Un articol despre pierdere și doliu, simptome durere pierdere, etape diferite de durere în doliu, terapie doliu.
Durere pierdere și doliu
Durerea este un răspuns natural atunci când ne confruntăm cu procesul de pierdere și doliu, indiferent ce pierdem.
Putem pierde relații, persoane dragi, animale.
Sau putem primi un diagnostic de boală terminală. În acest caz avem nevoie să ne pregătim. Să ne împăcăm cu cineva, să ne luăm la revedere sau poate că dorim să facem ce ne-am dorit mult și am amânat. Poate vrem să lăsăm un testament.
Dar mai este un tip de doliu, mai greu de recunoscut. E un doliu pe care îl simțim pe măsură ce recunoaștem lipsa a ceva ce era vital: prezența părinților noștrii când eram mici, joaca cu ei, blândețea lor, îmbrățișarea bună. Este doliul din acele experiențe după care tânjeam să se întâmple și nu s-au întâmplat atunci când am trăit experiența traumei de dezvoltare. Este doliul după ”cine aș fi putut fi, dacă…”
Pierderea face parte din condiția noastră umană. Este o experiență personală ce ne afectează diferit. Cât de mult suferim, depinde de personalitatea și stilul individual de adaptare, de experiența de viață, de credințele noastre, de natura pierderii, însă ceea ce trăim este unic pentru fiecare.
Simptome durere pierdere și doliu
În doliu ne putem confrunta cu stări emoționale precum șocul și neîncrederea, tristețea, vina, furia, frica sau putem să resimțim pierderea la nivelul somatic. Smith M. & Segal, J. (2013) descriu aceste simptome ce însoțesc procesul de doliu, astfel:
Șocul și neîncrederea
Imediat după o pierdere, poate fi greu să acceptăm ceea ce s-a întâmplat. Putem crede că pierderea nu s-a întâmplat în realitate și să negăm adevărul. Dacă cineva drag a murit, s-ar putea să avem așteptarea că el sau ea să reapară.
Tristețe, Deprimare
Tristețea profundă este probabil simptomul cel mai cunoscut de durere. Este posibil să avem sentimente de goliciune, disperare, dor sau singurătate profundă. Putem plânge, să ne simțim instabili emoțional, să ne simțim singuri și izolați.
Vina
Am putea regreta sau am putea să ne simțim vinovați pentru ceea ce am făcut sau nu am făcut, am spus sau nu am spus. Ne putem simți vinovați de anumite sentimente. De exemplu, să avem senzație de ușurare atunci când persoana a murit după o boală îndelungată, dificilă. Ne putem simți vinovați că nu am făcut ceva pentru a preveni moartea, chiar dacă nu era nimic mai mult de făcut.
Furia
Putem simți mânie și resentimente, față de persoana pierdută sau să îndreptăm furia către noi înșine sau față de Dumnezeu.
Frică, Anxietate, Panică
O pierdere semnificativă poate declanșa o serie de griji și temeri. Ne putem simți anxioși, neajutorați sau nesiguri, temători în a ne confrunta cu viața, cu responsabilitățile pe care le avem.
Simptomele fizice
Durerea nu este un proces strict emoțional. Ea poate implica probleme fizice, inclusiv oboseală, greață, imunitate scăzută, simptome cardiace, creștere în greutate, insomnie, dureri de cap sau dureri de stomac.
Speranța
Mă refer la acele momente de normalitate când ne întoarcem la viață simțim speranță. Sunt tot mai multe momente când nu ne mai gândim la cei dragi pierduți și revenim la rutină. Vindecarea durerii nu poate fi forțată și nu există un calendar „normal” de doliu. Procesul de doliu are nevoie de timp, căci vindecarea se produce treptat. Unii din noi începem să ne simțim mai bine în săptămâni sau luni, iar alții în ani. Indiferent însă de experiența personală a pierderii, este necesar să permitem procesului să se desfășoare natural.
