De ce nu mă pot juca ca adult? Ce să fac?

Mulți adulți ajung să își spună „Nu mă pot juca ca adult.” Ei nu pot să se relaxeze fără un scop. Nu știu să facă ceva doar pentru plăcere. Nu se pot juca cu copiii lor. Orice activitate trebuie să fie utilă, productivă sau orientată spre performanță.

Dacă te regăsești în această experiență, este important să știi că dificultatea de a te juca nu este un defect. Nu înseamnă că e ceva în neregulă cu tine. De multe ori, ea are rădăcini relaționale profunde.

Incapacitatea de a te juca la vârsta adultă este adesea o formă de hiper-responsabilizare, apărută ca mecanism de supraviețuire în urma unei traume de dezvoltare. Atunci când mediul timpuriu nu a oferit siguranță, sistemul nervos rămâne blocat în modul de alertă și privește relaxarea ca pe un risc.

Joaca presupune siguranță.

Un copil se joacă liber atunci când:

  • se simte protejat,
  • are un adult disponibil emoțional,
  • nu trebuie să fie responsabil pentru starea altora,
  • nu trăiește într-un mediu tensionat sau imprevizibil.

Când aceste condiții lipsesc, copilul nu se mai poate juca spontan. Se adaptează. Devine atent, responsabil, organizat.

În astfel de contexte, joaca nu dispare pentru că nu există dorință, ci pentru că nu este sigură.

La maturitate, această organizare interioară rămâne activă. Iar senzația „nu mă pot juca ca adult” reflectă adesea un sistem psihic care a învățat să supraviețuiască, nu să se relaxeze.

Ce se activează când încerc să mă joc ca adult

Când un adult încearcă să încetinească și să facă ceva doar pentru plăcere, cu sine sau cu copiii, pot apărea reacții precum:

  • neliniște inexplicabilă
  • vinovăție
  • senzația că pierde timpul
  • teama că „dacă mă opresc, pierd controlul”.

Pentru multe persoane, munca și funcționarea au devenit echivalentul siguranței. A fi productiv a însemnat a fi acceptat. În acest context, joaca pare inutilă sau chiar periculoasă.

Astfel, „nu mă pot juca ca adult” nu este o alegere conștientă, ci rezultatul unei adaptări vechi.

Spontaneitatea dispare atunci când criticul interior ne judecă fiecare gest. Redescoperirea jocului înseamnă și îmblânzirea acestei voci critice.

Când apare dorința de joacă la adult

Interesant este că dorința de joacă apare adesea abia când viața devine mai stabilă.

Când nu mai este nevoie de supraviețuire continuă, psihicul începe să caute bucurie, spontaneitate, creativitate.

Însă odată cu această dorință poate apărea și tristețea. Tristețea pentru copilul care nu a avut spațiu să se joace. Pentru perioada în care responsabilitatea a venit prea devreme.

De aceea, procesul prin care un adult învață să se joace nu este întotdeauna exuberant. Uneori este delicat, lent și poate conține și doliu.

Ce nu înseamnă să te joci ca adult

A te juca ca adult nu înseamnă:

  • să transformi joaca într-un nou proiect,
  • să performezi creativ,
  • să monetizezi hobby-uri,
  • să devii „mai interesant”.

Joaca autentică nu are scop utilitar. Ea există pentru experiență, nu pentru rezultat.

Pentru un psihic obișnuit să fie productiv permanent, acest lucru poate fi dificil de tolerat.

Când „nu mă pot juca ca adult” este un simptom

Blocajul de a te juca poate fi un indicator al unei istorii de:

În psihoterapie, procesul nu presupune „învățarea jocului” ca tehnică, ci reconstruirea unui spațiu intern de siguranță. Joaca apare natural atunci când sistemul nervos începe să se simtă în siguranță. Joaca nu poate fi forțată.

De la ”nu mă pot juca ca adult” la vitalitate

Uneori primul pas nu este să te joci, ci să observi că nu poți. Să vezi ce apare când încerci să stai fără scop. Să observi tensiunea, vocea critică, graba de a face ceva util.

Recunoașterea faptului „nu mă pot juca ca adult” poate fi începutul unei relații mai blânde cu propria istorie.

Dacă dificultatea de a te relaxa, de a simți bucurie sau de a face lucruri fără scop util îți este familiară, explorarea acestor teme într-un cadru psihoterapeutic poate aduce claritate și siguranță interioară. Într-un cadru sigur, fără presiune și fără evaluare, joaca poate reapărea natural.

