Singuratate – un desert emotional in lipsa conexiunii

Te simți singur/ă? Un articol despre singuratate: ce este singuratatea, cum te afecteaza, cum scapi de ea.

Multa vreme nu am inteles ce efecte are asupra noastra singuratatea. In familia mea de origine, m-am simtit foarte singura. Parintii m-au lasat singura, am crescut singura, iar singuratatea a fost normalizata. Nimeni nu a recunoscut ca lipsa prezentei fizice si conexiunii psihice a parintilor mi-ar putea face rau. Asa se explica de ce nu am putut face legatura intre singuratate si starea de rau pe care am simtit-o.

Ce este singuratatea?

Pentru multi dintre noi, singuratatea se refera la a fi singur din punct de vedere fizic. Ne gandim ca o persoana singura e o persoana privata de contactul cu alti oameni.

Ne vin in minte:

  • izolarea fortata in pandemie, a carantinei, a trecerii prin boala infectiei cu Coronavirus
  • o persoana foarte retrasa,
  • cineva bolnav, cu o deficienta, poate prea fragil sa iasa din casa,
  • o persoana pe care nu o mai viziteaza nimeni.

Dar singuratatea mai are un sens, acela de a ma simti singur/a.

A ma simti singur/a e diferit de a fi pur si simplu singur/a. Senzatia de singuratate nu are de-a face cu numarul de oameni cu care vorbim zilnic . Putem sa fim in locuri aglomerate cu oameni in care nu suntem singuri si totusi ne simtim singuri.

Cum ne afecteaza singuratatea?

John Cacioppo, cercetator in neurostiinte, si-a pus intrebarea:

”Ce s-ar intampla daca, in loc sa studiem creierul ca si cum ar fi o insula izolata, am face ceva diferit? Daca am incerca sa il studiem ca si cum ar fi o insula conectata la lumea exterioara, printr-o suta de poduri, pe care lucrurile sunt carate constant in ambele directii?” (Johann Hari, Legaturi pierdute. Cauze reale ale depresiei si solutii surprinzatoare)

Desi a fost privit cu suspiciune de catre mentorii lui, el nu a renuntat sa studieze amanuntit cum ti se schimba creierul si sentimentele atunci cand interactionezi cu restul lumii. A inceput prin a studia ce se intampla in situatia opusa – atunci cand te simti singur si izolat de lumea din jurul tau.

Concluzia cercetarilor lui a fost ca singuratatea duce la cresterea foarte mare a nivelului de cortizol.

Practic, singuratatea acuta este la fel de stresanta ca atunci cand suntem atacati.

Pe masura ce a adunat informatii, el a inteles ca singuratatea pare sa fie letala. Dar el voia sa stie daca singuratatea provoaca depresie si anxietate.

In primii 5 ani de cercetare, John si echipa lui au inteles ca singuratatea precede simptomele depresive. Esti singur, apoi urmeaza disperarea si tristetea profunda, apoi se instaleaza depresia.

Cercetarile la care ma refer aici au fost facute pe grupuri de adulti si varstnici. Unele cercetari s-au facut in laborator. Altele s-au desfasurat prin colectarea de informatii de-a lungul mai multor ani de la un grup determinat de persoane.

In cazul unui copil lasat de timpuriu singur, neglijat, a carui mama, din diferite motive, nu se poate apropia de el, sa simta: frica, furie, disperare, tristete profunda, depresie.

Cum scapam de a ne simti singuri?

Singuratatea traita de timpuriu, pe termen lung, ne determina sa ne inchidem social. Nevoia sanatoasa de singuratate e inlocuita cu izolarea pentru ca nevoile de conexiune, de apropiere, sunt traumatizate. Ne confruntam cu sentimentul de a nu apartine, dar si cu frica de apropiere de alti oameni, cu neincrederea. Suntem mai vulnerabili, ne simtim foarte usor raniti. Ajungem sa ne temem de ceea ce avem mai mare nevoie: conexiune.

Noile situatii de separare sau pierdere, inevitabile pe parcursul vietii, ne gasesc fara aparare si ne adancesc in durere si depresie.

Pentru a nu ne simti singuri avem nevoie de conexiune cu sine si cu alti oameni.

  • Conexiunea cu alti oameni

Ne sunt benefice activitatile in care ne simtim impreuna cu altii. Pot fi activitati care ne pasioneaza si creeaza context pentru a ne intalni cu oameni care au aceleasi pasiuni.

Cand ne simtim impreuna cu un altul, cu un grup, simtim ca suntem vazuti, auziti, intelesi. Simtim ca impartasim ceva valoros pentru noi, iar de la celalalt capat al relatiei ni se raspunde cu aceeasi importanta.

  • Conexiunea cu sine

Sentimentul de singuratate poate fi trait ca un dor de acasa, chiar daca suntem acasa. Acasa e mai mult decat locuinta sau familia. A te simti acasa e un sentiment de conexiune profunda cu sine.