Etape diferite de durere
O persoană ce se confruntă cu pierdere și doliu trece prin diferite etape de durere (teoria lui Kubler-Ross). Acestea nu apar în mod necesar, în ordinea prezentată, și pot varia în severitate. Ele sunt etape de protejare de realitatea prea dureroasă în doliu. Aceste etape sunt: Negarea, Furia, Negocierea, Depresia, Acceptarea, Ușurarea
Negarea
Răspunsul inițial la pierdere și doliu este de negare a situației. Nu se poate, nu este real, ne spunem, și refuzăm realitatea prezentului. În prima fază, negarea este modul organismului de a se proteja de șocul dureros și ne ajută să facem față. După un timp, sănătos este să fim în contact cu realitatea și să o procesăm. Se întâmplă uneori ca experiența pierderii să fie traumatizantă pentru noi. Traumatizarea presupune pierderea vitalității și a capacității de autoreglare a organismului. Riscul este să ne menținem blocați în etapa de negare pentru mai mult timp.
Furia
După ce începem să realizăm pierderea noastră, experimentăm nevoia de a ne elibera de cantitatea copleșitoare de emoții pe care le simțim. Emoția intensă este însă deviată ca furie care se impune să se elibereze și ne putem regăsi furioși pe cineva sau pe ceva – obiecte, funcționari, membri ai familiei. E de ajutor să putem identifica această etapă din procesul de doliu și să nu căutăm vinovați și pretexte pentru a ne vărsa furia copleșitoare pe alții. Ceilalți nu sunt vinovați de trăirile noastre.
Negocierea
În suferință, ne simțim vulnerabili și neajutorați și, ca reacție de a ne proteja de o realitate prea dureroasă, am putea să încercăm să recâștigăm controlul asupra situației, prin negociere. Am putea să facem o înțelegere cu Dumnezeu să promitem ce am fi dispuși să facem ca totul să revină la starea inițială. Dacă aș fi făcut mai mult, poate că ea/el ar fi încă aici… Ar fi fost frumos să merg mai des la ea/el, la spital…
Depresia
Există diferite tipuri de depresie asociate cu durerea. Primul tip de depresie este o reacție legată de pierdere. Ne concentrăm mai mult pe cât de mult ne lipsește acea persoană. Ne facem griji că în durerea noastră ne-am petrecut mai puțin timp cu celelalte persoane care depind de noi, simțim tristețe și regret. Ne ajută clarificarea cu cei din jur. Al doilea tip de depresie este mai subtil. Este vorba despre pregătirea noastră tăcută de a ne separa cu adevărat, de a ne lua rămas bun.
Acceptarea
Această etapă nu este o fază de fericire, dar, în schimb, este un moment în care depresia trece și, pur și simplu, suntem. Acceptăm realitatea situației, ne confruntăm cu durerea, cu reacțiile personale, ceea ce permite vindecarea durerii pierderii. Renunțăm să controlăm lucrurile sau persoanele. Suntem capabili să ne mișcăm mai departe, să ne adaptăm la ceea ce ne oferă prezentul.
Ușurarea
Ne putem simți ușurați la un moment dat când realizăm că s-a dus un greu, fie greul pentru că persoana pe care am pierdut-o suferea și trebuia să avem grijă de ea, fie greul pentru că suntem în poziția de a avea grijă de un prieten care la rândul lui a pierdut pe cineva drag.
Din păcate, nu toți cei care suferă, ajung să accepte. Este posibil să rămânem blocați în oricare din etapele anterioare și să petrecem restul vieții negând, ori fiind furioși sau deprimați.
Studiile arată acum că oamenii pot fi afectați de pierderea partenerului de viață timp de doi sau trei ani și asta nu este patologic. Ceea ce ar putea fi o pierdere complicată este atunci când:
- oamenii se retrag, se izolează, evită să iasă și să facă ceva chiar și după doi sau trei ani și nu reușesc să restabilească nicio relație socială,
- oamenii nu se pot conecta cu corpul lor și cu emoțiile firești rezultate din pierdere. Mai degrabă rămân fixați într-o ruminare constantă, pe perioade lungi de timp, despre cauzele pierderii sau consecințele pierderii sau despre rolul lor în pierdere, și nu pot renunța la această ruminare.
