Un articol despre singuratate: ce este singuratatea, cum ne afecteaza, cum scapam de ea.
Multa vreme nu am inteles ce efecte are asupra noastra singuratatea.
In familia mea de origine, m-am simtit foarte singura. Parintii m-au lasat singura, am crescut singura, iar singuratatea a fost normalizata. Nimeni nu a recunoscut ca lipsa prezentei fizice si conexiunii psihice a parintilor mi-ar putea face rau. Asa se explica de ce nu am putut face legatura intre singuratatea pe care am trait-o si starea de rau pe care am simtit-o.
Ce este singuratatea?
Pentru multi dintre noi, singuratatea se refera la a fi singur din punct de vedere fizic. Ne gandim ca o persoana singura e o persoana privata de contactul cu alti oameni.
Ne vin in minte:
- izolarea fortata in pandemie, a carantinei, a trecerii prin boala infectiei cu Coronavirus
- o persoana foarte retrasa,
- cineva bolnav, cu o deficienta, poate prea fragil sa iasa din casa,
- o persoana pe care nu o mai viziteaza nimeni.
Dar singuratatea mai are un sens, acela de a ma simti singur/a.
A ma simti singur/a e diferit de a fi pur si simplu singur/a. Senzatia de singuratate nu are de-a face cu numarul de oameni cu care vorbim zilnic . Putem sa fim in locuri aglomerate cu oameni in care e evident ca nu suntem singuri si totusi ne simtim singuri.
Cum ne afecteaza singuratatea?
John Cacioppo, cercetator in neurostiinte, si-a pus intrebarea:
„Ce s-ar intampla daca, in loc sa studiem creierul ca si cum ar fi o insula izolata, am face ceva diferit? Daca am incerca sa il studiem ca si cum ar fi o insula conectata la lumea exterioara, printr-o suta de poduri, pe care lucrurile sunt carate constant in ambele directii?” (Johann Hari, „Legaturi pierdute. Cauze reale ale depresiei si solutii surprinzatoare”)
Desi a fost privit cu suspiciune de catre mentorii lui, el nu a renuntat sa studieze amanuntit cum ti se schimba creierul si sentimentele atunci cand interactionezi cu restul lumii. A inceput prin a studia ce se intampla in situatia opusa – atunci cand te simti singur si izolat de lumea din jurul tau.
Concluzia cercetarilor lui a fost ca singuratatea duce la cresterea foarte mare a nivelului de cortizol.
Practic, singuratatea acuta este la fel de stresanta ca atunci cand suntem atacati.
Pe masura ce a adunat informatii, el a inteles ca singuratatea pare sa fie letala, dar voia sa stie daca singuratatea provoaca depresie si anxietate.
In primii 5 ani de cercetare, John si echipa lui au inteles ca singuratatea precede simptomele depresive. Esti singur, apoi urmeaza disperarea si tristetea profunda, apoi se instaleaza depresia.
Cercetarile la care ma refer aici au fost facute pe grupuri de adulti si varstnici. Unele cercetari s-au facut in laborator, iar altele s-au desfasurat prin colectarea de informatii de-a lungul mai multor ani de la un grup determinat de persoane.
Este cu atat mai clar ca, un copil lasat de timpuriu singur, neglijat, a carui mama, din diferite motive, nu se poate apropia de el, sa simta disperarea, tristetea profunda si depresia.
Cum scapam de singuratate / de a ne simti singuri?
Singuratatea traita de timpuriu, pe termen lung, ne determina sa ne inchidem social. Nevoia sanatoasa de singuratate e inlocuita cu izolarea pentru ca nevoile de conexiune, de apropiere, sunt traumatizate. Ne confruntam cu sentimentul de a nu apartine, dar si cu frica de apropiere de alti oameni, cu neincrederea. Suntem mai vulnerabili, ne simtim foarte usor raniti. Ajungem sa ne temem de ceea ce avem mai mare nevoie: conexiune.
Noile situatii de separare sau pierdere, inevitabile pe parcursul vietii, ne gasesc fara aparare si ne adancesc in durere si depresie.
Pentru a nu ne simti singuri avem nevoie de conexiune cu sine si cu alti oameni.
- Conexiunea cu alti oameni
Ne sunt benefice activitati care ne permit sa ne simtim impreuna. Pot fi activitati care ne pasioneaza si ne permit sa ne intalnim cu oameni care au aceleasi pasiuni.
Cand ne simtim impreuna cu un altul, cu un grup, simtim ca suntem vazuti, auziti, intelesi. Simtim ca impartasim ceva valoros pentru noi, iar de la celalalt capat al relatiei ni se raspunde cu aceeasi importanta.
- Conexiunea cu sine
Sentimentul de singuratate poate fi trait ca un dor de acasa, chiar daca suntem acasa. Acasa e mai mult decat locuinta sau familia. A te simti acasa e un sentiment de conexiune profunda cu sine.
Sa scapam de singuratate presupune un proces de vindecare. Sa vindecam ceea ce a fost ranit ca urmare a singuratatii in care am fost lasati: conexiunea cu sine si cu ceilalti. E un proces delicat de intoarcere catre sine, de apropiere cu grija de partile ranite din noi. E un proces pe care nu il putem face singuri. Avem nevoie de sprijinul unui psihoterapeut, al unui grup de oameni care ne respecta si cauta, la fel ca si noi, conexiunea.
Daca sunteti dintre cei norocosi care ati cunoscut conexiunea autentica, ma bucur pentru voi. Daca traiti experienta dureroasa a singuratatii, va pot spune ca exista speranta sa va simtiti conectati.
Foto: ilustratie de Daniela Dumitru