Dacă te regăsești în această descriere și simți că relaxarea este o luptă, psihoterapia centrată pe traumă (NARM, IoPT Metoda Intenției) te poate ajuta. Procesul terapeutic vizează transformarea mediului interior dintr-unul critic într-unul securizant, permițând vocii tale personale să se exprime liber prin joc și creativitate.

Îmi poți scrie direct

Ilustrație de Daniela Dumitru

Atasament sexualizat: legătura afectivă fuzionează cu sexualitatea

Atasament sexualizat. Ce este și cum apare

Atunci când un copil crește într-un mediu lipsit de afecțiune, siguranță și căldură emoțională, el caută disperat o formă de apropiere — oricare ar fi ea.

Dacă, pe acest fond de deprivare, unul dintre părinți (sau o altă figură de atașament) aduce o formă de stimulare sexuală, psihicul copilului este pus într-o situație imposibilă.

Pentru un copil, o formă de stimulare nepotrivită poate fi confundată cu iubirea. Așa se formează ceea ce numim atasament sexualizat.

Floyd Godfrey, PhD, definește atașamentele sexualizate ca o fuziune complexă între impulsurile sexuale și cele emoționale, creând un model care duce adesea la confuzie și suferință.

Atașamentul sexualizat e o adaptare a copilului care, în lipsa afecțiunii emoționale sigure, ajunge să echivaleze stimularea sexuală cu iubirea și grija.

Pentru copil, acea stimulare vine de la persoana de care depinde pentru supraviețuirea sa emoțională.

Pentru copil, adultul este și sursă de supraviețuire, și sursă de traumă

El nu are maturitatea de a distinge între iubire, atenție și sexualitate. Corpul lui se simte plăcut.  În mintea lui se creează o asociere profundă între afecțiune și sexualitate. O legătură care, mai târziu, va influența modul în care se raportează la relații.

Pe scurt, copilul asociază apropierea cu sexualitatea. Starea de bine în relația cu figura de atașament este legată de sexualitate. El înternalizează că, pentru a primi apropiere, trebuie să ofere sexualitate — nu neapărat conștient, ci ca o strategie veche, formată pentru a supraviețui emoțional.

Când corpul învață că sexul înseamnă legătură

Un copil care trăiește o deprivare emoțională profundă caută instinctiv contact, privire, atingere. Dacă acel contact vine din partea unui adult care îl atinge cu erotism — chiar și fără a atinge zone erogene — copilul trăiește o confuzie intensă.

Corpul lui se activează, iar psihicul asociază acea stare intensă cu iubirea și apropierea. În absența unei protecții și a unei relații sigure, stimularea sexuală devine pentru copil singurul mod de a se simți „văzut” și „iubit”.

Astfel, sexualitatea nu se dezvoltă firesc, ci se amestecă cu nevoia de atașament.

Cum se manifestă un atasament sexualizat la adult

Adulții care au trăit o astfel de confuzie pot ajunge, fără să își dea seama, să sexualizeze inconștient relațiile apropiate.

Când simt conexiune, acceptare sau afecțiune, se poate activa reflexul vechi: „Pentru a fi iubit, trebuie să ofer sex.”

Practic apare o activare automată a energiei erotice în momenul în care apare o posibilitate de apropiere umană.

Nu e vorba despre o dorință sexuală reală sau de o atracție autentică. Ci e despre un reflex al sistemului nervos, o strategie inconștientă de atașament— în care corpul a învățat că erotismul aduce atenție și contact.

Uneori, acești adulți pot fi seducători pentru a fi plăcuți. Sau pot oferi sexualitate fără a se putea bucura cu adevărat de ea. Oferă pentru a nu fi abandonați.

Sau pot interpreta gesturile prietenoase ca semne erotice.

Granițele psihice sunt confuze, deoarece nevoia de proximitate și siguranță este căutată eronat prin intermediul sexualizării relației.

De exemplu, într-o prietenie sau într-o relație în care cineva oferă grijă și atenție, persoana poate simți — fără să vrea — o atracție sexuală sau nevoia de a seduce, chiar dacă nu își dorește un partener romantic.

Paradoxal, în relațiile profunde, unde există posibilitatea unei legături autentice, persoana poate fugi de intimitate.

Sexualitatea se poate activa acolo unde există distanță și control, dar se blochează acolo unde apare apropierea și vulnerabilitatea. În ambele cazuri, relația cu corpul și cu intimitatea rămâne plină de rușine și ambivalență.

Diferența între sexualizarea atașamentului și comportamentul sexual efectiv

Un atasament sexualizat nu înseamnă neapărat comportament sexual.