Terapie doliu
Să fim triști, speriați, să plângem, sunt reacții normale la pierdere. Atunci când plângem nu înseamnă că suntem slabi sau că ne plângem de milă, ci avem un răspuns normal la tristețea pe care o trăim. Acest răspuns permite vindecarea durerii. Nu există o modalitate corectă sau greșită de a plânge și a suferi, dar există modalități sănătoase de a face față durerii, pentru ca, în timp, să ne vindecăm și să mergem mai departe, vindecați.
Smith M. & Segal, J. (2013) ne propun mai mulți factori de sprijin în doliu.
Sprijinul altor persoane
Pot fi persoane dintre membrii familiei, prieteni, psihologi-psihoterapeuți sau pot fi grupuri de sprijin organizate de psihoterapeuți. Chiar dacă nu este confortabil să vorbim despre cele mai intime sentimente ale noastre, pentru a ne vindeca, în procesul de terapie doliu suntem sprijiniți să le exprimăm mai degrabă decât să le mascăm și să ne confruntăm cu ele. Împărtășirea pierderii face povara durerii mai ușor de dus. Apelând la grupurile de sprijin și de terapie doliu ne putem găsi timpul de a ne plânge durerea. În terapie găsim empatie și suport, ne putem înțelege emoțiile intense pe care le trăim, putem conștientiza pierderea în întreaga ei dimensiune, și putem integra toate acestea în viața noastră.
Grija pentru sănătatea fizică
Când ne simțim bine fizic, ne simțim mai bine, de asemenea, și din punct de vedere psihic. De aceea e important să dormim suficient, să mâncăm sănătos și să apelăm la exerciții fizice de relaxare. Utilizarea alcoolului sau a drogurilor ne dăunează mai degrabă decât să ne vindece.
Credința
Credința noastră și activitățile spirituale pe care le considerăm relevante pentru noi, cum ar fi rugăciunea, meditația sau faptul de a merge la biserică, ne pot oferi consolare și pot fi un alt mod de terapie doliu important în procesul pe care îl traversăm.
Jurnalul
Ne putem exprima sentimentele într-un mod creativ scriind despre pierderea noastră într-un jurnal. Putem scrie o scrisoare spunând lucrurile pe care nu le-am spus, putem face un album foto celebrând pierderea, viața persoanei pe care am pierdut-o sau ne putem implica într-o cauză sau o organizație care a fost importantă pentru el sau ea. Aniversările, sărbătorile pot trezi amintiri și sentimente puternice. Dacă alegem să petrecem un eveniment de vacanță sau data aniversară a celui decedat cu alte rude, putem vorbi cu ei din timp cu privire la așteptările lor, negociind împreună asupra modului în care vom petrece timpul pentru a onora persoana pierdută.
Bună dispoziție
Durerile noastre sunt doar ale noastre și nimeni nu poate să ne spună când este timpul să mergem mai departe sau să trecem peste asta. E în regulă să fim supărați, să țipăm la ceruri, să plângem sau să nu. Este, de asemenea, bine să râdem, pentru a găsi momente de bucurie și să mergem mai departe când suntem pregătiți. Să ne permitem să simțim tot ceea ce simțim, fără jenă sau judecată.
Cu trecerea timpului este normal ca emoțiile noastre precum șocul, neîncrederea, vina, tristețea, furia, frica, să devină mai puțin intense și astfel să acceptăm pierderea. Când suprimăm sentimentele de tristețe, furie, frică, vină, ținem durerea ca o rană deschisă.
Psihoterapie pierdere și doliu
Pentru unele persoane poate fi greu să meargă mai departe atunci când trec printr-o experiență de pierdere și doliu. Pot rămâne blocate de teama de a resimți durerea. Teama ne determină să evităm sau să ne ignorăm sentimentele. Totuși o durere nerezolvată duce la prelungirea doliului, anxietate, depresie, abuz de substanțe sau la diferite probleme de sănătate. De aceea în astfel de cazuri putem vorbi de doliu complicat.
Intervențiile psihoterapeutice informate pe traumă (NARM, Metoda Intenției) pot sprijini persoanele care se confruntă cu astfel de situații.
Ai întrebări despre cum funcționează aceste metode în cazul tău sau dorești să faci o programare?
*
Sursa foto: ilustratie Daniela Dumitru
