul. Această îndoială de sine nu apare de nicăieri. Ea este rezultatul direct al unei dinamici în care părintele a contestat sistematic realitatea ta.

De ce apar aceste reacții interne?

Aceste trăiri nu sunt întâmplătoare. Ele sunt răspunsul firesc în dinamica cu părintele narcisic. Acesta are niște moduri de relaționare pe care le manifestă, adesea fără să fie conștient de mecanismul din spate:

Rolul de victimă

În cabinet descoperim că mulți adulți au de-a face cu narcisismul sub forma victimizării. Părintele își exercită controlul prin boală, lamentare, poziția de victimă. E o mască care îl scutește pe părinte de responsabilitate și te pune pe tine în poziția de a-l consola sau de a te simți vinovat pentru granițele tale.

Infantilizarea

„Mă simt din nou ca un copil neputincios de fiecare dată când vorbim.”

Îți atribuie trăsături puerile, îți vorbește de sus, te menține într-o stare de neputință și de dependență . Prin infantilizare își menține poziția de autoritate. Dacă ești mereu „copilul”, el rămâne mereu părintele care „știe mai bine”. De fapt este incapabil să negocieze de la adult la adult.

Minimizarea suferinței tale reale

„Niciodată nu pot să am o problemă reală, pentru că a lui/a ei e mereu mai mare.”

Când încerci să aduci în discuție răni din copilărie sau probleme din prezent (o boală, un divorț, un burnout) răspunsul este mereu minimizarea și mutarea atenției înapoi la el. Părintele narcisic nu poate procesa suferința ta și nu poate să-și dărîme imaginea de părinte perfect.

Respingerea vulnerabilității tale

„Trebuie să îmi pun nevoile pe pauză și să am grijă să îi ofer ce are nevoie.”

Dacă îi împărtășești un detaliu personal, o teamă, un eșec, nu vei primi suport sau alinare, ci minimizare, râs sau folosirea acelei informații pentru a fi critic sau ironic la adresa ta. Încrederea, vulnerabilitatea ta nu sunt văzute ca valori, ci ca slăbiciuni de care se poate folosi pentru a deține controlul.

Empatia selectivă

”Cu ceilalți se poartă foarte bine, este amabil/ă, generos/generoasă, ca mai apoi să îi bârfească, să îi critice și să mi se plângă mie cât rău îî fac ei.

Părintele narcisic poate fi extrem de amabil, politicos și empatic cu străinii, ginerii, nora, nepoții, în timp ce ție îți „varsă” frustrarea ei, victimizându-se. Mai mult, pe tine te provoacă, stârnindu-ți furia, te critică, te umilește. Te poate face să te întrebi dacă nu cumva tu ești problema, pentru că restul lumii pare să-l vadă altfel.

Se hrănește cu furia și reacțiile tale

Părintele narcisic caută activ să te scoată din minți. O reacție emoțională intensă din partea ta îi confirmă că el este important. Furia ta nu este o reacție „puerilă”, ci rezultatul unei provocări calculate. Provocându-te, el îți aruncă propria mizerie. Când tu te enervezi și țipi, are loc transferul: tu devii persoana „scăpată de sub control, rea și dezechilibrată”, iar el poate adopta instantaneu poziția de victimă calmă.

Drumul către a avea granițe sănătoase

Recunoașterea trăirilor interne ce vin concret din dinamica cu părintele sunt primii pași către schimbare. E bine să știi ca structurile de personalitate rigide rareori se schimbă la maturitate, iar energia ta investită în a spera o schimbare din partea părintelui rămâne, de cele mai multe ori, energie irosită.

Ce poți schimba tu:

  • Să treci de la a tânji să fii în sfârșit înțeles și să te poți conecta cu părintele, la acceptarea realistă a limitărilor lui.
  • Să îți crești capacitatea de a seta granițe ferme.
  • Să îți crești capacitatea de a te proteja în interacțiunile inevitabile cu acesta, fără vinovăția care ți-a fost indusă sistematic.

Cum te poate ajuta psihoterapia

Dacă te-ai regăsit în oricare dintre aceste trăiri, nu înseamnă că ești „prea sensibil” sau că exagerezi. Înseamnă că ai crescut într-o dinamică relațională care te-a rănit, te-a expus lăsându-te neprotejat/ă, neiubit/ă, iar această dinamică este prezentă și acum. În psihotraumatologie numim aceste răni traume psihice, Am scris pe blog despre ele, respectiv trauma de identitate și trauma de iubire.