Este, adesea, un tipar psihologic inconștient:

Sexualitatea devine modul prin care persoana caută afecțiune, aprobare sau conexiune, nu expresia unei dorințe sexuale reale.

Poate fi vorba doar despre gesturi, atitudini sau sentimente sexualizate care apar automat în relațiile cu ceilalți — chiar dacă nu există contact sexual.

Corpul care spune povestea

Oamenii își poartă în corp amintirile experiențelor lor timpurii, chiar dacă nu au amintiri clare. Uneori, corpul „vorbește” prin simptome: dureri cronice, tensiuni, blocaje sau boli.

Ca și cum trupul ar purta amintirea unei dureri vechi, dar și a unei nevoi neîmplinite de iubire.

De exemplu, într-o ședință cu Metoda Intenției, o femeie descria cum, corpul ei „voia să se facă mic, ca un câine plouat și bătut”. În același timp, simțea o activare sexuală venită din reflexul vechi al apropierii cu o figură de atașament. Acea senzație paradoxală arată cât de adânc se pot încurca în corp durerea, neputința, singurătatea și erotismul

Cum afectează relațiile un atasament sexualizat

Persoanele cu atasament sexualizat se confruntă adesea cu confuzie între intimitatea emoțională și cea sexuală. Această confuzie generează anxietate, suferință, dificultăți în construirea relațiilor sănătoase sau o nevoie constantă de validare prin sexualitate.

Un astfel de tipar afectează alegerea partenerilor sau dinamica puterii în relații:

​Alegerea partenerilor indisponibili:

Persoana poate fi atrasă inconștient de parteneri emoțional indisponibili sau distanți, deoarece aceștia recreează distanța din copilărie, unde sexualizarea era singura modalitate de a obține „apropiere” (o apropiere falsă, condiționată).

​Dinamica de putere/control:

Uneori, persoanele cu atasament sexualizat pot folosi, inconștient, sexualitatea ca instrument de control sau manipulare într-o relație. Ei cred că aceasta este singura monedă de schimb valoroasă pentru a obține afecțiune și siguranță.

Vindecarea atașamentului sexualizat

În terapie, corpul și emoțiile pot fi ascultate cu blândețe. Partea care a învățat că sexul înseamnă legatura afectivă are nevoie să descopere, treptat, că iubirea adevărată este sigură, caldă și nu cere nimic în schimb.

Când durerea poate fi simțită și ținută cu empatie, rușinea începe să se dizolve.

Atașamentul devine mai limpede, iar atingerea poate redeveni expresia unei legături vii — nu o repetițe a trecutului.

Terapia bazată pe atașament și abordările informate despre traume pot fi de mare ajutor. Ele oferă un spațiu sigur în care persoana poate explora tiparele sale relaționale, poate înțelege originile comportamentelor sexualizate și poate învăța modalități mai sănătoase de a-și împlini nevoile emoționale.

Procesul de vindecare nu înseamnă să negăm sexualitatea, ci să o eliberăm de încurcătura din trecut.

Într-un proces de psihoterapie, persoana poate descoperi cum apropierea emoțională și afecțiunea nu trebuie „câștigate” prin sexualitate — că pot exista separat, în siguranță, și se pot întâlni natural, fără teamă.

În timp, sexualitatea își poate recăpăta sensul firesc: o expresie a plăcerii, a vitalității și a iubirii — nu un mijloc de a fi acceptat, dorit sau de a împlini orice altă nevoie relațională.

Dacă simți că ai nevoie de ajutor, îmi poți scrie direct.

Ilustrație de Daniela Dumitru

Cum sa alegi un psihoterapeut online competent

În acest articol punctez câteva aspecte care să te ajute să alegi un psihoterapeut online competent pentru tine. Indiferent dacă cauți o femeie psihoterapeut sau un bărbat, mă voi referi la specialist cu denumirea de „psihoterapeut”.

Sunt clienți care îmi spun cât de greu este să găsească un psihoterapeut bun. Indiferent că alegi psihoterapie online sau în cabinet, alegerea unui psihoterapeut competent este o decizie importantă pentru bunăstarea ta emoțională.

În această lume în continuă schimbare, psihoterapia online a devenit o opțiune preferată de tot mai multe persoane. Chiar și pentru mine, atât ca și client cât și ca psihoterapeut, mediul online a devenit o prioritate. Dar despre beneficiile psihoterapiei online aș alege să scriu un articol separat.

Dacă te-ai întrebat „cum să aleg un psihoterapeut competent?”, online sau în format fizic, poate găsești câteva direcții. Voi menționa aici ce este esențial să cauți pentru a face o alegere potrivită pentru nevoile tale.