Când să cauți sprijin psihoterapeutic pentru singuratate ?

Dacă ești dintre cei norocoși și ai cunoscut conexiunea autentică, mă bucur pentru tine. Dacă trăiești experiența dureroasă a singurătății, pot spune că există speranță să te simți conectat.

Sa scapam de singuratate presupune un proces de psihoterapie de explorare si crestere. Sa crestem capacitatea de conexiune cu sine si cu ceilalti in prezent. Aceasta capacitate a fost perturbata in dezvoltare ca urmare a singuratatii in care am fost lasati.

E un proces delicat de intoarcere catre sine, de apropiere cu grija de partile ranite din noi. E un proces pe care nu il putem face singuri. Avem nevoie de sprijinul unui psihoterapeut si de oameni care ne respecta si cauta, la fel ca si noi, conexiunea autentica.

Dacă simți că e momentul să faci o schimbare, te invit să programezi o ședință la cabinet sau să ne întâlnim online.

Daca ai orice alte intrebari, te rog sa imi scrii.

Foto: ilustratie de Daniela Dumitru

Depresie. Tratament – Psihoterapie depresie

În acest articol găsești informații despre depresie:

  • ce este depresia

  • ce este un comportament depresiv (de la o reacție de apărare sănătoasă la un mod patologic de relaționare)

  • depresia severă

  • cum este experimentată depresia

  • tratamentul depresiei – psihoterapie online sau în cabinet

Mă refer la depresie folosind expresia „experiență depresivă” deoarece, depresia, mai înainte de a fi un diagnostic psihiatric, este o experiență de viață. Poate nu o experiență plăcută, dar în mod evident, o experiență cu sens.

Ce înseamnă depresie (experiența depresivă)?

Este o tulburare afectivă datorată pierderii speranței în fața zădărniciei încercărilor repetate de a ajunge la ceva dorit.

Această experiență este diferită de experiența doliului.

În cazul pierderii cuiva drag, o persoană pierde un altul de care este atașată. În depresie, ea pierde condițiile care fac posibilă o astfel de legătură.

Conform sistemelor de diagnostic psihiatric (DSM IV), în stabilirea unui diagnostic de depresie și pentru măsurarea profunzimii acesteia se au în vedere prezența pe anumite perioade de timp a unui număr de simptome din lista următoare:

  • dispoziție depresivă – tristețe, starea de „fără chef” la adulți sau stare iritabilă la copii și adolescenți
  • lipsa interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile
  • pierdere sau câștig în greutate
  • insomnie sau hipersomnie
  • activitate motorie agitată sau încetinită
  • lipsa energiei sau oboseală
  • sentimente de culpabilizare excesivă
  • capacitate redusă de concentrare sau decizie
  • idei recurente de moarte, planuri de suicid

Asociate acestor simptome sunt și sentimente de: tristețe, iritabilitate, meditativitate, anxietate, acuze de durere, dificultăți în relațiile intime, interacțiuni sociale mai puțin satisfăcătoare, dificultăți în activitatea sexuală.

Comportament depresiv – de la reacția de apărare sănătoasă a organismului la un mod patologic de relaționare

Emoțiile au rolul de a crea în interiorul organismului stări care ne ajută să gestionăm situațiile cu care ne confruntăm. Așa cum durerea simțită la tăierea cu un obiect ascuțit are rolul de a ne proteja contra unei răni mai profunde, tot așa și emoțiile au acest rol de protecție.

În această perspectivă, starea emoțională de depresie/deprimare poate fi văzută ca cea mai bună modalitate de autoreglare a organismului.

Atunci când ne simțim deprimați ne ajută să acceptăm emoția, în ciuda disconfortului de a fi „fără chef”. Emoția de deprimare este normală. Ne oferă un prilej de a încetini, de a renunța și astfel să ne restabilim și să ne reîncărcăm.

Ce este un comportament depresiv?

Când o persoană își pierde interesul pentru ceva pe care crede că nu îl poate obține, nu mai luptă. În acest mod, se protejează de a fi rănită sau distrusă. E o reacție de apărare sănătoasă, în care persoana trăiește depresia ca o suferință care îi limitează capacitatea de funcționare.

Organismul este comutat pe modul „în așteptare”: eforturile sunt reduse, energia este scăzută, nivelul activității și intensitatea experiențelor sunt limitate.

Este ca hibernarea în cazul animalelor sălbatice. Persoana a atins un punct în care continuarea activității ar însemna o risipă de energie. Experiența de depresie îi permite persoanei să ia un răgaz pentru a analiza situația și a lua o decizie.

Depresia poate semnala apariția unei etape de tranziție în viață când „Nu mai merge să fac ceea ce făceam”. Ne poate reorienta spre căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce am de ales?”.