Dacă simți că ai nevoie de sprijin pentru a procesa relația ta cu un părinte narcisic acum la vârsta adultă, te aștept la o ședință de psihoterapie.

Programează ședință

Imagine: Pictură realizată de Daniela Dumitru

Sunt la menopauză – Psihoterapie de grup

Eveniment încheiat

Sesiunea pilot și grupul de psihoterapie anunțate în acest articol au început în iunie 2026 și s-au desfășurat cu succes. Înscrierea pentru această ediție este acum închisă. Pentru mai multe detalii despre serviciile oferite vizitează pagina Cabinetului Individual de Psihologie Dumitru Daniela.

*

Perioada aceasta s-a născut în mine proiectul „Sunt la menopauză”, iar acum simt că e momentul să vorbesc despre el, să îl fac cunoscut.

Sunt într-o etapă de viață în care sunt la menopauză. E o etapă firească poate veți zice o parte dintre voi, de ce să vorbim despre asta?

Eu aleg să vorbesc pentru că m-a marcat, pentru că, uitându-mă înapoi, văd ce impact a avut asupra mea. Vorbesc la trecut pentru că acum sunt într-o perioadă mai echilibrată și îmi e mai ușor să diferențiez cum a fost, prin ce-am trecut, ce înseamnă, la ce să mă aștept. Desigur, menopauza poate lovi în multe feluri, dar ceea ce putem face este să ne creștem capacitatea de a gestiona cât mai bine efectele ei, pas cu pas.

Tot mai clar îmi este cât de necesar e să construim un trib de femei care se confruntă cu perimenopauza și menopauza. Un trib de femei care nu se sfiesc să își spună cel puțin lor înșiși „sunt la menopauză” și care vor să împărtășească cu alte femei prin ce trec.

Cred că femeile au nevoie să fie însoțite în acest proces, că nu trebuie să îl ducă singure. Avem nevoie de însoțire emoțională, medicală, dar și suport din partea familiei. Avem nevoie de o voce mai puternică, ce poate crește atunci când suntem împreună.

Ce ofer

  • o sesiune pilot, de cunoaștere, care se desfășoară gratuit în format online in data de 29,06,2026 pentru care am creat și evenimentul pe Fcebook.
  • grup de psihoterapie care să se desfășoare regulat, cu un angajament de cel puțin 4 întâlniri. Data începerii și condițiile de participare vor fi comunicate ulterior sesiunii pilot.

Grupul de psihoterapie este un program pentru femei care sunt în această etapă în viața lor și/sau femei care vor să fie mai pregătite psihic pentru această etapă.

Dacă vrei să pui și tu umărul la acest trib, ajută să dai de veste sau orice simți că poți face.

E un program în care folosim IoPT Metoda Intenției cu însoțire în modelul NARM. Practic, lucrăm cu instrumente validate și cu tot ce știu eu mai bine să fac: psihoterapie.

De ce te-ar ajuta grupul IoPT /NARM „Sunt la menopauză” și ce poți obține?

Un spațiu de deschidere

Grupul este locul în care poți fi văzută prin ce treci, fără să fie nevoie să te ascunzi. E locul în care nu trebuie să performezi, să dai bine, și poți vorbi despre ceea ce te acaparează și te consumă, lăsându-ți tot mai puțină vitalitate și interes pentru ceea ce altădată făceai cu plăcere.

Oglindire

Ai posibilitatea să vezi părțile psihice din tine și să ai o dimensiune reală despre tine în această perioadă și prin ce treci în realitate. Această oglindire ne ajută întotdeauna să ne luăm mai mult în serios noi înșine. Lucrurile bune se întâmplă în viața noastră cu atât mai mult cu cât ne luăm singure în serios.

Conexiune cu corpul, cu sine

Îți crești capacitatea de a-ți asculta corpul și de a-ți exprima și împlini nevoile. În măsura în care observi ce se petrece cu tine, este mai ușor să știi ce ai nevoie să faci pentru tine ca starea ta să se îmbunătățească.

Claritate mentală și emoțională

Îți crești capacitatea de a fi mai activă în propria ta experiență, în a căuta îngrijire medicală adecvată, mai degrabă decât a rămâne pasivă. Stările anxioase și cele depresive se diferențiază, devenind clar când aceste stări au legătură cu schimbările hormonale și când au alte cauze. Creșterea capacității de a conține stările anxioase și cele depresive te ajută să faci mai ușor față în viața de zi cu zi.

Redefinirea identității

Îți clarifici identitatea ta de acum, cine ești acum în această etapă, iar acest proces îl facem cu bunătate, cu blândețe, cu acceptare.