Verifica acreditarile si experienta online

Un psihoterapeut competent trebuie sa aiba:

Diplome in psihologie si ulterior in psihoterapie

Caută diplome sau informații despre formările și specializările deținute pe site-ul profesional și pe platformele unde sunt listați.

Un psihoterapeut trebuie să absolve o facultate de psihologie și, ulterior absolvirii, să aibă o formare de bază în Psihoterapie. În România există o serie de școli de formare pentru psihoterapeuți. Formările de bază trebuie să fie acreditate de Colegiul Psihologilor din România. Școlile de Psihoterapie din România acreditate de către Colegiul Psihologilor din România apar în Registre, Registrul Furnizorilor de formare profesională.

De exemplu, eu am o formare de bază în Psihoterapie Integrativa.

De asemenea, un psihoterapeut competent trebuie să urmeze un program de supervizare în cadrul școlii de psihoterapie de bază.

Asigură-te că este autorizat să practice în România. Un psihoterapeut trebuie să fie autorizat de Colegiul Psihologilor din România (COPSI). Poți verifica acest lucru în Registrul Psihologilor din România, pagina Registre, Registrul Unic al Psihologilor (R.U.P.). Poți căuta după codul personal. De exemplu, pe mine mă poți găsi cu codul personal 15047.

Ulterior formării de bază și supervizării, un psihoterapeut își continuă formarea, participând la diferite alte formări, workshop-uri, conferințe de specialitate. Ele pot fi acreditate de către COPSI sau de către alte organisme (de exemplu Asociația Psihologilor din America – APA).

Este un psihoterapeut cu experienta cu clientii in format online

Caută testimoniale sau recenzii. Feedback-ul altor clienți poate fi o sursă valoroasă de informații. Desigur, părerile altor clienți au legătură cu experiențele lor directe și sunt subiective, dar testimonialele sau recenziile îți pot oferi o idee despre:

  • stilul de comunicare al psihoterapeutului
  • nivelul de empatie și profesionalism
  • eficiența procesului terapeutic

De exemplu, pe pagina mea, Testimoniale, gasesti pareri ale clientilor mei, despre experienta lor personala si beneficiile psihoterapiei cu mine.

Testeaza compatibilitatea dintre tine si psihoterapeut in mediul online

Un terapeut excelent pentru altcineva nu este neapărat potrivit și pentru tine. Verifică cu tine cu ce fel de stil simți că rezonezi. Citește articolele postate de către psihoterapeut. Aceste articole îți pot oferi o idee despre cine este psihoterapeutul. Temele abordate în articolele de pe site, imaginile folosite, sunt informații care te ajută să observi cum rezonezi cu psihoterapeutul.

Dacă ai simțit că rezonezi cu psihoterapeutul și ai stabilit o programare, urmează ședința online. Practic, o primă evaluare a fost deja făcută, atât din partea ta cât și din partea psihoterapeutului tău. În ședința de psihoterapie online, întreabă-te:

  • Cum este psihoterapeutul? Este atent și te ascultă activ? Este empatic și îți arată compasiune?
  • Te simți înțeles și este validată experiența personală? Îți explică procesul terapeutic pe înțelesul tău?

Adesea însă, să participi la o primă ședință de psihoterapie online poate fi destul de inconfortabil. Verifică cu tine dacă poți să comunici acest aspect cu psihoterapeutul. Te ajută să vorbești despre disconfortul tău sau lipsa de siguranță pe care o simți. Îți vei da seama dacă rezonezi cu psihoterapeutul și cu metoda lui.

Un psihoterapeut online asigura un mediu profesional

Un psihoterapeut online competent se asigură să desfășoare ședințele într-un mediu profesional. El nu este distras de membrii familiei sau de alți factori externi. Psihoterapeutul organizează ședințele într-un spațiu privat, pregătit anume pentru conversații confidențiale, fără întreruperi. Astfel, el:

  • ajută clientul să se simtă confortabil și în siguranță pe durata întregii sesiuni
  • arată respect față de timpul și de spațiul clientului
  • oferă clientului siguranța că îl ascultă și că are parte de atenția sa deplină

De asemenea, un psihoterapeut competent respectă limitele profesionale. Nu dezvoltă relații de prietenie, nu dezvoltă relații de altă natură decât relația terapeutică. Un psihoterapeut nu îți rezolvă rapid toate problemele, nu are soluții magice. E de așteptat ca un psihoterapeut competent să nu facă promisiuni nerealiste. Este de competența sa să respecte ritmul clientului și să abordeze psihoterapia ca pe un proces care necesită timp, implicare și colaborare.

