Neglijare emotionala – lipsa unei mame bune

Daniela Dumitru ilustration - neglijare emotionala

Un articol despre neglijare emotionala : ce insemna, consecintele in viata adulta a maternajului primit, cine poate fi o mama buna.

Calitatea maternajului pe care il primim de timpuriu ne modeleaza semnificativ dezvoltarea.

Sunt multi factori care au impact asupra noastra precum: legatura cu tatal si alti adulti, mediul, dinamicile din familie, bolile, diferiti factori de stres. In ciuda acestor numerosi factori, impactul relatiei cu mama ramane semnificativ.

O „mama buna” are capacitatea de a forma legaturi afective. Lipsa mamei atente, grijulii, conectata cu sine, e un mare handicap deoarece dobandim serioase deficiente in structura psihica.

In cazul neglijarii emotionale resimtim un gol, dificultatea de conectare, singuratatea, dar nu putem recunoaste ce ni s-a intamplat. Putem recunoaste ceea ce ne-a lipsit doar in masura in care avem si experiente diferite, de contact emotional bun.

Psihoterapeuta Jasmin Lee Cori aduce informatii relevante despre neglijare emotionala intr-un limbaj accesibil in cartea ei „Mama, tu unde erai atunci? Efectele neglijarii emotionale”, Ed. Trei. Va recomand sa-i cititi cartea daca simtiti ca rezonati sau sunteti curiosi sa cunoasteti mai mult.

Ce inseamna neglijare emotionala?

Cand parintele nu satisface nevoile rezonabile ale copilului ce tin de dezvoltarea sa emotionala si de conturarea unui sentiment sanatos al sinelui, vorbim de neglijare emotionala. Neglijarea emotionala este lipsa actiunii. Interactiunile lipsesc sau sunt prea putine. Lipseste conexiunea, apropierea fizica si emotionala, lipseste oglindirea si continerea emotionala. In aceasta absenta, sentimentul de sine – „cine sunt” este foarte perturbat.

Cand nu primim un maternaj suficient nu avem amintiri in care mama sa fi fost apropiata de noi. De exemplu, nu ne amintim sa fi fost tinuti in brate, priviti cu iubire sau receptati la nivel afectiv. Nu ne amintim ca mama sa ne accepte emotiile ori sa ne arate ca ii pasa de trairile noastre. De fapt e un sentiment adanc de singuratate pe care il retraim. Adesea ne simtim indepartati, subapreciati sau ni se spune sa ne simtim altfel decat ne simtim.

Poate ca ne amintim cum mama ne pregatea masa ori era mai atenta cand eram bolnavi, dar atingerile erau mai degraba dure, automate, fara afectiune. Crestem cu convingerea ca am fost iubiti, dar fara a ne simti iubiti, mai ales daca mama a facut eforturi in directia unor activitati precum sedintele la scoala, petrecerile de ziua de nastere sau pregatirea meselor.

Din pacate, in multe familii nu exista aproape deloc un contact emotional. Nu exista conversatii reale, ci doar un nivel minim de comunicare functionala. Lipsesc acele discutii despre schimbarile ce se produc si cum e fiecare afectat. Lipseste sprijinul si ghidajul atunci cand copilul nu isi poate tolera emotiile ori se indoieste de sine. Parintii nu au acces la vitalitatea lor pentru a participa la joaca copilului sau pentru a se bucura de micile succese ale acestuia. In schimb, exista presiunea mentinerii iluziei „familiei fericite”.

Consecintele neglijarii emotionale

Cand suntem mici nu avem perspectiva necesara pentru a intelege toti factorii externi care influenteaza comportamentul oamenilor. Nu avem conceptele si notiunile unui adult. Dezvoltam convingerea gresita ca, atunci cand suntem raniti, ignorati sau abandonati, e din cauza a ceva ce am facut. Crestem cu credinta ca nu meritam, suntem rai sau imposibil de iubit. Sentimentul acesta nu este intotdeauna constient, dar ne ghideaza in viata.

In lipsa unei mame calde, nu ne simtim prezenti in relatii sau capabili de conexiuni relationale. Ne simtim deconectati, pierduti si dezradacinati, fara a avea un sentiment de apartenenta. Deseori nu putem face parte dintr-o comunitate si nu ne putem conecta profund cu altcineva.

O alta consecinta devine vizibila atunci cand observam modul in care ne oferim noua insine maternaj si cand recunoastem acelasi tipar trait in relatie cu mama. Constientizam ca nu stim cum sa ne incurajam sau sa ne sprijinim pe noi insine, ca nu stim sa fim rabdatori si grijulii, ca nu stim cum sa ne luam in considerarea nevoile si limitele.

Putem sa recunoastem un tipar de dependenta si agatare de orice si oricine pare ca poate oferi o protectie si o siguranta de tip matern. Din pacate foamea de iubire si dependenta ne poate determina sa ramanem in relatii abuzive sau nesatisfacatoare . In lipsa unui punct de reper interior legat de ce inseamna sa fii iubit, acceptam orice sau, dimpotriva, credem ca e mai usor fara relatii si fara iubire.

Din foame dupa afectivitate putem dezvolta fixatii asupra mancarii. Astfel, ne confruntam cu tulburari serioase de comportament alimentar, inclusiv mancatul compulsiv.

Cine poate fi „mama buna”?

Termenul „mama buna” poate face referinta la orice adult care preia un rol grijuliu, incurajator, protectiv. Putem include aici, in afara mamei biologice, mama adoptiva, mama vitrega, o bunica, o matusa sau orice persoana care ne-a crescut. Chiar si un tata potrivit poate prelua acest rol. Si alti oameni din afara familiei pot contribui la satisfacerea anumitor nevoi ale unui copil: profesori, terapeuti, medici, mame ale prietenilor, vecini.

Pe masura ce ne maturizam si intelegem ca acel copil caruia i-au fost neglijate nevoile este in continuare in interiorul nostru, sarcina noastra e dubla: sa ne vindecam ranile si sa descoperim cum sa devenim „mame bune” pentru noi insine.

Imagine: „Neglijare emotionala”, Daniela Dumitru Ilustration

Publicat de Daniela Dumitru

Sunt Daniela Dumitru, Psiholog, Psihoterapeut practicant autonom, cu atestat de libera practica, cod RUP 15047, la Cabinet Individual de Psihologie Dumitru Daniela, cod 10B4825. Sunt specializata in a ajuta adultii care au fost traumatizati in copilarie, cu expunere repetata la abuz si neglijenta. Detin Atestat de libera practica in Psihoterapie Integrativa, cu specializare in terapia traumelor psihice.