Atunci când o persoană folosește un comportament depresiv într-un mod rigid și stereotip, mecanismul, care inițial are rolul de autoreglare a organismului, se manifestă ca o apărare rigidă, patologică, devenind un mecanism epuizant.

Este ca atunci când durerea, care inițial are rolul să prevină o rană mai profundă, devine o durere cronică, paralizantă.

Experiența depresivă patologică. Rolul semnificativ al factorilor biologici și psiho-sociologici

Predispoziția genetică poate fi responsabilă în situații solicitante când persoanele reacționează preponderent într-o manieră depresivă. Creierul funcționează într-un mod rigid, neavând capacitatea de a reacționa flexibil la situațiile curente de viață.

În ce privește rolul factorilor psihologici și sociali, o persoană care a experimentat pierderi semnificative în primele etape ale vieții conservă această experiență sub forma unor scheme emoționale depresogene. Dacă mai târziu se regăsește într-o situație de pierdere semnificativă, atunci reacțiile sale emoționale pot activa aceste scheme.

De asemenea, experiențele de pierderi pot fi transmise de la o generație la următoarele, pe calea legăturilor sufletești. Astfel, consecințele experiențelor de pierdere ale părinților, nerezolvate, se regăsesc la copiii lor sub forma depresiei, ideeației suicidare.

Cum te simți în depresie?

Persoana deprimată este copleșită de teamă, singurătate, nesiguranță, deznădejde și rușine, se confruntă cu gânduri iraționale și cu incapacitatea de a se bucura sau de a aștepta cu interes ceva.

Experimentează nu atât sentimentul deznădejdii, cât mai degrabă o senzație continuă de greutate fizică, corpul fiind perceput ca fiind greu sau gol. Persoana poate experimenta lipsa oricărui fel de sentiment, o senzație de vid interior și o lipsă de energie care poate duce la încetinirea funcțiilor psiho-motorii. Nu mai are suficientă energie pentru a merge mai departe, lipsesc auto-susținerea, voința și motivația și persoana rămâne izolată în trecut, fără să poată imagina un viitor.

În experiențele depresive severe persoana se confruntă cu lipsa totală de interes. Nimic nu este relevant și nu există nicio intenție. E un fel de „finiș”, un timp și spațiu arid, fără posibilități, în care prezentul viu nu există. În astfel de situații depresia poate conduce la suicid.

Experiența depresivă afectează persoana diagnosticată cu depresie, dar și pe cei apropiați cum sunt familia și persoanele semnificative.

Reacția obișnuită a familiei sau a persoanelor apropiate este mai întâi optimistă, de încurajare. Ei spun: „Haide, o să fie bine în curând. Haide să ne distrăm, o să te ajute să treci peste asta.” Mai târziu, când eforturile se dovedesc ineficiente, ei obosesc, aleg să se protejeze și se retrag.

Cum ajută psihoterapia în a trata o depresie – psihoterapie online sau la cabinet

Un tratament pentru depresie presupune explorarea acesteia într-un proces de psihoterapie. Această explorare se poate face în mod eficient atât într-un proces de psihoterapie online, cât și la cabinet.

În procesul de psihoterapie, persoana este ajutată să identifice care îi sunt nevoile și să recunoască experiențele sale traumatice care generează experiența depresivă actuală.

Adesea insistăm să ne împlinim anumite nevoi de afecțiune în relație cu persoane care sunt indisponibile pentru nevoile noastre. Această presiune pe care o punem asupra psihicului poate fi prea mult. De aceea organismul trece pe modul de încetinire și lipsă de energie. Distincția dintre nevoie și mediul către care ne îndreptăm pentru a o împlini ne permite direcționarea energiei către medii în care nevoile noastre pot fi satisfăcute. În felul acesta ne putem recupera speranța de a ajunge la acel ceva dorit. Un tratament eficient pentru depresie ajută persoana să își recapete vitalitatea.

Un proces de psihoterapie online permite persoanei avansarea în propria explorare, chiar și atunci când continuarea procesului la cabinet devine dificilă.

Totodată, un tratament eficient pentru depresie presupune dezvoltarea capacității de a rămâne în corp cu trăirile emoționale și senzațiile fizice. Este benefic să rămânem deschiși și iubitori față de sine.

În procesul de psihoterapie pentru depresie folosesc și modele teoretice și practice dezvoltate în lucrul cu traumele psihice, pentru a avea claritate în ceea ce privește mecanismele de supraviețuire care generează depresia ca simptom.

Ai întrebări sau dorești să faci o programare?

Bibliografie:

Francesetti G., Roubal, J. (2014). Aplicatii Clinice ale Psihoterapiei Gestalt. Abordarea experientelor depresive din perspectiva terapiei Gestalt. Bucuresti: Editura Gestalt Books. 

Sursa foto: https://www.pri.org/stories/2016-03-01/depression-isnt-funny-these-comics-are