În cadrul Cabinetului Individual de psihologie Dumitru Daniela (București, zona Piața Victoriei, sector 1 și online) procesul de psihoterapie pentru depresie presupune abordarea depresiei ca fiind acel comportament adaptativ de a te menține deconectat atunci când suferința este prea mare pentru capacitățile și resursele tale.
Dimensiunea relațională din NARM înseamnă că folosim siguranța conexiunii din spațiul terapeutic pentru a vindeca rănile create în relațiile din trecut. Dimensiunea afectivă înseamnă că învățăm să simțim și să conținem în siguranță emoțiile profunde (durere, neputință, furie) care au fost amorțite pentru a putea supraviețui. Această procesare reorganizează răspunsurile sistemului nervos și ale corpului.
Ce presupune un proces de psihoterapie pentru depresie?
Un proces eficient de psihoterapie integrativă ajută persoana:
- să înțeleagă rolul de protecție al stărilor de deprimare;
- să își reia procesul de autoreglare emoțională;
- să se reconecteze cu vitalitatea.
Prin abordări moderne ancorate în terapia traumei (NARM, IoPT), un proces de psihoterapie pentru depresie oferă sprijin direct fie la cabinetul din București (Sector 1), fie online.
Ce este depresia din perspectivă psihologică?
Depresia se instalează pe fondul pierderii speranței ca urmare a zădărniciei încercărilor repetate de a obține ceva dorit.
Acest tip de realitate generează un conținut emoțional foarte intens: durere, tristețe, neputință, furie.
Depresia este o reacție adaptativă, de apărare a psihicului și corpului în fața unei asemenea realități care se simte copleșitoare. Această apărare se manifestă prin deconectare de trăirile emoționale pe care acele situații le generează:
- fie pentru că se simt prea grele pentru a fi simțite (intensitatea emoțiilor depășește resursele și capacitățile prezente);
- fie pentru că persoana a fost nevoită să se adapteze de-a lungul copilăriei prin a reprima emoțiile ”negative” (când trăim în medii care ne rănesc în mod repetat, așa cum se întâmplă în cazul traumei complexe C-PTSD, traumei de dezvoltare și de atașament).
În acest context, sistemul nervos își manifestă rolul protectiv prin reducerea la minimum a energiei și a vitalității (starea de inhibiție sau „hibernare” psihică).
Depresia poate reapărea de-a lungul vieții când ne confruntăm cu situații dificile care par sau se simt fără soluție.
Diferența dintre doliu și depresie
De exemplu, în cazul pierderii cuiva drag (doliu), o persoană pierde un altul de care este atașată. În depresie, ea pierde condițiile care fac posibilă o astfel de legătură.
Simptomele depresiei
Persoana nu mai găsește plăcere în activitățile care în trecut o bucurau, se simte plictisită, fără chef, letargică, deprimată, fără vlagă.
Poate fi copleșită de teamă, singurătate, nesiguranță, deznădejde, rușine. Pot apărea gânduri iraționale.
Când simptomele cresc ca nivel de intensitate, poate experimenta o senzație continuă de greutate fizică, corpul greu sau gol, lipsa oricărui fel de sentiment, senzație de vid interior și lipsă de energie până la încetinirea funcțiilor psiho-motorii. Lipsesc auto-susținerea, voința și motivația și persoana rămâne izolată în trecut, fără să poată imagina un viitor.
În experiențele depresive severe persoana se confruntă cu lipsa totală de interes. Nimic nu este relevant și nu există nicio intenție. E un fel de „finiș”, un timp și spațiu arid, fără posibilități, în care prezentul viu nu există. În astfel de situații depresia poate conduce la suicid.
Pot apărea idei recurente de moarte, planuri de suicid.
Asociate acestora sunt adesea stări de: tristețe, iritabilitate, meditativitate, anxietate, acuze de durere fizică (somatizări), dificultăți în relațiile intime, interacțiuni sociale mai puțin satisfăcătoare, dificultăți în activitatea sexuală.
Depresia afectează atât persoana cu depresie cât și pe cei apropiați cum sunt familia și persoanele semnificative. Reacția obișnuită a familiei sau a persoanelor apropiate este mai întâi optimistă, de încurajare. Ei spun: „Haide, o să fie bine în curând. Haide să ne distrăm, o să te ajute să treci peste asta.” Mai târziu, când eforturile se dovedesc ineficiente, ei obosesc, aleg să se protejeze și se retrag.
Ce este un comportament depresiv? (Hibernarea psihică)
Când o persoană își pierde interesul și speranța, pentru ceva ce crede că nu mai poate obține, nu mai luptă. În acest mod, se protejează de a fi rănită sau distrusă. Acest comportament este o reacție de apărare a psihicului.
De exemplu o persoană se străduiește să își regăsească starea de sănătate fizică, însă în ciuda numeroaselor eforturi, se confruntă iar și iar cu diferite simptome dificile.
În comportamentul depresiv, când speranța este pierdută, organismul este comutat pe modul „în așteptare”: eforturile sunt reduse, energia este scăzută, nivelul activității și intensitatea experiențelor sunt limitate.
Este un proces similar cu hibernarea la animale. Persoana a atins un punct în care continuarea activității ar însemna o risipă de energie. Depresia îi permite persoanei să ia un răgaz pentru a analiza situația și a lua o decizie.