Platforma folosita conteaza

Un psihoterapeut profesionist utilizează platforme sigure și stabile pentru ședințele de psihoterapie online, dedicate terapiei. Asigură-te că platforma este protejată și respectă confidențialitatea.

De exemplu, în ședințele de psihoterapie online, utilizez platforme ușor de accesat și de utilizat, precum Microsoft Teams și WhatsApp. Aceste aplicații sunt populare datorită simplității lor și sunt disponibile pe majoritatea dispozitivelor, inclusiv telefoane mobile, tablete și calculatoare.

Microsoft Teams este o platformă securizată. Permite o conexiune video stabilă și oferă opțiuni suplimentare, cum ar fi partajarea ecranului sau trimiterea de mesaje scrise.

WhatsApp este ideal pentru o comunicare flexibilă și rapidă, fiind accesibil și celor care nu sunt familiarizați cu alte platforme. De asemenea, oferă criptare completă (end-to-end) pentru toate mesajele, apelurile vocale și video. Acest lucru înseamnă că doar tu și psihoterapeutul puteți accesa conținutul conversațiilor. Nici WhatsApp nu are acces la ele.

Platforme sigure sunt și: Google Meet, Zoom. Este importantă găsirea acelor soluții care facilitează crearea unui spațiu sigur și confortabil pentru sesiuni, adaptat nevoilor fiecărui client.

Verifica daca formarea profesionala si specializarile unui psihoterapeut online sunt in acord cu problematica ta specifica

Școala sau școlile în care s-a format un psihoterapeut exprimă, de obicei, valorile și stilul său profesional. Psihoterapeutul alege o formare pentru că, cel mai probabil, rezonează cu principiile și metodele acelei orientări. Poate fi vorba de o abordare analitică, relațională sau experiențială, o formare integrativă sau o specializare care include tratarea traumei. Acest lucru poate influența semnificativ atât modul în care psihoterapeutul interacționează cu clienții săi, cât și structura ședințelor de psihoterapie.

De exemplu, un psihoterapeut specializat în terapie cognitiv-comportamentală va fi mai orientat spre identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor problematice. Un psihoterapeut format într-o școală integrativă va aborda dificultățile și din perspectiva emoțiilor și a senzațiilor corporale. Totodată, un psihoterapeut integrativ combină tehnici din mai multe orientări și personalizează intervenția în funcție de nevoile fiecărui client. Un psihoterapeut specializat pe traumă va ține cont de teoriile specifice abordării traumei psihice.

Din acest punct de vedere, competenți pot fi ambii specialiști, iar alegerea o poți face în acord cu modul în care tu rezonezi cu stilul și formarea psihoterapeutului.

De asemenea, caută specializările pe care le are psihoterapeutul. Este util pentru tine ca psihoterapeutul să aibă experiență în problematica ta specifică (de exemplu: traumă, anxietate, relații etc.).

Eu am specializari pe Psihoterapie Integrativa, Psihoterapie trauma NARM si Psihoterapie trauma Metoda Intentiei.

Alegerea celui mai ieftin psihoterapeut poate fi tentantă, dar nu întotdeauna este cea mai bună decizie.

Psihoterapia individuala pe care o ofer eu este una de tip integrativ, informată pe traume psihice. Am răspuns mai pe larg cu privire la cum lucrez pe pagina Despre mine .

Concluzii

Alegerea unui psihoterapeut online competent necesită informare, răbdare și atenție la detalii. Verificarea calificărilor, explorarea valorilor terapeutului și testarea compatibilității sunt pași esențiali pentru a construi o relație terapeutică benefică.

Este important să îți asculți intuiția și să pui întrebări atunci când ai nelămuriri. Găsirea unui psihoterapeut potrivit poate dura, dar alegerea corectă îți va oferi un spațiu sigur pentru creștere și vindecare.

Dacă te simți pregătit să începi psihoterapia, ia-ți timp să explorezi opțiunile și alege cu încredere un psihoterapeut online cu care să rezonezi.

Totuși, nu este ceva neobișnuit să nu știi foarte clar care este obiectivul terapiei tale. Dacă te regăsești și tu în această situație, discută deschis cu psihoterapeutul despre așteptările pe care le ai. Un psihoterapeut competent te poate ghida în acest proces. Doar verifică cu tine dacă simți că primești ghidajul potrivit.

Dacă dorești mai multe informații sau vrei să te sprijin în procesul tău de autocunoaștere, te rog să îmi scrii.

Sau mă poți contacta pe:

Ilustratie: Daniela Dumitru