Susținere și confidențialitate

Te simți auzită, înțeleasă și mai puțin singură. Prin ghidare de specialitate, povești împărtășite, empatie, conținere, vei dobândi perspective și resurse care să îți îmbunătățească starea. Te simți mai ușurată, mai încrezătoare și mai plină de speranță. Construim împreună un spațiu confidențial și sigur, comunicăm respectuos, ne ascultăm activ și ne susținem. Ceea ce este împărtășit în grup rămâne în grup, astfel încât să te poți simți confortabil fiind vulnerabilă.

Cum lucrăm în grupul de psihoterapie cu Metoda Intenției și NARM?

Metoda Intenției a fost dezvoltată de către profesorul Franz Ruppert. Este o abordare terapeutică profundă, centrată pe teoria psihotraumatologiei orientate spre identitate (IoPT).

Nu este necesară experiența anterioară. Doar dorința de a face încă un pas către sine într-un spațiu de vindecare în grup.

Este nevoie să formulezi o intenție din 3 cuvinte, plecând de la ceea ce te preocupă și dorești să explorezi. Pentru fiecare cuvânt din intenție alegi un rezonator dintre participanții la atelier. Prin intermediul acestor rezonatori, în funcție de intenția formulată, te ajut să ai acces la:

  • Realitatea ta interioară;
  • Aspecte psihice conștiente și inconștiente;
  • Dinamicile interne;
  • O rezoluție.

Notă: Rezonatorii nu joacă un rol. Ei se observă pe sine: ce gândesc, ce simt, ce comportamente tind să aibă ori ce trăiesc efectiv în momentul rezonanței.

Metoda NARM este o abordare modernă elaborată de Laurence Heller pentru lucrul cu traumele de dezvoltare și dificultățile de relaționare.

În Psihoterapia NARM atenția este către prezent. La ce putem face de fapt din aici și acum.

În acest sens, psihoterapia NARM, explorează:

  • strategiile de adaptare dezvoltate în copilărie, de foarte timpuriu și cum acestea pot încurca în prezent relațiile, modul în care ne percepem (imaginea de sine) și ne raportăm la sine și la alții
  • experiența relațională dintre client și psihoterapeut
  • emoțiile, senzațiile, reacțiile din prezent și modificările psihobiologice care apar cu scopul creșterii conexiunii clientului cu sine și creșterii capacității sale de a rămâne tot mai mult conectat
  • răspunsurile din prezent ale sistemului nervos și reglarea acestuia.

Practic, psihoterapia prin Metoda NARM pune accent pe contactul autentic, conexiune, reglare, stabilitate, De aceea stilul metodei este blând, conținător, cu atenție la ritmul clientului și reglare treptată. Procesul se desfășoară într-un spațiu sigur și fără judecată.

Este pentru tine dacă:

  • Ești femeie;
  • Cauți un grup de psihoterapie / dezvoltare personală;
  • Te preocupă starea ta, ai diferite simptome psihice sau/și fizice, ești într-o perioadă de confuzie identitară și îți dorești claritate;
  • Te simți blocată;
  • Îți dorești să transformi provocările actuale în soluții și oportunități de creștere personală.

Facilitator grup ”Sunt la menopauză”

Sunt Daniela Dumitru, psiholog, psihoterapeut integrativ acreditat COPSI, cu 2 specializări în psihoterapia traumei complexe, traumei de dezvoltare, traumei de atașament:

  • Sunt Facilitator IoPT de grup și individual, certificată în Psihotraumatologie multigenerațională orientată spre identitate (2021) de către Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT);
  • Sunt Practicant NARM (2025), certificată în Modelul Neuro-Afectiv Relațional, de către NARM România.

Am o experiență de lucru practic de peste 11 ani.

”Am apreciat foarte mult abordarea caldă, empatică și răbdătoare. M-am simțit ascultată, înțeleasă și ghidată fără să fiu grăbită sau judecată. Cel mai valoros aspect pentru mine a fost libertatea de a vorbi deschis despre orice subiect, inclusiv despre cele mai vulnerabile gânduri și emoții, într-un spațiu sigur și plin de încredere.” (Ana)

Dacă simți că locul tău e în acest grup, te aștept cu mare drag să ne cunoaștem.

De aceea, te invit la sesiunea pilot care este gratuită și se desfășoară online luni 29,06.2026 de la ora 18:00 până la ora 20:30.

Pentru înscriere la sesiunea pilot „Sunt la menopauză”, îmi poți scrie direct pe WhatsAppp.

Vreau să particip

Te aștept cu drag!

Ilustrație de Daniela Dumitru