Depresia poate semnala apariția unei etape de tranziție în viață când „Nu mai merge să fac ceea ce făceam”. Și ne poate reorienta spre căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce am de ales?”.
Menținând pe termen lung comportamentul depresiv, riscul este să rămânem pasivi. Iar depresia se simte ca o suferință și ne limitează capacitatea de funcționare sănătoasă.
Factori biologici, genetici și psihologici în depresie
Factorii biologici – dezechilibre hormonale, fluctuații metabolice, inflamație cronică sau un sistem nervos suprasolicitat de stres pot influența direct chimia creierului.
Predispoziția genetică poate fi responsabilă în situații solicitante când persoanele reacționează preponderent într-o manieră depresivă. Creierul funcționează într-un mod rigid, neavând capacitatea de a reacționa flexibil la situațiile curente de viață.
Factorii psihologici, transgeneraționali:
- o persoană care a experimentat pierderi semnificative în primele etape ale vieții conservă această experiență sub forma unor scheme emoționale depresogene. Dacă mai târziu se regăsește într-o situație de pierdere semnificativă, atunci reacțiile sale emoționale pot activa aceste scheme.
- consecințele pierderilor sau traumelor nerezolvate ale părinților se pot transmite copiilor pe calea legăturilor sufletești, sub forma depresiei, ideației suicidare ca soluții la o suferință pe care persoana nu crede că are capacitatea să o conțină.
Cum este abordată depresia în procesul de psihoterapie integrativă pentru depresie (în format fizic sau online)?
Prin abordarea integrativă alături de NARM si Metoda Intenției, nu exclud factorii biologici sau genetici, ci stabilesc factorii care o declanșează.
Tratamentul depresiei presupune o explorare a situației din prezent și în ce măsură este încă copleșitoare. Abia apoi putem să adaptăm intervențiile psihoterapeutice, evitând o eventuală copleșire a psihicul clientului.
Exemple din practica clinică
Cazul 1
Există situații în care depresia apare dintr-o realitate obiectivă copleșitoare. Cum ar fi confruntarea cu afecțiuni fizice cronice, investigații medicale fără răspuns și un sistem medical care eșuează. Când lupta de a găsi soluții devine epuizantă, durerea și neputința sunt prea grele pentru a le simți singur și dintr-o dată. De aceea depresia intervine ca o frână de oprire. Corpul și psihicul cer o pauză.
În astfel de situații este nevoie doar să fim împreună, să validez neputința, greutatea, durerea, dar și acceptarea deprimării ca un mod firesc de conservare. Nu încerc să-l conving că va fi bine și nici nu-i cer să accepte să se simtă rău continuu. Iar această intervenție poate fi suficientă pentru ca el să își regăsească vitalitatea și capacitatea de a se simți motivat și energic.
Alteori pot fi numeroși factori care mențin clientul în depresie. Pot fi factori care au legătură cu modul timpuriu de organizare a psihicului. Aici sunt necesari mulți pași pentru a crește claritatea internă, capacitatea lui de a simți în deplină siguranță trăirile interne și de a găsi comportamente alternative.
Cazul 2
O persoană adultă simte că nu poate merge mai departe în propria viață. Ea are gânduri iraționale de tipul „nu sunt suficientă” simțindu-se copleșită de boala fără soluții a unui părinte. Există o credință puternică că este responsabilitatea ei pentru sănătatea părintelui bolnav.
În această fază, intervenția psihoterapeutică constă în a fi un container emoțional sigur pentru experiența dureroasă și trăirea de neputință – atât cea a părintelui care se confruntă cu boala cât și a fiicei. Comportamentul adaptativ de a fi „fiica ideală, cea care rezolvă lucruri și e responsabilă”, devine ușor de recunoscut ca un mod de a face față la ceva dureros.
Acest fel de intervenție sprijină clientul să integreze o nouă perspectivă: că își poate iubi părintele și îi poate fi alături fără a-și anula propria viață sau sănătate. Pe măsură ce presiunea uriașă și vinovăția se dizolvă, sistemul nervos poate ieși în siguranță din starea de frână.
De ce un proces de psihoterapie depresie prin psihoterapie integrativă cu NARM și IoPT ca alternativă la Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT)?
Psihoterapia Integrativă, NARM și IoPT adresează cauzele profunde ale depresiei văzute ca o strategie de deconectare de la ceva care se simte copleșitor. Din acest motiv doar restructurarea cognitivă poate fi insuficientă sau invalidantă, iar sistemul nervos să rămână blocat în starea de deconectare. În procesul de psihoterapie depresie folosind modele precum NARM și Metoda Intenției (IoPT), lucrăm integrat, neuro-afectiv și relațional. Practic, relația noastră creează spațiul de siguranță. În această siguranță emoțiile blocate încep să iasă la suprafață, fără să copleșească. Această procesare reorganizează răspunsurile sistemului nervos, iar gândurile iraționale își pierd din intensitate, lăsând loc unei noi clarități.
Ai întrebări sau dorești să faci o programare?
Bibliografie:
Francesetti G., Roubal, J. (2014). Aplicatii Clinice ale Psihoterapiei Gestalt. Abordarea experientelor depresive din perspectiva terapiei Gestalt. Bucuresti: Editura Gestalt Books.
Sursa foto: Ilustratie Daniela Dumitru